Reiau aici o dezbatere purtata in trei pe Facebook in ideea in care si alte persoane interesate de RSC (* responsabilitate sociala corporativa, sau ‘CSR’ pentru anglofili) ori de Etica & Conformitate (tot pentru anglofili, ‘Ethics & Compliance’), sau doar de responsabilitatea in mediul de afaceri. Discutia a avut loc intre mine, Camelia Crisan si Razvan Purdila (in ordinea intrarii in scena!).
—
Cristian Ducu
Mitul uniciitatii in managementul eticii — Sunt multumit pentru ca a inceput dezbaterea. Cine se alatura?! (NB: cu comentarii avizate!) Cei care se ocupa de CSR in Romania ar trebui sa fie foarte interesati, daca sunt profesionisti. :D http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/31/mitul-unicitatii-in-managementul-eticii/comment-page-1/#comment-132
Razvan Purdila
foarte interesante subiectele ridicate; acum mai multi ani am scris codul de etica in afaceri pentru compania mea, Transelectrica ( cu influenta marturisita din cea a GE ), dar imi dau seama ca e mult de aprofundat in domeniu ! acum incercam sa construim ceva pe linie CSR … totusi pentru business-ul real subiectele raman la noi ca preocupari destul de exotice.
Camelia Crisan
Scuze, dar incep sa am o reactie aproape organica atunci cand aud de a construi ceva pe CSR – un cod, o strategie, o platforma, o raportare… cam la ce te referi? Pentru ca CSR in cea mai simpla dintre definitiile sale se refera la un nou mod de a face afaceri, incepand de la modul in care iti selectezi si administrezi reteaua de furnizori, la modul in care-ti tratezi angajații, la modul in care procesezi ceea ce faci pentru a avea un carbon footprint cat mai mic – in fine CSR inseamna a face afaceri avand in minte conceptul cradle to cradle. Adoptarea CSR trebuie sa fie ceva asumat, planificat si implementat incepand cu top managementul. Pacat ca pentru business-ul real romanesc acestea sunt preocupari exotice :) Am fi putut face si noi in sfarsit ceva ca lumea…
Razvan Purdila
cu scuze la reactia organica, iti propun putina polemica ! ce ai zice de o ipotetica fraza – desigur nu asta gandesc – de genul ” CSR o pierdere eleganta si la moda de timp si bani ? ” un nou mod de aface afaceri ? da, orice incercare noua poate fi facuta dar validarea este una singura : a crea valoare pentru clienti si profit pentru actionari ! exotismul ( la care m-am referit mai mult la ceea ce am vazut in jur in afara companiei ) este inca foarte real si probabil supara in mod indreptatit, dar lamentarile nu sunt o solutie ! oricum te asigur ca cel putin in compania mea ( cu statul inca actionar majoritar ) abordarile legate de buna guvernanta corporativa, etica in afaceri si CSR ( chiar pe buget mic, doar e criza ) sunt extrem de serioase, parte a strategiei corporate si produc rezultate bune; iar eforturile noastre vor continua ! hehe … sper ca nu am suparat prea tare ! daca da, imi mai cer odata scuze !
Camelia Crisan
Multumesc pentru manusa Razvan :) Din pacate ecuatia afacerilor in care intra doar valoarea pentru clienti si profitul pentru actionari nu mai sunt suficiente in opinia mea. De ex.i pentru ca – mai ales in sectorul retail – doar satisfacerea nevoilor clientilor si generarea de profit pentru actionari inseamna in fapt sa impingi in jos pe “lantul trofic” o gramada de costuri care in prezent sunt suportate de cei powerless si, in cele din urma de noi toti. Tu chiar crezi, de exemplu, ca un radio din supermarket chiar are valoarea de pe raft? Adica probabil doar carcasa lui face banii aceia. Insa tu platesti putin si esti fericit. Iar magazinul e fericit ca a facut profit, insa satisfactia ta si profitul lor e facut pe spatele unui producator care e stors la maxim, pe orele slab platite ale unor chinezi si dintr-un plastic ce imbolnaveste cu toxine tot orasul unde se produc acele pastile PVC. Te invit sa continuam dezbatarea pe blogul meu: www.csr-romania.blogspot.com.
Razvan Purdila
hehe … n-am aruncat o manusa, am propus un dialog ! Nu am spus ca ecuatia afacerilor se reduce la cei doi factori, sunt si altii, dar fara ei chiar nu se poate ( in gluma as spune parafrazand : daca profit nu e, nimica nu e ! ) la retail nu ma pricep, eu lucrez in energie, am vazut si ma pricep ( gura lumii zice ca bine rau ! ) la afaceri mari cu multe zerouri, aici si in afara; stiu ce inseamna afaceri in real terms si am vazut rec hini si la peste 80 de ani cu reflexe absolut perfecte cand e vorba de bani ! internalizarea esternalitatilor prin CSR si exemplele tale pe lantul trofic sunt corecte iar intentiile demne de toata lauda !
Cu placere vom continua dialogul pe blogul tau, sau pe mail
Cristian Ducu
Camelia, am o intrebare de 100 de puncte pentru tine: cum crezi tu ca CSR-ul ar fi reusit sa previna accidentul industrial din 1984, Bhopal, India?! Sunt tare curios cum faci operational CSR-ul, caci sa spui “CSR inseamna a face afaceri avand in minte conceptul cradle to cradle” este poezie. Este o metafora frumoasa, dar nu vad cum si cu ce transformi sistemul de management incat acesta sa fie mai responsabil. Ii faci training de awareness in ceea ce priveste carbon-foot-printing-ul? Faci coaching cu managementul in ceea ce priveste implicatiile activitatii companiei asupra comunitatii?
Pe de alta parte tu vorbesti despre integritate in afaceri. Atunci de ce sa nu vorbim despre etica?! De unde aceasta “alergie” a celor care se ocupa de CSR la cuvinte precum “etica”, “morala”, “responsabilitate morala”, “etica in afaceri”, “guvernare corporativa” (sic! – sintagma “guvernanta corporativa” este o eroare semantica, chiar daca in Romania exista o organizatie care foloseste aceasta expresie)?
In al treilea rand, tu oferi un exemplu — cel cu retail-ul –, dar nu spui cum poate ajuta CSR-ul, in mod direct, nu cu metafore. Exemplul este “corect”, adica problema ridicata este una reala. Insa asta nu inseamna ca CSR-ul este un panaceu, chiar daca unii il vand ca atare. Si revin la ideea ca Stakeholder Approach nu e decat un tip de Strategic Management, unde prin SA nu se intelege Stakeholder Engagement, ci Stakeholder Commitment.
Daca tot vorbim de retail, cea mai tare faza de care am aflat de curand e urmatoarea: Carrefour Romania promoveaza Stakeholder Engagement! Cei care cunosc aceasta piata bine stiu de metodele de guerila adoptate de echipa Carrefour. =))
Camelia Crisan
Dupa cum stii in cazul Bhopal, incidentul a fost creat pentru ca compania americana nu întrunea standardele de securitate necesare în SUA (deci a emigrat spre standarde mai permisive) şi nu fusese inspectată de 2 ani de oamenii lor, interni, care se ocupau de internal health and safety, iar guvernul indian a permis conationalolor să se stabilească în imediata vecinătate a fabricii.CSR ar fi insemnat in aceste conditii ca oamenii Union Carbide să-si fi făcut treaba, iar guvernul indian să le fi dat alt amplasament. CSR-ul nu e doar o metafora, thanks God pentru asta, si tine de morala, ai dreptate, mai ales de virtutea si caracterul managerial. Marile dezastre care au legitimat ulterior aparitia CSR-ul sunt determinate de greseli umane care puteau fi usor prevenite – poate cel mai celebru caz din perspectiva asta e ENRON. Prevenirea ar fi putut fi făcuta prin strategii de afaceri care presupun asumarea unor responsabilităti fata de toti stakeholderii, a integritatii personale, a controalelor si sanctionarii greselilor. CSR este mai degraba un nou mind-set ce poate fi pus in practica prin metodele inventate deja de umanitate, nu e nimic nou. Tehnicile de recompensa, control sau sanctiune care au functionat pana acum in management pot fi folosite in continuare cu succes! Important e sa vrei, sa iti pese si sa existe contextul care sa te stimuleze in acest sens.
Cat despre Carrefour si segmentul retail in Romania, ar trebui sa li se spuna tuturor JEGMANEALA SRL.
Cristian Ducu
1. Daca CSR este doar ” un nou mind-set ce poate fi pus in practica prin metodele inventate deja de umanitate”, atunci de ce sa nu vorbim de Business Ethics/Etica in afaceri? Spre deosebire de CSR, Managementul Eticii (& Conformitatii) — ca operationalizare a Eticii in afaceri — este mult mai indreptatita sa promoveze o schimbare in mediul de afaceri. Si istoric, si teoretic, si logic.
Cazul Bhopal mi se pare cel mai relevant pentru tipul de afacere de care spuneai. Nu degeaba l-am ales: el ilustreaza modul actual in care unele companii straine fac afaceri in Romania. Nu e vorba ca mediul de afaceri romanesc le corup (desi si asta contribuie), ci ele insele promoveaza marketingul de guerila, vanzarile de guerila. Ce sa-i pese lui taica de la Carrefour Headquarters de faptul ca in magazinele romanesti se vinde peste congelat stricat atata vreme cat el are profitul la nivelul dorit. De aceea au nevoie de reguli morale. Regulile morale formeaza habitudini morale, iar acele habitudini morale bune sunt virtutile. :)
2. Nu ar trebui sa confundam responsabilitatea morala cu responsabilitatea legala si cu responsabilitatea de alta natura (economica, manageriala etc.). La fel si in cazul instrumentelor: nu poti pretinde ca tehnicile de recompensa ori cele de control pot face oamenii mai morali. Insa poti pretinde ca mai multe instrumente (printre care majoritatea de natura morala — cum ar fi ethical decision-making training, ca sa folosesc un englezism), combinate in diverse variante, adecvate profilului organizational si profilului individului vizat, pot “educa moral” angajatii. De ce vorbesc de educatie morala?! Fiindca asta este. Cum formezi virtutea cuiva, cum transformi un individ intr-un om integru?! Prin educatie morala. Si asta o stim de la Aristotel incoace si nu trebuie sa vina altul sa reinventeze roata. Dar sunt multi “specialisti in CSR” care pretind ca CSR-ul nu are nici o legatura cu etica in afaceri. Pentru ei, responsabilitatea consta in voluntariat, in plantat copaci, in facut piste pentru biciclisti. Eu le-as spune sa se lase de meserie, pentru a-l cita pe V. Muresan.
Razvan Purdila
de acord, cu mare placere ! hehe … urmare discutiilor recente am inceput sa ma documentez mai serios; nu stiam inainte de CSR 1 si CSR 2 de exemplu, acum stiu si e meritul vostru …
etica si compliance versus CSR, iarasi un subiect interesant, cu riscul de a o supara pe Camelia, as fi mai degraba inclinat sa-ti dau dreptate tie ! e doar o parere provizorie ! oricum ” sunt cu ochii pe voi” si sunteti buni !
In putinele ocazii in care i-am vazut pe Cristian Ducu si Camelia Crisan, mi s-a parut ca gasesc o placere extraordinara in a disputa terminologii. Parerea mea neavizata este ca, in functie de cazul particular la care ne raportam, CSR-ul se poate integra E&C si invers fara sa doara burta pe nimeni. Atata vreme cat scopurile sunt identice si mijloacele seamana, nu inteleg de ce e importanta eticheta. Cautam sa construim solutii sau concepte?
@bhuttu
Intr-adevar, intre mine si Camelia a fost o dezbatere de natura terminologica. Insa fara precizarile de rigoare, ar fi insemnat sa purtam un dialog al surzilor. In al doilea rand, daca ne scapa proprietatea unui termen, atunci cum mai putem pretinde ca stim despre ce vorbim. Iar in ultimul rand, disputa noastra nu s-a rezumat la etichete pentru acelasi lucru. CSR-ul, asa cum este vazut de Camelia, este cu totul altceva decat Ethics & Compliance in viziunea mea. Daca pentru ea este un “nou mind-set”, un nou mod de a gandi strategia si operatiile de business, pentru mine, “Ethics & Compliance” este un sistem de management integrat al aspectelor de etica si conformitate (unde conformitatea inseamna mult mai mult decat simpla conformitate cu legea), cu instrumente adecvate, cu rezultate cuantificabile, cu rezultate care se resfrang asupra performantei unei companii sau unei institutii. Camelia respinge ideea ca un cod de etica, dezvoltat, implementat si monitorizat corect si coerent poate determina o schimbare in comportamentul angajatilor unei companii si mizeaza mai mult pe virtutea managementului si angajatilor.
Pe scurt, sunt multe diferente intre ceea ce sustin eu si ceea ce sustine Camelia.
Da, e o clarificare necesara, una care ar trebui poate punctata de fiecare data cand cele doua concepte sunt dezbatute, mai ales ca de multe ori par a se exclude reciproc. Chiar cu precizarile pe care le-ati facut, mi se pare ca solutiile practice tin de interpretarea, contextualizarea si adaptarea celor doua modele la situatia data. A sustine superioritatea unuia sau a altuia mi se pare steril si neproductiv, cu tot respectul.