Etica în afaceri

Mitul unicitatii in managementul eticii

Posted on by Cristian / 3 Comments

Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.

Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).

A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.

Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.

Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).

Opinii politice

Reforma clasei politice (i) – un caz

Posted on by Cristian / 0 Comment

De vreo doua, trei zile se vorbeste in continuu despre candidatura propusa de PD-L pentru Colegiul Sector 1 din Bucuresti. Mai precis, despre candidatura lui Honorius Prigoana, fiul unui parlamentar PD-L, recte Silviu Prigoana — si acesta intrat de curand in politica –, care, la numai 23 de ani, s-a facut remarcat mai degraba prin faptele sale de natura mondena decat prin cine stie ce realizari profesionale.

Bineinteles, presa a punctat foarte bine lipsa de experienta a tanarului candidat precum si relatia de rudenie cu d-l parlamentar Prigoana. Mai mult, presa a vorbit si despre o ‘plata’ pe care Partidul Democrat Liberal ar trebui sa o intoarca celor doi Prigoana pentru contributia la campania lui T. Basescu. Nu au scapat ochiului vigilent al presei romanesti nici experientele sentimentale ale tanarului Prigoana. Insa, dincolo de toate acestea, discursul partidului ramane consecvent prin ceea ce propune, si anume “reformarea clasei politice”, “primenirea” acesteia, prin infuzii strategice de “tineri” care nu au un trecut in “Comunism”, deci nu pot fi santajabili cu trecutul lor.

Dincolo de discursuri, de comentarii politice si tehnice, dincolo de orice partiniri mai mult sau mai putin intentionate, dincolo de orice prejudecata privitoare la tineri in politica, faptele raman: avem un tanar lipsit de orice experienta tehnica — caci el va fi nevoit sa contribuie cu setul lui de KSA (*knowledge, skills, attitudes) la elaborarea actelor normative ori la amendarea lor — ori politica — caci cu greu se poate numi experienta politica faptul ca a strans niste semnaturi pentru candidatura Elenei Basescu ori faptul ca a lipit un afis cu Traian Basescu — propus de un partid care cica promoveaza reforma clasei politice in acest fel.

Eu ma astept ca foarte curand si fiul d-lui Casuneanu sa-si doreasca sa candideze din partea PD-L pentru un colegiu de senator, la fel cum ma astept ca foarte curand acelasi partid sa pretinda ca face reforma educatiei punand pe liber persoanele aflate la pensie sau suplinitorii (caci, nu-i asa, primii deja au o pensie iar cei din urma sunt lipsiti de experienta).

Traim un cosmar de guvernare sub un partid de incompetenti in materie de strategii guvernamentale, macroeconomie si administratie publica. Mai mult, este un partid care sustine conflictul de interese sub toate formele sale — aceasta situatie cu Honorius si Silviu Prigoana este doar ultimul exemplu dintr-o lista uriasa (e.g., Monica Ridzi ministru, Tiberiu Ridzi primar Petrosani; Elena Udrea ministru, Dorin Cocos afacerist implicat in afaceri cu statul roman — exemple aflate la indemana).

Varia

Televiziunile din Romania si copyright-ul

Posted on by Cristian / 0 Comment

Scandaluri legate de nerespectarea drepturile de autor au tot fost in Romania. Blogurile au vuit, mass-media on-line nu s-a abtinut nici ea (chiar daca uneori s-a aflat mai degraba in centrul scandalurilor decat in afara lor). Cu toate acestea, nu am auzit pana acum de nici o condamnarea a unei persoane sau a unei institutii media pentru incalcarea drepturilor de autor. Si nici nu cred ca se vor ivi prea devreme astfel de exemple.

Insa ce ma uimeste este noua metoda a televiziunilor de a scapa de ‘problema’ drepturilor de autor: mentionarea ca sursa a unui site care nu poate sa ceara in nici un fel drepturi de autor pentru materialele postate gratuit in propria sa baza de date — caci nu este decat un agregator de informatii (video, audio si text). Practic, televiziunile respecta conditiile minimale pentru utilizarea unor materiale care sunt protejate de lege, dar ocolind plata pentru cei care si-au pus mintea la contributie si au creat acele materiale.

Oricat de tare ar tipa COM-ul ca a adoptat un cod de etica pentru jurnalisti si oricat de multe voci ar purta flacara “eticii” in randurile acestei branse, sub nici o forma nu se va petrece o schimbare in modul cum functioneaza aceste televiziuni, ori modul cum functioneaza presa in Romania in genere. Am fi naivi sa credem contrariul, am fi stupizi daca am spera la mai bine. Din pacate, in ultimii ani, cu toate ca s-au facut oarece progrese in constientizarea aspectelor morale implicate de activitatea jurnalistilor, presiunea economicului si politicului tin departe schimbarea de mentalitate din randurile celor care conduc si formeaza trusturile media. Asa ca unii ar trebui sa o lase mai moale cu ‘mogulii’ din presa, caci nu aia sunt problema, ci modul cum functioneaza institutiile media si cum isi vara coada cate vreun politician. Haideti sa rezolva problema copyright-ului sau pe cea a remunerarii transparente a jurnalistilor inainte de a vorbi despre coruperea presei de catre ‘moguli’.

General

O ‘problema’ de viata si moarte

Posted on by Cristian / 0 Comment

Cele doua televiziuni nationale de stiri au rulat zilele acestea o stire extraordinar de importanta pentru natia noastra. Dupa parerea mea, ar fi trebuit sa faca reclama pe toate posturile pentru stirea respectiva, sa puna bannere in toate orasele, sa trimita vestitorii prin toate cotloanele tarii astfel incat populatia sa ia aminte la ce au descoperit ele.

Cum, nu ati aflat inca? Si nu va simtiti deja vinovati?!

Vestea extraordinara se refera la faptul ca 2010 aduce angajatilor din Romania mai putine zile libere, caci, nu-i asa, tragedie la nivel mondial, unele zile considerate in mod oficial libere vor pica la finele saptamanii (sambata sau duminica).

Eu as vrea sa asigur respectivele televiziuni ca:
1) randurile angajatilor care sa se teama de aceasta ‘problema’ vor fi considerabil subtiate anul viitor,
2) iar cei care vor fi totusi angajati in cursul lui 2010 vor gasi metode ingenioase de a ‘face punte’.

Iar ca sa facem nota discordanta, eu si prietenii mei, vom continua sa nu ne intereseze astfel de stiri, caci, nu-i asa, deja ne-ati catalogat drept ‘workaholici’.

General

Revolutia consumatorilor – amanata pe termen nelimitat

Posted on by Cristian / 0 Comment

Dupa aproape 20 de ani de economie libera, nu putem afirma cu tarie ca producatorii si comerciantii care s-au aciuat sau format aici au invatat ce este aceea economie de piata. Pentru ei, din sintagma ‘economie de piata’ nu conteaza decat primul termen, ‘economie’, adica schimburi economice in favoarea uneia dintre partile care intra in acele schimburi economice. Ce scapa ei din vedere este tocmai faptul ca sintagma trimite la modul cum sunt gestionate aceste schimburi economice, şi anume prin mecanisme de piata: cererea si oferta este doar unul dintre aceste mecanisme, la fel cum sunt si reputatia firmelor si perceptia generala a consumatorilor cu privire la produsele si serviciile de pe piata, ori presiunea la care sunt supuse firmele de catre organizatiile consumatorilor.

Dupa cum nu avem producatori si comercianti educati, nu avem nici consumatori care sa-si cunoasca drepturile si puterea de care dispun in relatia cu cei dintai. Degeaba incearca unii sa le explice consumatorilor romani ca trebuie sa se uite pe produs dupa data expirarii si data fabricarii inainte de a-l cumpara, caci foarte rar se intampla acest lucru. Similar si cu preturile in preajma sarbatorilor: degeaba le sunt aratate consumatorilor romani exemple din alte tari unde comerciantii scad preturile si pana la 75% in preajma sarbatorilor, caci nimeni nu schiteaza nici un gest impotriva comerciantilor de la noi care scumpesc produsele cu pana la 50% in aceeasi perioada.

Ca urmare a acestei situatii care se perpetueaza de la an la an, fara vreo raza de speranta ca s-ar putea schimba ceva, eu decretez ca “Revolutia consumatorilor” este amanata pe termen nelimitat. Cine vrea sa discute despre solutii, trebuie sa explice mai intai care este rolul institutiilor statului in demersurile propuse. Nu este suficient ca un ONG sau o agentie guvernamentala sa faca reclama educativa dedicata consumatorilor.

Etica în afaceri/Evenimente

Conferinta Stephen Young – Facultatea de Istorie

Posted on by Cristian / 3 Comments

Incepand de azi am sa comentez, mai mult sau mai putin, in functie de interesele mele si timpul pe care il am la dispozitie, diferite evenimente de business si academice la care voi participa. Iar in dimineata aceasta am fost la conferinta sustinuta de Stephen Young la Facultatea de Istorie.

De la bun inceput trebuie spus ca prezentarea a fost pentru studenti. Din acest motiv, nivelul a fost tinut foarte, foarte jos. De altfel, as putea spune ca viziunea expusa a fost ultra-simplificatoare. Dar nu asta ar fi hiba, caci oricum nu se dorea sa fie altceva decat o comunicare pentru niste masteranzi de la Litere.

Prima chestiune care mi s-a parut ciudata a fost aceea ca in deschidere s-a spus ca dezbaterea despre etica in afaceri incepe la noi de-abia de azi incolo, ca evenimentul de maine, Business Ethics 360, este primul eveniment de acest gen. Evident ca o astfel de afirmatie nu are acoperire in realitate. In primul rand, despre etica in afaceri se vorbeste de vreo 12 ani in Romania. Organizatorii evenimentului de maine nu au descoperit ceva nou ca sa-si atribuie acest statut de “initiatori”. Nici altcineva — asa cum se intampla cu o anumita doamna si CSR-ul — nu-si poate aroga acest drept. Iar argumentul este simplu: actualul curent nu a fost initiat nici de Bogdan Diaconu, chiar daca a publicat in “22” ori in alte publicatii articole pe teme de etica in afaceri, nici de mine (cu Managementul Eticii si Conformitatii), nici de Valentin Muresan, atunci cand a initiat primele cursuri de filosofie morala de dupa 1990, la Facultatea de Filosofie ori cand a publicat prima carte si inca singura carte serioasa despre etica in organizatii (implicit in companii), ci de noi toti, cu fiecare lucru pe care l-am scris, cu fiecare discutie pe care am purtat-o.

In al doilea rand, in fiecare zi gasesc argumente noi care imi sustin parerea ca romanilor le lipseste spiritul dezbaterii. Nu suntem in stare sa dialogam, sa ne construim discursuri pro si contra bazate pe argumente pe care apoi sa le angajam in turniruri ideatice. Nu avem capacitatea de a vedea dincolo de tonul unei intrebari, de cuvintele in care sunt imbracate argumentele opozantilor. Iar cand nu ne convine, acuzam partea adversa de atacuri la persoana, de lipsa de fair-play, de incoerenta ori stupiditate. Luam comentariile specialistilor drept aroganta iar opiniile oamenilor de rand drept afirmatii pline de talc. Ne place mai mult metafora decat analiza si refuzam cu toata fiinta constructiile teoretice de parca practica nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu teoria. Iar de cele mai multe ori avem impresia ca suntem pastratorii tolbei cu adevaruri eterne.

Trecand la continutul prezentarii, cred ca Young a pus prea mult accentul pe comunicare ca mijloc de a construi increderea intr-o companie. El spune ca noi construim relatii cu ajutorul comunicarii (comunicarii verbale, in special), iar increderea in organizatii o putem dezvolta doar daca acele organizatii isi gestioneaza bine relatiile cu stakeholderii. Dar, daca este sa consideram companiile drept “agenti morali” (in terminologia clasica, ‘moral agents’), atunci ne intereseaza mai mult actiunile acelor companii. De exemplu, degeaba comunica o companie precum Strbks ca ii pasa de mediu si de angajati, si de clienti, daca maine se descopera ca procesele implicate in administrarea barurilor includeau un flux continuu de apa (apa care se risipea pentru ca nu existau cesti de spalat, de exemplu) ori ca angajatii respectivei companii nu respectau reteta pentru briosele cu cacao. Cu alte cuvinte, eu consider ca intre comunicare si actiunile unei companii trebuie sa existe corespondenta. Insasi comunicare lipsita de suport in actiunile unei companii este neetica. Ca atare, comunicarea nu e decat un instrument, iar increderea se bazeaza nu doar pe comunicare, ci mai ales pe actiuniile organizatiei si membrilor care o compun.

In cadrul aceleasi prezentari, Young mentioneaza ideea ca etica in afaceri “is very American”, in timp ce CSR este mai degraba europeana. Aceasta distinctie e prezenta si la alti autori, unii chiar foarte influenti, dar pentru cei care se pricep si au urmarit ce se intampla la nivel mondial ea nu se confirma. Exista o puternica scoala in Etica in afaceri si in Europa. De exemplu, la Rotterdam, unde Muel Kaptein si colegii sai au dezvoltat mai multe instrumente pentru managementul eticii in organizatii, fie ele private ori publice. De asemenea, in SUA, multe companii investesc masiv in raportatea de CSR — sa ne gandim doar la Wallmart. Apoi, distinctia se refera la pozitionarea celor doua presupuse traditii, dar nu face nici o referire la curente similar ce pot fi intalnire in Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud si Centrala, Africa ori Australia. Stiu, de exemplu, ca in Asia dezbaterile din jurul conceptului de responsabilitate sociala corporativa sunt mult mai avansate decat cele din Europa. Exista un forum mult mai mare care promoveaza CSR-ul ca alternativa la modul clasic de a face afaceri fiindca firmele de acolo au nevoie de un “pasaport de buna purtare” ca sa poata penetra pietele vestice.

La finalul prezentarii l-am intrebat pe Stephen Young de care parte a baricadei se pozitioneaza in ‘conflictul’ dintre “vechea scoala”, care pune mare pret pe caracterul directorilor de companii si angajatilor, si noua tendinta, care doreste legiferarea multor norme de natura morala sau introducerea unor normele legale clare si transparente care sa dea seama de starea moralitatii unei organizatii. Raspunsul lui a fost destul de transant, si anume nu cred ca o pozitie radicala este benefica, fie ea de partea legiferarii morale sau de partea unei etici a virtutii. Avem nevoie de legiferare, spune, dar s-a observat ca rezultatele pozitive sunt cu mult mai mari daca formam caracterul indivizilor.

Varia

Cum sa dezvolti un cod de etica eficient (1)

Posted on by Cristian / 0 Comment

In ultimul timp am intalnit o serie intreaga de documente (on-line si tiparite)* in care sunt prezentati cativa pasi care trebuie urmati pentru a dezvolta un cod de etica eficient. Cu toata expertiza pe care o reclama autorii respectivelor liste, de fiecare data am resimtit o profunda insatisfactie in ceea ce priveste eficenta reala a modului cum este conturat un astfel de proces (dupa mine, foarte complex). Iar aceasta insatisfactice este data, in principal, de trei cauze: in primul rand, nu se distinge intre modele diferite de dezvoltare a unui cod. Fiecare autor (ca e Chris McDonald, Valentin Muresan, Bogdan Diaconu ori altul) sustine, in mod explicit sau nu, ca lista pe care o ofera este singura capabila sa conduca la adoptarea unui cod de etica eficient. Din pacate pentru ei, eficienta unui cod de etica nu tine exclusiv de procesul de dezvoltare, adoptare si/sau implementare a unui cod, ci de modul cum aceste trei etape sunt integrate in asa masura incat produc efecte la nivelul comportamentului organizational.

In al doilea rand, nu se distinge intre doua posibile abordari ale acestui proces: cea internalista, in care un Ofiter de Etica (si Conformitate) coordoneaza procesul, si cea externalista, in care un consultant extern faciliteaza procesul. Diferenta este foarte mare si nu poate fi trecuta cu vederea.

De asemenea, este de domeniul evidentei ca un proces de dezvoltare a unui cod de etica nu poate fi prezentat sub forma unui retetar, i.e., trei, zece pasi pe care sa-i urmezi pentru a atinge obiectivul. Dimpotriva, realitatile organizationale sunt cele care impun atat tipul codului (‘Value Statement’, ‘Cod de etica’, ‘Cod de conduita’), cat si pasii ce urmeaza a fi facuti pentru a ajunge la rezultatul dorit. Cu alte cuvinte, in functie de profilul organizatiei, de arhitectura ei si de cultura organizationala, de impactul pe care il are asupra mediului extern (societate, institutii, mediu inconjurator), procesul va fi mai scurt sau mai lung, cu mai putine stadii sau mai multe.

Realizarea unui cod de etica cere timp.

——–
Note:
*A se consulta:
(1) Chris McDonald, Guidance for Writing a Code of Ethics; Ethicsweb.ca, Internet released undated, url: www.ethicsweb.ca.

(2) Joel Saltzman, 12 Top Tips for Writing a Code of Ethics for Your Business; Internet released undated, url: www.shakethatbrain.com.

(3) Deloitte & Touche, Guidelines for Writing a Code of Ethics/Conduct; Internet released 2003, url: www.austincc.edu.

(4) Deloitte Touche Tohmatsu, Suggested Guidelines for Writing a Code of Ethics/Conduct; Internet released 2007, url: www.deloitte.com.

(5) Helsefremmere i Bergen, Guidance for Writing a Code of Ethics; Internet released Feb 6, 2008, url: hpethics.blogspot.com.

(6) Vinb27k7, How to Write a Code of Ethics for a Business; Internet released undated, url: www.ehow.com.

(7) Andrew Olson, Authoring a Code of Ethics: Observations on Process and Organization; Internet released 1998, url: ethics.iit.edu.

(9) Valentin Muresan, Managementul eticii in organizatii; Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2008.

Call for Papers/Etica în afaceri/Etica în comunicare

[CFP] Business Ethics Quarterly, 2010

Posted on by Cristian / 0 Comment

Call for Manuscripts
Business Ethics Quarterly
Reviving Tradition: Virtue and the Common Good in Business and Management
Due July 15, 2010

Guest Editors: Alejo José G. Sison, University of Navarre
Joan Fontrodona, IESE Business School
Edwin Hartman, Stern School of Business, New York University

Virtue ethics is one of several major options for a framework in the theory and practice of business ethics. Unlike the commonly invoked deontological and consequentialist approaches that focus on justice, rights, or utility, virtue ethics is little used and less understood.  A review of the business ethics literature reveals the dominance in business ethics of rule-based approaches in theory and practice.  Related areas of theory and practice, such as corporate social responsibility, also typically are characterized by rule-based approaches to a company?s relationship to the environment and society. And a cursory look at popular media shows that consequentialist ethics is popular as well; many executives find the maximization of profit to be the preeminent purpose for most of their actions, notwithstanding their readiness to repeat official company slogans to the contrary.

A robust account of the virtues, such as the one offered by Aristotle, requires clearly identifiable goods connected with the norms and practices of human beings who identify themselves as members of communities that are culturally and historically situated.  Aristotle argues that eudaimonia, a particularly deep form of happiness, is the prime example of the common good: something we can only achieve in collaboration with others.  This is not a notion that we associate with deontological or consequentialist ethics. As MacIntyre reminded us in After Virtue, the inherent weakness of virtue ethics is that, unlike deontological and consequentialist ethics, it is unabashedly un-Enlightened. Instead of taking as starting points the principles of an abstract, universal reason and the freedom of the individual, virtue ethics thrives on and is nourished by tradition.  What could be more easily dismissed in a multicultural and global society? That?s why many academics and practitioners, even those who nostalgically cling to the word ?virtue,? refer to a lightly defined and lightly defended list of values, nebulous enough to earn a consensus without causing anyone much inconvenience.

In the past three decades we have seen a revival of virtue ethics and the idea of the common good in largely academic philosophical discussions. Perhaps the time has come to extend the debate, pioneered among others by the late Robert Solomon, to the theory and practice of business ethics today.
For this special issue of Business Ethics Quarterly we welcome philosophical and social scientific work on the relevance, challenges, critiques, and contributions of virtue ethics and the common good to business and management in today?s global scenario. Here are a few of many possible topics:

  • What is the common good of a business? How does it relate to the common good of society?
  • What is the role of a business organization in the development or corruption of virtue or character?
  • What insights does research and theory in the behavioral sciences provide for our understanding of the virtues?
  • What is the relationship of practical reasoning to managerial decision making? How do virtues shape individual and social preferences?
  • Can virtues be global, or are there essentially rival accounts of virtue?
  • What is the status of the virtues?  Are they explanatory?  Normative?  Non-existent?
  • How can we understand specific virtues or vices in business contexts?  For example, what is the role of hubris in CEO behavior?  What is the role of justice and moderation in executive compensation practices, or in competition?  How does the virtue of honesty play a role in financial reporting, or prudence in investing, or courage in entrepreneurship, or moderation in marketing?
  • What issues arise in meshing personal characters with corporate cultures?  How does this question affect hiring practices, or issues of ?workaholism,? consumerism, and moderation, and the idea of self-realization through work?
  • What are the virtues and vices not of business specifically, but of commercial societies?  What relationship holds between the virtues and business as an institution, or management as a profession?
  • What virtues are relevant to understanding stakeholder relationships or worker participation in corporate governance?
  • Are there specific virtues relevant to environmental and ecological issues and practices, such as sustainable production and consumption?
  • Do the virtues provide a basis for alternative paradigms of corporate success, or alternative measures of social capital?

To address these and other relevant questions, we seek a broad range of submissions?including both normative, philosophical research and theoretical or empirical (quantitative or qualitative) social scientific research?and we encourage contributions that make use of, and contribute to, one or more theoretical perspectives that find their place within business ethics or any other relevant fields of inquiry (such as philosophy, psychology, organization studies, sociology, political science/theory, legal theory, economics, etc.).  Ideally, manuscripts will provide a new and substantial contribution to the understanding of virtue ethics and the common good in the theory and practice of business and management, and also will make a significant contributions to the more general theoretical perspective(s) on which the manuscript is based.

Manuscripts should be prepared according to BEQ guidelines for contributors (http://www.businesethicsquarterly.org) and submitted by July 15, 2010 through BEQ?s online manuscript submission system (http://editorialexpress.com/beq). Please include a reference to ?Special Issue: Virtue and the Common Good? in the ?Comments? box of the submissions website. Papers will be subject to a double-blind review and acceptance will be determined by the guest editors together with the regular editors of BEQ. For further information, please contact guest editor Alejo José G. Sison (ajsison@unav.es).

Varia

Despre Romania, guvernanti si intelectuali

Posted on by Cristian / 0 Comment

Reiau aici niste comentarii publicate pe profilul meu de pe Facebook.

—

Pretextul:

“Au inceput demersurile actualei guvernari pentru acreditarea ideii ca vor fi nevoiti sa mareasca TVA si Cota Unica de Impozitare la inceputul lui 2010. Insa acesti tovarasi sunt niste incompetenti pentru nu poti relansa economia punand o presiune si mai mare pe aceasta. In loc sa scada cuantumul impozitelor si taxelor precum si numarul lor astfel incat sa atraga investitorii, ei maresc nivelul de impozitare si taxare.”

Comentariul 1:

“Din noiembrie 2008 si pana acum am asistat la o guvernare haotica si regresiva a Romaniei. M-am saturat de Pogea, de Videanu ori Udrea. Si sunt destul de pregatit, spun eu, ca sa le-o spun si in fata, la televizor. Le pot demonstra ca viziunea lor este nu gresita, ci de-a dreptul distructiva. Le pot demonstra si ca cele 8 zile de concediu fortat … Read Moreincalca drepturile omului si standardele ILO. Le pot demonstra si ca politica de atragere de fonduri pentru sustinerea cheltuielilor publice de la banci va pune tara pe butuci. Le pot demonstra, in trei cuvinte, ca pot fi acuzati de “subminarea economiei nationale”.

PS: Acesta nu e un comentariu politic si nu are nici o legatura cu campania electorala. Comentariul meu are doua laturi: cea economica si cea profesionala.

PS: Oare de ce conflictul de interese functioneaza doar pentru noi, nu si pentru Blaga, Udrea ori Videanu. Oare faptul ca detii actiuni, tu direct sau familia ta, la companii care fac afaceri cu statul in timp ce tu esti membru al guvernului nu este un conflict de interese?”

Comentariul 2:

“Si nu pot intelege cum unii intelectuali, care pretind ca sunt inzestrati si cu ratiune si cu inteligenta, nu vad aceste lucruri. Este de domeniul evidentei ca Romania se indreapta catre colaps sistemic (economic, institutional si social), iar ei trambiteaza ca masurile adoptate de guvernul Boc sunt cele care vor reforma Romania. Stimati confrati, … Read Moreoare atat de orbi sa fiti la realitatile romanesti?! oare atat de falsi sa fiti incat sa nu intelegeti cum functioneaza o economie sau o organizatie, fie ea publica ori privata?!”

Comentariul 3:

“Si nu pot intelege nici cum aceeasi intelectuali — de exemplu, Ioan T. Morar, V. Tismaneanu, H.-R. Patapievici, Th. Paleologu et al. — pot pretinde ca ei detin “Adevarul suprem” si reprezinta “Stalpii moralitatii”. Chiar asa de groasa sa fie ceata ce va intuneca mintea?! Nu sunteti singurii care ati citit niste carti, nu sunteti singurii care scrieti (chiar daca unii … Read Moredintre voi ati acaparat editurile si revistele romanesti), nu sunteti singurii preocupati de Dante, Hume, Eco, Thoma de Aquino, Augustin, Parintii Bisericii ori cine stie ce alti autori. Si nu sunteti nici cei mai buni. Voi iesiti in fata doar pentru ca la un moment dat ati facut un serviciu unui politician, pentru ca ati sprijinit cu condeiul vostru pe X sau Y, pentru ca ati pretins ca voi stiti mai bine decat oricine cum stau lucrurile, pentru ca, intr-o anumita conjunctura, v-ati intinat aura de intelectuali.”