Sunt extrem de dezamagit de faptul ca multi oameni emit pareri cu privire la localizarea unui avion prabusit intr-o zona muntoasa sau in legatura cu salvarea pilotului, oricine ar fi fost acesta. E si mai deranjant sa-i vezi la tembelizor cum se dau destepti si emit tot felul de ipoteze, care mai de care mai incredibila. Si totul sub impulsul emotiilor de moment, al unui oportunism mizerabil (a se vedea emisiunile de cancan de la Kanal D si Antena 1, ca sa dau doar 2 exemple) sau prostiei.
Eu vreau sa spun 4 lucruri care, in opinia mea, ar trebui sa ne indemne la mai multa prudenta:
(1) Cei care au informatii minimale despre geolocalizare, radiolocalizare, triunghiulatie inteleg bine acest lucru. Cine nu, sa se gandeasca de ce GPS-ul le da erori majore cand sunt cu masina printr-un defileu, de exemplu.
ELT-ul (pentru necunoscatori “Emergency Locator Transmitter” — vezi un astfel de aparat aici) poate ajuta la localizarea unui avion prabusit cu o marja de cativa zeci de metri. Insa avioanele mai vechi si in special cele de mici dimensiuni nu au un ELT din constructie. Asa ca ELT-ul nu era o solutie in aceasta situatie. Insa aparatul pilotat de Adrian Iovan avea unul si a fost reperat de un alt avion care a si alertat controlorul de zbor de la cluj (LRCJ). A se vedea inregistrarea discutiei dintre turnul de control din Cluj cu cursa Wizz-Air aici (09:12). (Sursa rectificare: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/meserie-nu-isterie-un-accident-in-presa-102024.html)
(2) Identificarea cu ajutorul satelilor militari de spionaj nu este totuna cu geolocalizarea deservita de satelitii comerciali. Una e sa focalizezi “privirea” unui satelit militar pe o zona, pe un semnal activ sau remanent, si alta sa incerci sa afli locul unui avion prabusit neavand decat informatii cu privire la celula companiei de telefonie mobila care deserveste o arie destul de mare, de ordinul kilometrilor. Acum completati ideea de arie cu ideea de inaltime (altitudine) si veti avea imaginea unei suprafete mult mai mari de acoperit de catre salvatori.
(3) Nu sunt medic, dar din experienta colegilor medici cu care am ajuns sa colaborez in diverse imprejurari am aflat ca in astfel de situatii, la fel ca in cazul accidentelor auto, unde ranile interne conduc la hemoragie interna, moartea survine relativ repede si e greu de salvat un astfel de pacient, mai ales atunci se instaleaza si hipotermia. Cand sangele ajunge la plamani sau/si in stomac, totul este aproape pierdut, pe sosea sau printre copaci. Nu e o chestiune de “sanse de supravietuire”, ci de dificultatea de a salva pe cineva cu hemoragie interna aflat intre fiarele contorsionate. Mai mult, in astfel de situatii, doar medicul legist poate stabili cauzele decesului. Atunci de ce trebuie sa aratam noi cu degetul?! Doar ca sa ne simtim bine ca l-am tras pe unul in teapa?!
(4) Toata lumea a vazut ce a relatat presa despre actiunile autoritatilor sau ce au spus unii martori oculari despre actiunile autoritatilor, iar multi s-au grabit sa arunce cu noroi urat mirositor. Insa lipsesc multe elemente din imaginea de ansamblu ca sa putem emite judecati de valoare cu privire la modul cum s-a derulat actiunea de salvare. Asta nu inseamna ca nu sunt multi idioti prin diverse institutii publice, ca nu sunt multi incompetenti care fac mai mult rau decat bine in astfel de contexte. Insa poate ca daca vom judeca la rece lucrurile am reusi sa intelegem mai mult, daca ne-am infrana dorinta de a emite pareri cu privire la lucrurile la care nu ne pricepem am reusi sa evitam multe false conflicte.
Prin urmare, va indemn la cat mai multa prudenta in emiterea unor judecati de valoare cu privire la accident, vinovatii si alte lucruri similare.
Update: In zilele care urmeaza trebuie sa ne asteptam la multe alte reveniri asupra declaratiilor initiale, la informatii noi etc. Poate si din acest motiv e bine sa nu ne exprimam parerea “la cald”.
