Chapeau, Dan Perjovschi!

Sunt multi romani, jurnalisti sau nu, care scriu zilele acestea peste tot si confunda problema limitelor libertatii de exprimare cu cenzura sau auto-cenzura, eliminand cu totul conceptul de “responsabilitate”. Lucian Mandruta, Patrick De Hillerin, Arhi si altii promoveaza, la fel ca in ianuarie 1990, o libertate de exprimare maximala, unde oricine poate spune orice. Nu cred ca exista asa ceva. Sunt limite morale si juridice de care un jurnalist trebuie sa tina seama, chiar si cand este miop din punct de vedere moral.

Totusi, nu am de gand sa ma apropii de acest subiect aici, acum. Doar vroiam sa punctez: Chapeau, Dan Perjovschi! Pentru declaratia de azi de la RFI: “Eu sunt pentru libertatea de exprimare, dar cu responsabilitate!”

Later update (pentru a nu da nastere unor comentarii idioate): a sustine ca libertatea de exprimare vine la pachet cu responsabilitate nu inseamna ca jurnalistii si caricaturistii de la Charlie Hebdo sunt “vinovati” pentru faptul ca “au starnit” nebunia acelor teroristi. A sustine un astfel de punct de vedere este o ineptie.

Specia “lucianus mandrutza” nu are un singur element

Atacul terorist de la Paris a nascut vii pasiuni printre internauti, iar toate vedetele sau “vedetutele” de carton umed s-au intrecut in a emite idiotenii pe banda rulanta. E normal sa se intample asa. Este pe atat de normal, pe cat de natural, caci ei reactioneaza precum animalele: “incalzite” de emotii puternice, de dorinte irationale (vezi Aristotel), de pasiuni (pathe).

Asa ca specia “lucianus mandrutza” nu are cum sa fie o specie cu un singur element (ca sa nu spun direct “animal”). Pentru moment, insa, sa vedem ce sticlete scapa pe gura cel care a dat numele speciei:

“O mare si grea intrebare dupa crimele de azi de la Paris: trebuie sa renunti la cultura ta ca sa faci pe plac culturii altora? // Altfel spus, de ce libertatea ta trebuie sa fie inlantuita de prejudecatile unor oameni care nici macar nu te-au intrebat cand s-au asezat langa tine la masa? // Orice s-ar intampla, eu cred ca Europa a ajuns prea departe cu toleranta. Ca a permite unor culturi care darama biserici si ucid crestini sa-si ridice moschei si sa faca legea pe continentul nostru e deja o idee sinucigasa. // Si mai cred ca cei 11 morti de azi inseamna de fapt sfarsitul emigratiei non-europene in Europa. Sigur, sunt multi musulmani onesti si pasnici. […] // Pentru ca cele doua culturi sa nu se indrepte insa spre confruntare si dezastru, e randul acum ca musulmanii sa iasa in fata, sa ceara scuze si sa se dezica de componenta razboinica a religiei lor. // Vor face asta? Sau vor astepta primele legi europene care ii vor trimite pe compatriotii lor acasa de unde au venit (desi unii sunt nascuti in Europa)?” (Sursa: Facebook)

Totusi, premiul saptamanii va fi luat nu de catre reprezentantul de seama al speciei, ci de un mare guru al business-ului romanesc:

“There are more than 3 milion muslims in France. I’d like to see several hundred thousand of them marching on the streets of France for tolerance, freedom of speech and of conscience and against the murderous jihadists. Either this, or fuck off back where you came from!” (Sursa: Facebook)

Sunt sigur ca intoleranta religioasa va putea fi stopata daca vom instala niste bariere speciale pe aeroport sau in port astfel incat musulmanii sa nu mai calce in Franta sau in Anglia. De asemenea, vom reusi sa oprim instigarea la ura rasiala daca primaria nu va mai da autorizatie de constructie pentru o noua moschee, daca ar fi cozi speciale la supermarket pentru intoleranti, daca la restaurant am fi intrebati daca acceptam sa stea langa noi un non-european.

Hai sictir, intolerantilor!

Habarnismul la putere

Fiecare tara are habarnistii sai. Unele mai mult decat altele. Romania e campioana olimpica si intergalactica la habarnism de performanta. De curand a fost dat publicitatii topul habarnismului universal, iar Romania se mentine pe prima pozitie. Seful Ligii Habarnistilor a declar in exclusivitate pentru HabarnuamTV: “Suntem liderii incontestabili ai habarnismului de mai bine de doua decenii. Sa se puna americanii acum cu noi si ii vom spulbera. Pana si martienii au abandonat competitia.”

Adio, BRD!

As putea sa-ti scriu o scrisoare lunga si plicticoasa despre cat de greu mi-a fost sa comunic cu tine in ultimii 2 ani de zile, ca de fiecare data cand sunam in agentie stateam cate 30 de minute ca sa-mi raspunda cineva din frontdesk, despre faptul ca ai cele mai mari comisioane sau despre cum mi-ai luat 60 de lei si i-ai constituit parte din veniturile bancii desi contul firmei nu mai era activ. Insa aleg sa-ti spun “Adio!”. In urmatoarele 30 de zile voi mai avea doar cateva operatiuni bancare cu tine si renunt definitiv si irevocabil. Deja mi-am deschis conturi la o institutie bancara concurenta, care nu ma pune pe ‘hold’, care nu ma jecmaneste precum un hot la drumul mare. Iti spun “Adio!” si atata. Stiu ca nu vei da faliment si ca asta, ipotetic vorbind, ar putea periclita major sistemul bancar romanesc, insa mi-ar placea sa te controleze cineva in ceea ce priveste modul cum iti tratezi clientii.

De ce ‘bucuria’ in jurul lui #10felix este deplasata?

Sunt tare curios ce ar crede un strain care ar vedea ca i se umple newsfeed-ul de la Facebook cu manifestari de bucurie in jurul condamnarii unui concetatean din partea multor romani din lista lui. Ar crede ca acestia se bucura fiindca au scapat de un dictator sau de un criminal in serie prins cu chiu cu vai si care acum a primit ce merita?! Sunt curios ce au crezut strainii care au vazut stirea condamnarii lui Voiculescu pe canalele lor de stiri. “Uite ca functioneaza statul de drept si la amaratii aia!” sa fie fost ideea nascuta in capsorul lor?!

Nu ma (mai) intereseaza politica si nici cine este dezbracat si biciuit in piata mare a orasului, ci faptul ca o astfel de sentinta nu ar trebui sa fie tratata altfel decat cu o curiozitate de moment dat fiind faptul ca unul dintre inculpati a fost membru al Parlamentului Romaniei. Si cu toate acestea, multi oameni din lista mea de pe Facebook au ales sa comenteze negativ la adresa inculpatului sau doar sa salute sentinta data de judecatori. Mai mult, oameni din presa romaneasca, asta cat a mai ramas, si din politichia damboviteana au tinut neaparat sa exclame intr-un cor al mierlelor ametite de lumina soarelui la apus ca “justitia isi face treaba”, ca “statul de drept a invins”, ca “astazi s-a facut dreptate” s.a.m.d.

Dupa cum spunea bunul meu prieten Codru Vrabie, poate nu ar trebui sa ne inbatam cu apa rece. Justitia romana nu merge mai bine sau mai prost fiindca astazi “Profesorul” a fost condamnat la 10 ani de inchisoare sau pentru ca, in acelasi dosar, Dr. Menci a primit 8 ani in loc de 6 ani, cat fusese condamnarea din prima instanta. Mai mult decat atat, “marea coruptie” nu e combatuta prin masura “confiscarii extinse”, ci printr-un cumul de factori unde mecanismul amintit este ultimul, nu al doilea sau al treilea. Din pacate, la ora actuala, desi ne aflam in fata unui val de condamnari definitive in diverse dosare de coruptie la cel mai inalt nivel, ele nu schimba cu nimic proasta guvernare a actului de justitie (a se vedea numarul de judecatori corupti care au ajuns in spatele gratiilor) si nici practicile represive deprinse in perioada comunista de varii institutii si autoritati care se ocupa cu respectarea legii in Romania (a se vedea atitudinea procurorilor DNA fata de cetateni care nu au o forta financiara si sociala care sa le permita sa se protejeze de grave incalcari ale drepturilor omului — by the way, anchetarea cetatenilor ore in sir, pana a doua zi dimineata, este un abuz, unul menit sa smulga o confesiune, sa smulga neconcordante in declaratii etc., un abuz practicat in regimurile represive).

Condamnarea lui Voiculescu si masura confiscarii extinse cu bataie inspre postul de televiziune fondat de acesta sunt teme care vor fi extrem de dur exploatate in perioada urmatoare si mai ales in campania pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni. Dar ele nu au nici o legatura cu coruptia, ci cu luptele politice intre oameni si gasti cu influenta economica majora. Putem vorbi despre prevenirea coruptiei de-abia cand incepem sa facem ceva la firul ierbii, in legatura cu comportamentul celor care populeaza institutiile publice centrale si locale. Momentan suntem inca in stadiul in care vrem sa dam bine la MCV, nu sa facem ca lucrurile sa functioneze bine pe plan local.

Din alta perspectiva, condamnarea lui Voiculescu si a celorlalti inculpati in dosarul “Telepatia” nu va conduce la “destructurarea”, ca sa folosim termenii procurorilor si politistilor, gruparii din jurul fostului politician. Conturile acestuia si ale acolitilor lui vor alimenta in continuare gurile care pupa unde trebuie si mainile indesate in locurile potrivite. Tot asa cum o vor face si conturile opozantilor sai politici.

PS: Mi s-a parut naucitoare declaratia Angelei Filote, sefa Reprezentantei Comisiei Europene, care a fost citata de pesurse.ro. Din punctul ei de vedere, este important “efectul educativ al actului de justitie”, lucru care va conduce la transformarea coruptiei intr-un “fenomen inacceptabil social”. (1) Rolul educativ al justitiei este o chestiune invechita, de drept de sec XIX, care s-a demonstrat a fi inexistenta prin prisma multor factori (in special factori sociali si economici). (2) Fenomenul coruptiei a fost “inacceptabil social” tot timpul in Romania, chiar daca un procent mai mic sau mai mare din populatie a crezut ca e eficient sa ramai cu 999 de lei dupa ce statul te-a prins luand o mita si te-a bagat la inchisoare 12 luni.

Hoteluri infecte din Romania de care e musai sa te feresti

Mi-a fost dat sa trec prin multe hoteluri din Romania. De la 2 stele la 5 stele, de la hotelurile de pe litoralul romanesc (un eufemism pentru un petec de pamant plin de gunoaie de pe marginea unei balti) pana la cel mai vestic punct al Romaniei, de la nord la sud, de la Vaslui sau Iasi pana la Craiova si Timisoara. Fiindca in ultimele 6 saptamani am ajuns sa fac de 3 ori toxi-infectie alimentara mancand sau petrecand noaptea la hoteluri care nu-si merita denumirea, nu doar stelele, fiindca una dintre colege s-a ales cu un herpes de toata frumusetea de la prosoape, fiindca am avut situatii in care le-am explicat direct si deschis directorilor/administratorilor de hoteluri ca am fost inselati cu privire la conditiile de cazare sau capacitatea/formatul salilor de conferinta, am decis sa incep o lista neagra a acelor cladiri care nu merita sa fie inscrise nici in circuitul turistic, nici in cel al evenimentelor de business.

Disclaimer: daca ii trece cuiva prin cap faptul ca m-ar putea da in judecata pentru ca ii fac de ras sandramaua, trebuie sa stie ca nu vorbesc fara dovezi. Mai mult, multora dintre hotelurile mentionate mai jos le-am scris in caietul de reclamatii si sugestii, iar problemele cu care m-am confruntat eu nu au fost remediate. By the way, voi refuza orice oferta din partea firmelor de organizare de evenimente care includ aceste hoteluri si ma gandesc serios la un mecanism pe care sa-l recomand institutiilor publice din Romania pentru a se proteja de situatiile prin care eu si multi altii au trecut.

Sa incepem:

  • Hotel Belvedere*** (Predeal, Jud. Brasov) – mancarea este foarte proasta si restaurantul arata ca acum 30 de ani, iar sali de conferinte sunt improprii organizarii de evenimente (atat sala mare de vis-a-vis de “spa” — stalpi pe mijloc, accesul in situatii de urgenta este dificil –, cat si fosta braserie, unde miroase a mancare de la bucataria hotelului).
  • Hotel Best Western*** (Zalau, Jud. Salaj) – hotelul functioneaza intr-o cladire din perioada comunista, cu camere extrem de mici de iti rupi picioarele si “frumos mirositoare”, iar sala de conferinta este o fosta sala de mese (probabil), cu scaune incomode, stalpi pe mijloc, aparate insuficiente pentru a mentine o temperatura adecvata in incapere. Internetul nu functioneaza decat in hol, la receptie.
  • Hotel Muntenia*** (Pitesti, Jud. Arges) – camerele nu sunt dotate decat selectiv cu aer conditionat, iar pretul este urias pentru conditiile din camera, mancarea este execrabila si sala de conferinte este improprie pentru evenimente atat pentru cum arata cat si pentru faptul ca aparatul de aer conditionat nu face fata. Atentie la parcare.
  • Hotel Olimp*** (Cluj-Napoca, Jud. Cluj) – este cel mai nasol hotel ever, cu camere putind a tutun si a hazna. Hotelul este de fapt un fost depozit de materiale de constructii. Mancarea nu este comestibila, iar sala de conferinte reprezinta pentru ei de fapt o reamanajare a unei sali de restaurant pe care o folosesc pentru nunti. Mi-a fost scarba sa ma spal in baia ai infecta. Plus ca e foarte departe de centrul orasului.
  • Hotel Perla*** (Mamaia, Jud. Constanta) – camere mici si jegoase la propriu, mancare proasta si servire execrabila (majoritatea ospatarilor sunt elevi de liceu, de 16, 17 ani), baia arata infect, cu cadita de la dus “colorata” de mizerie, prosoape cu pete, frigiderul care ar trebui sa stea drept mini-bar este gol iar peretii sunt varuiti si te murdaresti de indata ce te atingi de ei. Nu exista locuri de parcare. Internetul nu functioneaza.
  • Hotel Racova*** (Vaslui, Jud. Vaslui) – este un hotel comunist infect, unde mancarea este foarte proasta iar sala de conferinte nu are nimic in comun cu descrierea de pe site (are stalpi pe mijloc si tot felul de elemente care o micsoreaza din punct de vedere al spatiului util.

Despre documente oficiale si pagini de Internet

De curand, intr-un context extrem de formal si proceduralizat, am auzit din gura unui om care se pretinde specialist in proceduri si management ca “informatiile despre componenta unui anumit departament se gasesc pe site”. Un altul, coleg de-al celui dintai, a afirmat ca expresia “x” este utilizata de o anumita institutie publica pe site-ul acesteia si, prin urmare, ea este parte din limbajul tehnic al acelei institutii. Cum domnii respectivi nu disting intre contexte diferite, tin sa fac eu o precizare pentru ei si toti cei care se vor fi aflat intr-o situatie similara: limbajul tehnic nu este cel de pe site-ul unei institutii, chiar daca e posibil ca el sa fie folosit si acolo, ci acela din documentele oficiale ale institutiei respective. De exemplu, cand cineva vorbeste despre “large undertakings”, degeaba se uita pe site-ul Parlamentului European sau Consiliului ca sa inteleaga la ce se face referire si ulterior sa foloseasca materialul publicat acolo drept dovada intr-o disputa legala. Conceptul de “large undertakings” este definit din punct de vedere juridic in Directiva 2013/34/EU si numai sensul de acolo conteaza.

Sursa: http://randomherouk1.deviantart.com/art/Slipknot-Clown-007-199225354

Cat priveste prima situatie, pagina de Internet a unei institutii nu poate sta drept document oficial al acelei institutii. Astfel ca, daca Popescu invoca pagina de Internet in care se spune ca in departamentul X exista 3 directii, nu decurge in mod necesar si ca acele 3 directii chiar exista. Ceea ce conteaza este doar organigrama acelei institutii. Este singurul document oficial din punct de vedere legal, aprobat printr-o decizie institutionala si devenit parte din documentele fundamentale ale organizatiei.

E greu sa pretinzi ca esti expert in domeniu cand tu nu esti in stare sa distingi aceste planuri — documente oficiale si pagini de Internet.

Etica si cloud computing (1)

In urma cu trei ani de zile, la cea de-a patra editie a Bucharest Conference in Applied Ethics, am vorbit despre evaluarea etica a solutiilor de cloud computing. Interesul meu pentru subiectul in cauza dateaza de la inceputurile structurilor de tip SaaS oferite gratuit utilizatorilor, adica de undeva de la jumatatea anilor 2000, si nu dintr-o zona speciala de cercetare-dezvoltare. Cu alte cuvinte, partea practica, experienta directa cu sistemul celor de la Google, a fost cea care m-a determinat sa reflectez mai mult la ce pun in cloud si cum pun.

Extras din prezentarea mea de la Bucharest Conference in Applied Ethics 2011, 4th ed., sectiunea cu studiul de caz

Desi am citit destul de mult pe acest subiect si am colaborat cu specialistii in IT din cadrul Smart Solutions & Support, Romania (actualmente SDG | Strategic Dynamics Group), nu pot spune ca sunt o voce avizata in domeniu. Dimpotriva, in cei trei ani scursi de la prezentarea mea s-a scris foarte mult pe aceasta tema si s-au facut destui pasi in practica incat sa fie nevoie de multe ore de lucru. Ca atare, cadrul de evaluare etica propus de mine in 2011 trebuie considerat depasit.

Asa cum e de asteptat, mi-am propus sa revin asupra lui si sa-l public intr-o revista academica, dar acest comentariu nu este despre asta, ci despre o neintelegere. Mai precis, despre afirmatia pe care o citesc/aud destul de des potrivit careia problemele de securitate ale unui sistem de cloud computing nu au nimic de-a face cu etica. Cei care nu au invatat catusi de putin despre etica s-ar putea sa creada o astfel de idee. Realitatea, insa, e ca multe vulnerabilitati de securitate conduc la probleme de etica (e.g., o bresa de securitate poate duce, de exemplu, la pierderea datelor personale ale utilizatorului sau la o violare a intimitatii acestuia de catre un utilizator din acelasi domeniu) sau sunt insotite de acestea. A sustine asta nu inseamna ca toate vulnerabilitatile de securitate sunt in mod necesar si probleme de natura etica, ci doar ca unele dintre ele au legatura cu etica. De exemplu, blocarea accesului la un cont de utilizator de pe un domeniu pe baza IP-ului retelei atunci cand parola nu este introdusa corect de 3 ori nu presupune si incalcarea unui principiu sau regula morala.

Extras din prezentarea mea de la Bucharest Conference in Applied Ethics 2011, 4th ed., sectiunea despre cadrul de evaluare a riscurilor de natura etica

In esenta, vulnerabilitatea de securitate este o chestiune tehnica, de cum se construieste arhitectura SaaS si codul sursa, de cum interactioneaza utilizatorul, terminalul si solutia de cloud, s.a.m.d. Dar faptul ca ea este o problema de programare nu elimina din start problema unui backdoor exploit sau malicious access tracker. Dimpotriva, scandalul NSA din Statele Unite ne arata ca de fapt problemele si vulnerabilitatile de securitate au implicatii etice dincolo de ceea ce credeam pana acum vreo 4, 5 ani. Insa asupra acestui subiect voi reveni si cu alta ocazie. Pana atunci, va recomanda webbinarurile de la BrightTalk: https://www.brighttalk.com/summit/2735

Raportarea de sustenabilitate. Capcane si recomandari

București, 28 aprilie 2014 – Cel de-al doilea eveniment din cadrul proiectului Social Link va aborda raportarea de sustenabilitate avându-l ca speaker invitat pe Cristian Ducu, membru fondator al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics și consultant în dezvoltarea de sisteme de managementul eticii, conformitate şi schimbare organizaţională. Evenimentul va avea loc joi, 8 mai, ora 18:30, în cadrul Impact HUB Bucharest.

Tema evenimentului este “Raportarea de sustenabilitate. Capcane și recomandări”, iar desfășurarea acestuia are loc în contextul adoptării de către Parlamentul European a unei noi directive conform căreia firmele cu mai mult de 500 de angajați for fi obligate să raporteze și activitățile non-financiare prin intermediul cărora se reflectă impactul acestora în societate, asupra mediului, a propriilor angajați și a bunei guvernanțe.

Cristian Ducu este doctor magna cum laude în Filosofie Morală în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi membru fondator al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics. Acesta are o experienţă de peste 10 ani în domeniul consultanţei de management (în special în dezvoltarea de sisteme de management de etică, conformitate şi schimbare organizaţională), audit non-financiar şi training. La începutul lui 2007, el a lansat primul program de specializare din Europa pentru Responsabilii de Etică şi Conformitate (Ethics & Compliance Officers) din companii, instituţii publice şi ONG-uri. Prin intermediul acestui program ajută la formarea primilor specialişti în domeniul Eticii şi Conformităţii din România.

“E foarte uşor să transformi un exerciţiu de transparenţă şi un proces de învăţare organizatională într-un eşec de comunicare. Rapoartele de sustenabilitate/de responsabilitate socială nu sunt nişte simple documente pe care să le croieşti la întâmplare, pe care să le postezi pe site-ul organizaţiei sau să le distribui la evenimente seci. De aceea am ales să vorbesc în cadrul acestui eveniment despre o parte dintre capcanele exerciţiilor de raportare şi despre cum să le eviţi, precum şi despre tendinţele în materie de raportare”, a declarat Cristian Ducu.

Participanții la eveniment vor primi informații despre trendurile și reglementările în domeniul raportării de sustenabilitate și vor asista la realizarea unei analize complete și complexe a modalităților de raportare folosite de companiile din România, realizată de Cristian Ducu, analiza fiind făcută pe rapoarte concrete de sustenabilitate. De asemenea evenimentul va avea și o componentă de networking unde participanții vor avea posibilitatea de a-și găsi noi parteneri pentru proiectele de responsabilitate socială pe care le desfășoară. Mai multe detalii despre accesul la eveniment puteti găsi aici.

Primul eveniment Social Link a avut loc pe 27 martie și l-a avut ca speaker pe Dumitru Borțun, specialist în comunicare, profesor și cercetător, care le-a vorbit participanților despre diferențele între CSR și PR precum și despre implicarea factorului politic în dezvoltarea domeniului responsabilității sociale în România.

PARTENERI MEDIA
Social Responsibility Magazine, ABC Antreprenori, România Pozitivă, Big City Life, Educativa, EDMUNDO, PRIME Romania, Calendar Evenimente, Nonguvernamental.

Global Bioethics Forum 2015

Nu prea am timp sa scriu pe blog, insa pentru asa ocazie am rupt 2 min ca sa pun 5 randuri aici. Noul proiect al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics merita din plin. Cine nu stie ce este acest Centre…, poate sa intre pe site si sa afle cu ce ne ocupam, ce echipa minunata avem si mai ales ce lucruri faine facem.

Unul dintre aceste lucruri este tocmai Global Bioethics Forum, un eveniment cu totul diferit de clasicele conferinte de bioetica sau, mai general, de etica aplicata, dar la fel de diferit si de evenimentele business. GBF, dupa cum l-am prescurtat noi, se va desfasura anual si va reuni cele mai influente personalitati din domeniul bioeticii cu scopul precis de a trasa tendintele in domeniu, dar mai ales de a pune in discutie toate acele dezvoltari din zona biomedicala si nu numai care pun probleme morale si ne fac sa ne gandim de 2 sau 9 ori daca sa continuam pe acelasi drum.

Global Bioethics Forum este organizat de un consortiu international de organizatii si se va muta de la un an la altul in alta tara. Initiatorul este, dupa cum cred ca ati intuit, chiar Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics. Iar prima editie, cea din 25-27 iunie 2015, va fi gazduita de Sibiu. Am ales Sibiul atat pentru cum arata orasul, dar si imprejurimile. In cele 3 zile de evenimente, dezbateri si workshop-uri, ne vom gasi putin timp ca sa vizitam si una, doua biserici fortificate din Ardeal.