Cercetare

What it takes to be able to edit a text?

Posted on by Cristian / 0 Comment

I have found a very interesting thought on what it takes to edit a text, to do a good job at editing an ancient or medieval text. Maybe some Romanian “young scholars” will stop for a minute and think about their editing and translating work so far.

“But it may be worth pointing out a common fallacy concerning the qualifications required [to edit an ancient or medieval text]. For editing a text is not a sufficient qualification to have a long-standing interest in it, to have written articles or books about it, in short, to be firmly associated with it in the public’s mind. Nor even to have investigated all the manuscripts and sketched the history of the tradition: codicology and textual criticism are very different things, and an expert on manuscripts may produce a dismal edition. Publishers are sometimes at fault here. Wishing to publish an edition of such-and-such an author to fill a place in some series, they turn to whoever is known to have busied himself with that author – no matter how – and invite him to undertake the task. Flattered by this compliment, and sharing the publisher’s assumption that his acquaintance with the text qualifies him to edit it, he readily accedes, not stopping to reflect that this will expose his philological weaknesses to his contemporaries and to posterity more ruthlessly than anything else. A better policy for publishers, when they want a good edition of something, would be to look for someone who has done a good edition of something else, even if he has not hitherto concerned himself with what they want. (West’s note: “Reviewers of critical editions should be chosen on the same principle.”)

M.L. West, Textual Criticism and Editorial Technique; B.G. Teubner, Stuttgard, 1973, p. 62.

General

Scrisoare deschisa catre CNCSIS cu privire la evaluarea activitatii de cercetare

Posted on by Cristian / 2 Comments

CNCSIS a lansat acţiunea de evaluare a Centrelor de Cercetare, afirmând că porneşte de la tradiţia şcolii superioare româneşti, dar formularele de evaluare care au ajuns la universităţi în multiple variante, creatoare de confuzie, demonstrează că această tradiţie este total ignorată. Evaluarea a fost amânată apoi sine die dar, din experienţa anilor precedenţi, ne aşteptăm ca atunci când va fi reluată, criteriile de evaluare să fie la fel de nepotrivite cu ştiinţele socio-umane.
CNCSIS a formulat întotdeauna criteriile de evaluare a cercetării ştiinţifice ţinând seama exclusiv de specificul cercetării din ştiinţele exacte şi inginereşti, în ignorarea aproape totală a realităţilor ştiinţelor socio-umane.
În evaluarea performanţei ştiinţifice este absolutizat criteriul publicaţiilor ISI, în condiţiile în care numărul publicaţiilor cotate ISI cu specific socio-uman este mic, iar revistele care au obţinut această cotare nu sînt neapărat şi cele care se bucură de un prestigiu real în domeniu. ISI este o bază de date realizată de o companie privată americană, al cărui obiectiv esenţial este profitul, şi care recenzeză publicaţiile după criterii formale (regularitatea apariţiei, redactarea, cel puţin parţială, în engleză, etc) şi nu în funcţie de relevanţa conţinutului. De asemenea, nu este un standard de referinţă recomandat de vreo instituţie europeană, nu cuprinde publicaţiile europene esenţiale din domeniul ştiinţelor socio-umane, şi insistenţa de a-l impune pentru evaluare şi în domenii care au un alt specific decît cel tehnic este total nepotrivită. Ca o dovadă a inadecvării aplicării evaluării conform sistemului publicaţiilor ISI la realităţile româneşti, amintim faptul că Academia Română, forul tutelar al cercetării ştiinţifice din ţara noastră, nu are, cel puţin în ştiinţele socio-umane, reviste acreditate ISI.
Criteriile care sunt luate în considerare de CNCSIS pentru evaluarea activităţii centrelor de cercetare sunt discriminatorii, aplicabile integral numai ştiinţelor exacte şi inginereşti, întrucât acceptă brevete de invenţie, produse şi tehnologii, dar ignoră total cărţile, care reprezintă esenţialul modului de valorificare a cercetării în ştiinţele socio-umane. În cazul în care cărţile sînt echivalate cu „produsele”, aşa cum reprezentanţi CNCSIS au sugerat, punctajul care poate fi obţinut de autorul unei cărţi este ridicol, în raport cu cel oferit pentru articole ISI cu mai mulţi autori. Discriminarea domeniilor socio-umane rezultă tocmai din faptul că principalele criterii propuse pentru evaluare le sunt inaplicabile.
Ţinând seama de aceste aspecte, care demonstrează ignorarea realităţii cercetării ştiinţifice din alte domenii decât cele tehnico-inginereşti, solicităm CNCSIS să refacă aceste criterii de evaluare, pornind de la o consultare autentică a reprezentanţilor universităţilor, ai institutelor de cercetare şi de la o cunoaştere reală a specificului ştiinţelor socio-umane.
Dacă şi viitoarele criterii de evaluare vor avea acelaşi tip de carenţe, nu putem să avansăm decât două ipoteze: ori CNCSIS este incapabil să înţeleagă logica internă şi regulile de funcţionare ale altor domenii decît cele tehnice şi inginereşti, ori doreşte să elimine total centrele de cercetare din alte domenii de la competiţia pentru resurse. Reamintim în sprijinul acestei de-a doua ipoteze faptul că în expunerea de motive care a însoţit grila de evaluare trimisă universităţilor se preciza că acele centre care vor fi recunoscute drept Centre de Excelenţă „vor putea participa la viitoare competiţii organizate în cadrul programului Idei (Şcoli de Excelenţă”).

Prof. Dr. Ecaterina Lung, prodecan, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti
Conf. Dr. Sorin Radu, decan, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
Prof. Dr. Mihaela Grancea, şef de catedră, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
Prof. Dr. Ovidiu Coriolan Pecican, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Conf. Dr. Edit Szegedi, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Lect. Dr. Sergiu Miscoiu, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Drd. Cristian Ducu, Centrul de Cercetare in Etica Aplicata, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucuresti
Drd. Ana Negoita, Universitatea din Bucuresti

Call for Papers/Etica în afaceri/Etica în comunicare/Evenimente

[CFP] Criza institutionala a filosofiei in sistemul educational romanesc

Posted on by Cristian / 0 Comment

SACRI in colaborare cu Catedra de Filosofie Sistematica a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj va invita la simpozionul cu tema:
Criza institutionala a filosofiei in sistemul educational romanesc. Problematizari si solutii pentru iesirea din criza

Lucrarile simpozionului se vor desfasura pe doua sectiuni, avind urmatoarele teme:
1) Imbunatatirea statutului actual al filosofiei in sistemul educational romanesc;
2) Expertiza etica in Romania.

Data simpozionului: 23 aprilie 2010.
Locatia simpozionului: Cluj-Napoca.

Simpozionul este organizat sub auspiciile programului IDEI al CNCSIS.

Cei interesati sint rugati sa trimita titlul comunicarii insotit de un rezumat de pina la 300 de cuvinte, pina in data de 2 aprilie 2010, pe adresa de e-mail: mihafrunza ‘@’ yahoo.com

Lucrarile vor fi selectate de un comitet de selectie. Participantii vor fi informati prin e-mail pina in data de 5 aprilie 2010.
Cei care doresc sa participe trebuie sa plateasca o taxa de participare de 100 RON.
Taxa de participare se plateste in contul SACRI
RO85 BTRL 0130 1205 9725 79XX specificind mentiunea „taxa simpozion filosofie”
Taxa de participare trebuie achitata de participantii selectati pina in data de 12 aprilie 2010.
Toate cheltuielile – de cazare, transport sau masa sint suportate de participanti.

Lucrarile originale sustinute in cadrul simpozionului si trimise in engleza pina in data de 1 iulie 2010 vor fi supuse procesului de peer review iar cele acceptate vor fi publicate in revista cotata ISI Journal for the Study of Religions and Ideologies

Etica în afaceri/Etica în comunicare/General

Sexism ori victimologie?

Posted on by Cristian / 4 Comments

De curand a aparut pe Facebook un protest al unor feministe (si feministi!) de ocazie impotriva “declaratiilor ofensatoare ale domnului profesor universitar si doctor in psihologie judiciara, Tudorel Butoi”. Protestul in sine nu m-ar fi atras daca nu ar fi reusit sa-mi retina atentia faptul ca sustinatorii sai au procedat la confuzii repetate pentru a acuza profesorul respectiv de “sexism” (crima de neiertat in ochii feministelor din Romania!). Pe de alta parte, nimeni nu a indemnat la calm si reflectie inainte de a se improsca cu noroi.

Eu nu mi-am propus sa devin avocatul diavolului in acest caz, dar ma intreb in ce masura afirmatia specialistului respectiv poate fi acuzata de sexism. Ma intreb daca nu cumva, urmand logica pusa in miscare aici, ne vom trezi acuzandu-i pe medici de sexism fiindca spun ca app. 80% dintre persoanele care sufera de osteoporza sunt femei (detalii aici). Ambele afirmatii se bazeaza pe opinia unor specialisti (pana la proba contrara il voi considera pe Butoi un specialist in criminalistica, iar proba trebuie sa fie administrata de un alt specialist in criminalistica, nu de vreun simplu student sau masterand in acest domeniu). Ambele afirmatii sunt rezultatul unor observatii empirice. Ambele afirmatii tin de un anumit context: in primul caz, imbracamintea provocatoare a unor persoane de sex feminin la care se adauga numarul mare de persoane care au probleme psihice necunoscute in Romania precum si precaritatea stilului de viata a multor cetateni care nu-si mai pot satisface anumite nevoi in locuri specializate; in cel de-al doilea este vorba de conditia fizica a persoanei, de prezenta anumitor elemente (Ca) in organism etc.

Din alta perspectiva, sustinatorii protestului prefera argumentele ad hominem. Nu conteaza expertiza specialistului, ci imaginea pe care si-a format-o fiecare despre “individul” pus la zid. Acesta trebuie sa fie ‘rastignit’ in piata publica fiindca si-a permis sa spuna ca “victimele” sunt “vinovate” pentru agresiunea asupra lor.

In mod voit, acuzatorii introduc o confuzie intre libertatea de a te imbraca asa cum doresti, “victimele”, “vinovatia” in cazul unei agresiuni si imbracamintea provocatoare. Daca respectam logica acestora, victimele nu pot provoca niciodata agresiunea fiindca victimele au drepturi absolute (e.g., dreptul de a se imbraca cum doreste, de a crede ceea ce vrea etc.). Insa cetatenii Romaniei, cel putin in cazul acesta, particular, al Romaniei, nu pot sa se imbrace oricum doresc. Libertatea nu este maximala si nici nu exista dreptul absolut de a te imbraca oricum doresti. De exemplu, nu ai libertatea de a merge in chiloti si sutien pe strada. Legea nu-ti permite acest lucru. Insa legea iti permite sa mergi intr-o rochie transparenta incat sa ti se vada chilotii si sutienul. In primul caz, persoana este imediat ridicata de politie; in cel de-al doilea, este foarte probabil sa ajunga victima a unei agresiuni (chiar si verbale — fluieraturile, injuriile si claxonatul sunt tot o forma de agresiune).

Revenind, victima isi poate provoca agresorul. Este de domeniul evidentei ca lucrurile pot sta si asa. Sa ne gandim la o domnisoara draguta care se imbraca intr-o fustita foarte scurta (extrem de scurta), fara ciorapi de nylon, si cu o bluza foarte larga si fara sutien, permitand o vizibilitate excesiva. Victima nu devine “vinovata” pentru ca-si provoaca agresorul si nici nu se transfera vina din sfera agresorului in cea a victime. Insa victimologia spune ca exista un tipar care se potriveste in anumite cazuri, iar cel cu domnisoara imbracata “sumar” este un astfel de tipar. Ea starneste anumite instincte intr-o persoana cu o anumita labilitate incat aceasta din urma procedeaza la o agresiune la adresa celei imbracate, spunem in mod curent, “indecent”.

Dintr-un alt unghi, victima nu-si evalueaza riscurile si potentialul de auto-protectie. De exemplu, cand mergem la piata, in mod obisnuit evaluam produsele astfel incat ceea ce cumparam sa nu se dovedeasca acasa a fi stricat. Cand vine vorba de haine, avem impresia ca o evaluare de acelasi gen nu mai este aplicabila: ne putem imbraca oricum atata vreme cat ne place noua. Insa ce te faci cand unei domnisoare ii place sa mearga in colanti care lasa se vada forma feselor si a pelvisului, sau cand stransura sutienului ii arunca nurii in vant? Oare ea nu agreseaza persoanele care sunt supuse la un astfel de spectacol?! Poate eu, in acel moment, practic penitenta. De ce eu ar trebui sa stau inchis in casa, in schimb ea sa circule libera pe strada?! Aici este vorba de drepturi conflictuale: dreptul ei de a se imbraca cum doreste si dreptul meu de a nu fi agresat vizual pe strada de nurii ei.

Reluand argumentul de mai sus, acuzatorii nu inteleg ca specialistul nu spune ca agresorul devine scuzabil pentru ca victima l-ar fi provocat. El vrea doar sa atraga atentia asupra unui tipar comportamental, si atata tot. El stabileste corelatii, nu acuza victimele. El indica lipsa de decenta ca un posibil factor declansator al agresiunilor sexuale.

Iar in ceea ce priveste pitzipoancele, Romania sta foarte bine.

Etica în afaceri

Specialistii in CSR din Romania

Posted on by Cristian / 0 Comment

Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama ‘primii din Europa Centrala si de Est’, iar altii se dau drept ‘profesionisti cu 10 ani de CSR’ in spate.

Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.

Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.

—
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde ‘prima din Europa Centrala si de Est’ care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura ‘supremei lor competente’ in acest domeniu spun urmatorul lucru: “realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică” (in engleza, tot de pe site-ul lor: “making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues”). Ca sa inteleaga tot romanu’, Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand este impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.

General

Research Papers Request

Posted on by Cristian / 1 Comment

My research always takes me on strange ways. And in many of those cases, my library and on-line resources cannot keep up with the need. So, I find myself trapped in a mouse cage, looking at the cheese, knowing it’s there, but without the means to get to it. In order to avoid such situations, I have created this post where I pledge people working in the same research areas to contribute with an electronic version to my investigations. Of course, such help will not remain without a response; usually, I mention my benefactors at the beginning of my research papers or as footnotes. Sometime, I get the chance to return the favour. Still, in other cases, I manage to keep up a good collaboration with those benefactors interested in exchange of ideas.

So, if you are interested in giving a hand out or you have a spare copy of one of the entries given below, we will be happy to get in touch with you.

Last update: 2010/02/24

ANCIENT & MEDIEVAL STUDIES

  • DONATI, S. — An Anonymous Commentary on the “De generatione et corruptione” from the years before the Paris Condemnations of 1277; “Recherches de Théologie et Philosophie Médiévales”; vol. 65, 1998, nr. 2, pp. 194-247.
  • SHARPLES, R.W. (ed.) — Whose Aristotle? Whose Aristotelianism; Ashgate, 1992.
  • VUILLEMIN-DIEM, Gudrun & Marwan Rashed — Burgundio de Pise et ses manuscrits grec d’Aristote. Laur. 87.7 et Laur. 81.18; in “Recherches de Théologie et Philosophie Médiévales”, vol. 64, 1997, nr. 1, pp. 136-168.
CRITICAL EDITING

  • LOFTS, S.G. & P.W. Rosemann (eds.) — Editer, traduire, interpretér: essais de méthodologie philosophique; Peeters, 1997.
APPLIED ETHICS

Evenimente/Recomandări

CFP: Neoplatonism and Dionysius the Areopagite

Posted on by Cristian / 0 Comment

The 8th Conference of the International Society for Neoplatonic Studies will
be held in Madrid on June 17-20, 2010.

Along with the Conference there will be a Panel discussion entitled Dionysius the Areopagite between Orthodoxy and Heresy:
One of the most controversial characters in the history of philosophy and theology is beyond all doubt (Pseudo-) Dionysius the Areopagite. The only conclusion on which the modern scholarship agreed is that he was not the famous bishop of Athens, a pagan converted to Christianity by St. Paul.

The influence of Dionysian writings in the entire Middle Ages is astonishing, and he was considered as the highest authority, second only to Bible, since he was considered a contemporary of Apostles. Some of the main features of his doctrine, such as apophatic theology, deification, and hierarchies, greatly determined the ways of future Christian speculation.

His knowledge of the Christian tradition is proven by his good command of the notions of not only the theoretical foundations of Christianity, but also of the liturgical life and practical experience of the Church. On the other hand, the strong Neoplatonic character of his writings cannot be disregarded. Who was really Dionysius? Was he a Christian simply initiated into Neoplatonic doctrines, or was he a Neoplatonist whose intention was to cunningly introduce pagan elements into the Christian thought?

The aim of this panel is to reconsider the identity of Dionysius and his role in the formation of early Christianity. The main question would be whether he was a pagan philosopher or a Christian theologian. This question remains unresolved until today, and the panel would serve to allow participants to engage in an interaction of different opinions, which would hopefully shed some more light on the dark background of “divine Dionysius”.

Abstract for this session should be sent to Filip Ivanovic at filiwycat@yahoo.com, by 23rd February 2010.

For more information:
• Website of the Conference is http://www.uam.es/otros/isns2010/Bienvenida.html
• The information about panel discussion on Dionysius as well as other
sessions can be found at http://www.uam.es/otros/isns2010/Panels.html
• The Call for Papers is found here http://www.uam.es/otros/isns2010/Papers.html

Varia

Gica Contra si etica in afaceri in Romania

Posted on by Cristian / 1 Comment

Am inceput anul trecut sa demasc impostura in domeniul eticii aplicate, in mod special in domeniul eticii in afaceri. Am inceput cu pasi timizi. Nu am vrut sa fiu perceput ca un Gica Contra. Pe de alta parte, stiam ca voi supara destule persoane, care, foarte posibil, vor incerca sa ma izoleze in spatiul academic si de business. Insa mi-am dat repede seama ca, si daca ar proceda astfel, ei vor fi cei care se descalifica, nu eu.

De ce mi-am permis sa arat cu degetul? Foarte simplu! Pentru ca de fiecare daca cand incercam sa dezbat teme de etica in afaceri existau foarte multe alte persoane care fie citisera aberatiile publicate prin diverse reviste romanesti, fie intrasera in contact direct cu ideile celor acuzati de mine, si, in loc sa ofere argumente pentru pozitiile lor, repetau papagaliceste erorile acestora. Erorile respective, prin consecventa cu care erau repetate si explicate, nu se datorau unor scapari de moment, ci erau rezultatul lipsei de cunostinte elementare in domeniul filosofiei morale. Iar cum etica in afaceri este o aplicare a filosofiei morale (cu cateva insertii importante) la spatiul economic, atunci mi s-a parut normal sa incerc sa corectez cumva situatia.

Dar a arata cu degetul nu este o activitate care sa-ti faca cinste in vreun fel daca nu este dublata de o alta activitate, de data asta constructiva. Adica degeaba as fi acuzat eu in stanga si-n dreapta, daca, in acelasi timp, nu as fi incercat sa explic de ce lucrurile stau altfel de cum sunt profesate in mod obisnuit la noi, daca nu as fi purces la niste demersuri academice (e.g., Bucharest Conference in Applied Ethics, dezbaterile publice din 2010 in jurul “managementului eticii si conformitatii” in companii, universitati, administratia publica si institutiile medicale din Romania) menite sa ridice nivelul expertizei in domeniu.

Dupa aceasta incercare de ecologizare a spatiului cu care am eu direct de-a face, era normal sa-mi primesc si reprosurile de rigoare. Mi s-a spus ca nu sunt fair (pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc mai intai cu persoanele in cauza, sic!), ca nu am dreptul de a face pe judecatorul (asta a fost cea mai copilareasca reactie, fie vorba intre noi) ori ca sunt prea aspru cu respectivii. Raspunsul meu a fost initial sovaielnic. Acum, dupa ce mi-am intarit cazemata, pot spune in mod direct: “fiindca imi recunosc propriile limite si nu ma erijez in expertul absolut, ci incerc sa ma imbunatatesc pe mine insumi prin analiza critica si dialog! Daca nu va convine, lasati-va de meserie! Etica presupune dialog!”

Pentru a continua linia inceputa in urma cu un an, vreau sa atrag atentia asupra numarului mare de tineri care, in lipsa oricarei experiente — de business sau academice, pretind ca pot oferi solutii la problemele companiilor. Dupa parerea mea, si eu sunt un tanar, dar nu un astfel de tanar, consultantii nu vin sa ofere solutii, ci vin sa faciliteze solutii. Asa cum am spus in nenumarate randuri, principala ‘virtute’ a unui consultant este “ascultarea activa”. Unii dintre acesti tineri, deveniti peste noapte consultanti si/sau traineri, isi permit sa discute chestiuni dintre cele mai dificile — cum ar fi problema integritatii — in 15 randuri. Nici asta nu ar fi o problema daca si-ar adapta discursul tipului de scriitura impus de mediul de comunicare (i.e., daca scrii pentru media on-line, atunci nu poti scrie mult, dar trebuie sa previi eventualii cititori ca nu vei epuiza subiectul; daca scrii pentru o revista de poezie, atunci metaforele sunt acceptate, dar nu si intr-o revista de business, print sau on-line). Dar foarte multi dintre acesti tineri vor sa arda etapele, vor sa ajunga acolo sus fara prea mult efort. Dar etica in afaceri implica foarte multa transpiratie, si aproape deloc inspiratie.

Ca sa devina mai clar ceea ce spun, va ofer un exemplu: un articol despre integritate publicat pe site-ul unei fundatii care atrage din ce in ce mai multi tineri si personalitati din Romania – http://www.leadershipcenter.ro/integritatea.html. Prima chestiune asupra careia vreau sa atrag atentia se afla chiar in primul rand: “Integritatea alaturi de comportamentul etic […]“. Pentru cei care au minime cunostinte de filosofie morala, integritatea este un tip de comportament etic. Principiul integritatii, aflat la baza unui astfel de comportament, fie tacit, fie expliciti, este eminamente un principiu moral. Deci de unde pana unde aceasta conjunctie?!

In al doilea rand, cele trei lucruri la care este rezumata integritatea nu au nimic de-a face cu asta. A fi autentic cu tine insuti nu are nici o legatura cu a fi integru. Are legatura cu modul cum te raportezi la propria ta fiinta si nimic mai mult. De exemplu, poti actiona cu integritate chiar si atunci cand nu esti ‘autentic’ cu propria ta fiinta, cand nu-ti accepti propriul statut, cand refuzi sa ai incredere in propriile forte. Poti actiona cu integritate fiindca esti constrans de contextul social ori de un sistem civil rigid (i.e., daca furi, ti se taie capul!)

Momentan ma opresc aici, dar promit sa revin cu niste remarci acide legate de firmele care pretind ca fac consultanta si audit pentru standarde de genul SA8000, AA1000, GRI3, ori viitorul ISO26000.

Opinii politice

Politichia romaneasca de margaritar

Posted on by Cristian / 0 Comment

In campania electorala am incercat sa ma abtin de la comentarii politice fiindca mi-am dat seama ca foarte multi romani nu sunt capabili sa poarte o discutie rationala, bazata pe argumente. Dupa rezultatele scrutinului din 6 decembrie, m-am abtinut de la comentarii politice dintr-o ecologie personala. Acum, dupa ce noul (vechiul) guvern a fost confirmat, as vrea sa revin cu o chestiune profesata de mai toti politicienii de la noi si despre care eu cred ca va contribui la cufundarea Romaniei intr-o criza structurala mult mai adanca decat cea economica prefigurata pana acum.

Chestiunea cu pricina este ilustrativa nu doar pentru clasa politica si modul cum se fac guvernele si institutiile publice din Romania, ci pentru intreaga societate. Ea ilustreaza un mod denaturat de a ne raporta la responsabilitatile pe care le avem la un moment dat. Dar despre ce este vorba?!

In perioada cand se incerca alcatuirea unei coalitii de guvernare, foarte multi politicieni, asa-zisi ‘analisti politici’, jurnalisti si chiar oameni obisnuiti au considerat mai oportuna o guvernare bazata pe “vointa politica” decat pe “expertiza”. S-a dezbatut in sus si’n jos, in stanga si’n dreapta daca avem nevoie de un guvern de tehnocrati sau doar de un guvern care sa reuseasca sa reuneasca vointa unei majoritati in Parlament astfel incat sa fie capabila sa promoveze legile si masurile guvernamentale menite sa scoata tara din criza si sa o reformeze din temelii.

In primul rand, la nivelul cel mai elementar, pentru probleme economice si structurale nu ai nevoie de un raspuns politic, ci de masuri corectorii de natura tehnica. Nu poti raspunde, de exemplu, evaziunii fiscale cu masuri de genul “impozit forfetar” deoarece orice specialist serios ti-ar putea demonstra ca ea nu ar conduce decat la marirea volumului de tranzactii din economia gri. Insa, la noi, vointa politica, in lipsa oricarei expertize, nu a facut decat sa puna presiune si mai mare pe o economie si asa fragila.

Tot la nivel elementar, daca vrei sa introduci o anumita masura sau sa desfiintezi anumite institutii, atunci trebuie sa ai un studiu de impact care sa-ti fundamenteze decizia. Iar acest studiu de impact trebuie sa fie serios facut, nu doar la primele 2 niveluri de impact, ci mers in profunzime, pe linie structurala. Vointa politica nu va avea niciodata instrumentele necesare pentru a fundamenta o asemenea decizie, ci doar pentru a o sustine (daca ii serveste). Iar acest lucru se intampla fiindca vointa politica se bazeaza pe opinii personale si de grup, nu pe concluzii tehnice. Vointa politica va contorsiona concluzii tehnice pentru a fi folosite in scopuri personale si de grup, in timp ce expertiza tehnica va fi interesata intotdeauna de performanta solutiilor propuse, renuntand la cele mai putin eficiente si eficace. Mai mult decat atat, vointa politica va aservi solutii tehnice chiar si atunci cand s-au dovedit ineficiente si ineficace doar pentru a atinge o tinta politica, doar pentru a ‘misca’ masele.

In al doilea rand, de 20 de ani avem parte numai de vointa politica. Expertiza a fost privita aproape intotdeauna cu scepticism. Ne-am devorat valorile cu o insatietate desavarsita distrugand toate reperele morale, stiintifice, economice si chiar politice. Dar nu ne-am devorat valorile prin paricide, ci prin acte de mimetism. Am preferat sa copiem solutii fara sa tinem cont ca experienta pe care s-au bazat acele solutii nu este relevanta pentru situatia Romaniei. Am refuzat in mod sistematic sa ascultam parerea conationalilor a caror valoare a fost confirmata de straini si care puteau sa contureze o reforma structurala si institutionala proprie propriei noastre experiente, preferand sa-i discreditam ori sa-i lasam sa fie adoptati pentru totdeauna de alte tari care le-au apreciat expertiza.

Vointa politica, expertiza si nevoia de reforma

Din ’90 incoace tot am auzit spunandu-se ca tara are nevoie de reforma, institutiile statului trebuie sa fie restructurate, legile trebuie sa fie regandite. Iar pana acum nu am avut niciodata parte de dezbateri bazate pe expertiza pe marginea acestor teme. Am mizat mai degraba pe discursurile cu tenta politicianista decat pe argumentele critice si elementele demonstrabile. Sa luam exemplul noilor Coduri, Penal si Civil: va amintiti cum a fost el adoptat in urma cu un an de zile?! Ce dezbatere publica, ce consultare cu expertii, ce proces legislativ normal. Guvernantii au considerat mult mai oportuna vointa muschiului lor decat angrenarea specialistilor in redactarea unui document care sa reformeze cu adevarat sistemul juridic romanesc.

Ce nu pot intelege cum vointa politica va determina reformarea institutiilor statului si a societatii romanesti. Umila mea opinie sustine mai degraba ca vointa politica este un adjuvant pentru expertiza, care determina drumul si pasii reformei, dar nu baza pentru aceasta. Este un adjuvant pentru ca, cu cat este mai mare vointa politica, cu atat reforma bazata pe expertiza se poate infaptui mai repede, mai eficient si mai eficace. Dar nu este esentiala pentru ca un program de reformare bine constituit poate gasi elementele motivationale cele mai puternice pentru clasa politica.

{unfinished}

Etica în afaceri

CSR si Etica & Conformitate

Posted on by Cristian / 3 Comments

Reiau aici o dezbatere purtata in trei pe Facebook in ideea in care si alte persoane interesate de RSC (* responsabilitate sociala corporativa, sau ‘CSR’ pentru anglofili) ori de Etica & Conformitate (tot pentru anglofili, ‘Ethics & Compliance’), sau doar de responsabilitatea in mediul de afaceri. Discutia a avut loc intre mine, Camelia Crisan si Razvan Purdila (in ordinea intrarii in scena!).

—
Cristian Ducu
Mitul uniciitatii in managementul eticii — Sunt multumit pentru ca a inceput dezbaterea. Cine se alatura?! (NB: cu comentarii avizate!) Cei care se ocupa de CSR in Romania ar trebui sa fie foarte interesati, daca sunt profesionisti. :D http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/31/mitul-unicitatii-in-managementul-eticii/comment-page-1/#comment-132

Razvan Purdila
foarte interesante subiectele ridicate; acum mai multi ani am scris codul de etica in afaceri pentru compania mea, Transelectrica ( cu influenta marturisita din cea a GE ), dar imi dau seama ca e mult de aprofundat in domeniu ! acum incercam sa construim ceva pe linie CSR … totusi pentru business-ul real subiectele raman la noi ca preocupari destul de exotice.

Camelia Crisan
Scuze, dar incep sa am o reactie aproape organica atunci cand aud de a construi ceva pe CSR – un cod, o strategie, o platforma, o raportare… cam la ce te referi? Pentru ca CSR in cea mai simpla dintre definitiile sale se refera la un nou mod de a face afaceri, incepand de la modul in care iti selectezi si administrezi reteaua de furnizori, la modul in care-ti tratezi angajații, la modul in care procesezi ceea ce faci pentru a avea un carbon footprint cat mai mic – in fine CSR inseamna a face afaceri avand in minte conceptul cradle to cradle. Adoptarea CSR trebuie sa fie ceva asumat, planificat si implementat incepand cu top managementul. Pacat ca pentru business-ul real romanesc acestea sunt preocupari exotice :) Am fi putut face si noi in sfarsit ceva ca lumea…

Razvan Purdila
cu scuze la reactia organica, iti propun putina polemica ! ce ai zice de o ipotetica fraza – desigur nu asta gandesc – de genul ” CSR o pierdere eleganta si la moda de timp si bani ? ” un nou mod de aface afaceri ? da, orice incercare noua poate fi facuta dar validarea este una singura : a crea valoare pentru clienti si profit pentru actionari ! exotismul ( la care m-am referit mai mult la ceea ce am vazut in jur in afara companiei ) este inca foarte real si probabil supara in mod indreptatit, dar lamentarile nu sunt o solutie ! oricum te asigur ca cel putin in compania mea ( cu statul inca actionar majoritar ) abordarile legate de buna guvernanta corporativa, etica in afaceri si CSR ( chiar pe buget mic, doar e criza ) sunt extrem de serioase, parte a strategiei corporate si produc rezultate bune; iar eforturile noastre vor continua ! hehe … sper ca nu am suparat prea tare ! daca da, imi mai cer odata scuze !

Camelia Crisan
Multumesc pentru manusa Razvan :) Din pacate ecuatia afacerilor in care intra doar valoarea pentru clienti si profitul pentru actionari nu mai sunt suficiente in opinia mea. De ex.i pentru ca – mai ales in sectorul retail – doar satisfacerea nevoilor clientilor si generarea de profit pentru actionari inseamna in fapt sa impingi in jos pe “lantul trofic” o gramada de costuri care in prezent sunt suportate de cei powerless si, in cele din urma de noi toti. Tu chiar crezi, de exemplu, ca un radio din supermarket chiar are valoarea de pe raft? Adica probabil doar carcasa lui face banii aceia. Insa tu platesti putin si esti fericit. Iar magazinul e fericit ca a facut profit, insa satisfactia ta si profitul lor e facut pe spatele unui producator care e stors la maxim, pe orele slab platite ale unor chinezi si dintr-un plastic ce imbolnaveste cu toxine tot orasul unde se produc acele pastile PVC. Te invit sa continuam dezbatarea pe blogul meu: www.csr-romania.blogspot.com.

Razvan Purdila
hehe … n-am aruncat o manusa, am propus un dialog ! Nu am spus ca ecuatia afacerilor se reduce la cei doi factori, sunt si altii, dar fara ei chiar nu se poate ( in gluma as spune parafrazand : daca profit nu e, nimica nu e ! ) la retail nu ma pricep, eu lucrez in energie, am vazut si ma pricep ( gura lumii zice ca bine rau ! ) la afaceri mari cu multe zerouri, aici si in afara; stiu ce inseamna afaceri in real terms si am vazut rec hini si la peste 80 de ani cu reflexe absolut perfecte cand e vorba de bani ! internalizarea esternalitatilor prin CSR si exemplele tale pe lantul trofic sunt corecte iar intentiile demne de toata lauda !
Cu placere vom continua dialogul pe blogul tau, sau pe mail

Cristian Ducu
Camelia, am o intrebare de 100 de puncte pentru tine: cum crezi tu ca CSR-ul ar fi reusit sa previna accidentul industrial din 1984, Bhopal, India?! Sunt tare curios cum faci operational CSR-ul, caci sa spui “CSR inseamna a face afaceri avand in minte conceptul cradle to cradle” este poezie. Este o metafora frumoasa, dar nu vad cum si cu ce transformi sistemul de management incat acesta sa fie mai responsabil. Ii faci training de awareness in ceea ce priveste carbon-foot-printing-ul? Faci coaching cu managementul in ceea ce priveste implicatiile activitatii companiei asupra comunitatii?

Pe de alta parte tu vorbesti despre integritate in afaceri. Atunci de ce sa nu vorbim despre etica?! De unde aceasta “alergie” a celor care se ocupa de CSR la cuvinte precum “etica”, “morala”, “responsabilitate morala”, “etica in afaceri”, “guvernare corporativa” (sic! – sintagma “guvernanta corporativa” este o eroare semantica, chiar daca in Romania exista o organizatie care foloseste aceasta expresie)?

In al treilea rand, tu oferi un exemplu — cel cu retail-ul –, dar nu spui cum poate ajuta CSR-ul, in mod direct, nu cu metafore. Exemplul este “corect”, adica problema ridicata este una reala. Insa asta nu inseamna ca CSR-ul este un panaceu, chiar daca unii il vand ca atare. Si revin la ideea ca Stakeholder Approach nu e decat un tip de Strategic Management, unde prin SA nu se intelege Stakeholder Engagement, ci Stakeholder Commitment.

Daca tot vorbim de retail, cea mai tare faza de care am aflat de curand e urmatoarea: Carrefour Romania promoveaza Stakeholder Engagement! Cei care cunosc aceasta piata bine stiu de metodele de guerila adoptate de echipa Carrefour. =))

Camelia Crisan
Dupa cum stii in cazul Bhopal, incidentul a fost creat pentru ca compania americana nu întrunea standardele de securitate necesare în SUA (deci a emigrat spre standarde mai permisive) şi nu fusese inspectată de 2 ani de oamenii lor, interni, care se ocupau de internal health and safety, iar guvernul indian a permis conationalolor să se stabilească în imediata vecinătate a fabricii.CSR ar fi insemnat in aceste conditii ca oamenii Union Carbide să-si fi făcut treaba, iar guvernul indian să le fi dat alt amplasament. CSR-ul nu e doar o metafora, thanks God pentru asta, si tine de morala, ai dreptate, mai ales de virtutea si caracterul managerial. Marile dezastre care au legitimat ulterior aparitia CSR-ul sunt determinate de greseli umane care puteau fi usor prevenite – poate cel mai celebru caz din perspectiva asta e ENRON. Prevenirea ar fi putut fi făcuta prin strategii de afaceri care presupun asumarea unor responsabilităti fata de toti stakeholderii, a integritatii personale, a controalelor si sanctionarii greselilor. CSR este mai degraba un nou mind-set ce poate fi pus in practica prin metodele inventate deja de umanitate, nu e nimic nou. Tehnicile de recompensa, control sau sanctiune care au functionat pana acum in management pot fi folosite in continuare cu succes! Important e sa vrei, sa iti pese si sa existe contextul care sa te stimuleze in acest sens.
Cat despre Carrefour si segmentul retail in Romania, ar trebui sa li se spuna tuturor JEGMANEALA SRL.

Cristian Ducu
1. Daca CSR este doar ” un nou mind-set ce poate fi pus in practica prin metodele inventate deja de umanitate”, atunci de ce sa nu vorbim de Business Ethics/Etica in afaceri? Spre deosebire de CSR, Managementul Eticii (& Conformitatii) — ca operationalizare a Eticii in afaceri — este mult mai indreptatita sa promoveze o schimbare in mediul de afaceri. Si istoric, si teoretic, si logic.

Cazul Bhopal mi se pare cel mai relevant pentru tipul de afacere de care spuneai. Nu degeaba l-am ales: el ilustreaza modul actual in care unele companii straine fac afaceri in Romania. Nu e vorba ca mediul de afaceri romanesc le corup (desi si asta contribuie), ci ele insele promoveaza marketingul de guerila, vanzarile de guerila. Ce sa-i pese lui taica de la Carrefour Headquarters de faptul ca in magazinele romanesti se vinde peste congelat stricat atata vreme cat el are profitul la nivelul dorit. De aceea au nevoie de reguli morale. Regulile morale formeaza habitudini morale, iar acele habitudini morale bune sunt virtutile. :)

2. Nu ar trebui sa confundam responsabilitatea morala cu responsabilitatea legala si cu responsabilitatea de alta natura (economica, manageriala etc.). La fel si in cazul instrumentelor: nu poti pretinde ca tehnicile de recompensa ori cele de control pot face oamenii mai morali. Insa poti pretinde ca mai multe instrumente (printre care majoritatea de natura morala — cum ar fi ethical decision-making training, ca sa folosesc un englezism), combinate in diverse variante, adecvate profilului organizational si profilului individului vizat, pot “educa moral” angajatii. De ce vorbesc de educatie morala?! Fiindca asta este. Cum formezi virtutea cuiva, cum transformi un individ intr-un om integru?! Prin educatie morala. Si asta o stim de la Aristotel incoace si nu trebuie sa vina altul sa reinventeze roata. Dar sunt multi “specialisti in CSR” care pretind ca CSR-ul nu are nici o legatura cu etica in afaceri. Pentru ei, responsabilitatea consta in voluntariat, in plantat copaci, in facut piste pentru biciclisti. Eu le-as spune sa se lase de meserie, pentru a-l cita pe V. Muresan.

Razvan Purdila
de acord, cu mare placere ! hehe … urmare discutiilor recente am inceput sa ma documentez mai serios; nu stiam inainte de CSR 1 si CSR 2 de exemplu, acum stiu si e meritul vostru …
etica si compliance versus CSR, iarasi un subiect interesant, cu riscul de a o supara pe Camelia, as fi mai degraba inclinat sa-ti dau dreptate tie ! e doar o parere provizorie ! oricum ” sunt cu ochii pe voi” si sunteti buni !