De curand a aparut pe Facebook un protest al unor feministe (si feministi!) de ocazie impotriva “declaratiilor ofensatoare ale domnului profesor universitar si doctor in psihologie judiciara, Tudorel Butoi”. Protestul in sine nu m-ar fi atras daca nu ar fi reusit sa-mi retina atentia faptul ca sustinatorii sai au procedat la confuzii repetate pentru a acuza profesorul respectiv de “sexism” (crima de neiertat in ochii feministelor din Romania!). Pe de alta parte, nimeni nu a indemnat la calm si reflectie inainte de a se improsca cu noroi.
Eu nu mi-am propus sa devin avocatul diavolului in acest caz, dar ma intreb in ce masura afirmatia specialistului respectiv poate fi acuzata de sexism. Ma intreb daca nu cumva, urmand logica pusa in miscare aici, ne vom trezi acuzandu-i pe medici de sexism fiindca spun ca app. 80% dintre persoanele care sufera de osteoporza sunt femei (detalii aici). Ambele afirmatii se bazeaza pe opinia unor specialisti (pana la proba contrara il voi considera pe Butoi un specialist in criminalistica, iar proba trebuie sa fie administrata de un alt specialist in criminalistica, nu de vreun simplu student sau masterand in acest domeniu). Ambele afirmatii sunt rezultatul unor observatii empirice. Ambele afirmatii tin de un anumit context: in primul caz, imbracamintea provocatoare a unor persoane de sex feminin la care se adauga numarul mare de persoane care au probleme psihice necunoscute in Romania precum si precaritatea stilului de viata a multor cetateni care nu-si mai pot satisface anumite nevoi in locuri specializate; in cel de-al doilea este vorba de conditia fizica a persoanei, de prezenta anumitor elemente (Ca) in organism etc.
Din alta perspectiva, sustinatorii protestului prefera argumentele ad hominem. Nu conteaza expertiza specialistului, ci imaginea pe care si-a format-o fiecare despre “individul” pus la zid. Acesta trebuie sa fie ‘rastignit’ in piata publica fiindca si-a permis sa spuna ca “victimele” sunt “vinovate” pentru agresiunea asupra lor.
In mod voit, acuzatorii introduc o confuzie intre libertatea de a te imbraca asa cum doresti, “victimele”, “vinovatia” in cazul unei agresiuni si imbracamintea provocatoare. Daca respectam logica acestora, victimele nu pot provoca niciodata agresiunea fiindca victimele au drepturi absolute (e.g., dreptul de a se imbraca cum doreste, de a crede ceea ce vrea etc.). Insa cetatenii Romaniei, cel putin in cazul acesta, particular, al Romaniei, nu pot sa se imbrace oricum doresc. Libertatea nu este maximala si nici nu exista dreptul absolut de a te imbraca oricum doresti. De exemplu, nu ai libertatea de a merge in chiloti si sutien pe strada. Legea nu-ti permite acest lucru. Insa legea iti permite sa mergi intr-o rochie transparenta incat sa ti se vada chilotii si sutienul. In primul caz, persoana este imediat ridicata de politie; in cel de-al doilea, este foarte probabil sa ajunga victima a unei agresiuni (chiar si verbale — fluieraturile, injuriile si claxonatul sunt tot o forma de agresiune).
Revenind, victima isi poate provoca agresorul. Este de domeniul evidentei ca lucrurile pot sta si asa. Sa ne gandim la o domnisoara draguta care se imbraca intr-o fustita foarte scurta (extrem de scurta), fara ciorapi de nylon, si cu o bluza foarte larga si fara sutien, permitand o vizibilitate excesiva. Victima nu devine “vinovata” pentru ca-si provoaca agresorul si nici nu se transfera vina din sfera agresorului in cea a victime. Insa victimologia spune ca exista un tipar care se potriveste in anumite cazuri, iar cel cu domnisoara imbracata “sumar” este un astfel de tipar. Ea starneste anumite instincte intr-o persoana cu o anumita labilitate incat aceasta din urma procedeaza la o agresiune la adresa celei imbracate, spunem in mod curent, “indecent”.
Dintr-un alt unghi, victima nu-si evalueaza riscurile si potentialul de auto-protectie. De exemplu, cand mergem la piata, in mod obisnuit evaluam produsele astfel incat ceea ce cumparam sa nu se dovedeasca acasa a fi stricat. Cand vine vorba de haine, avem impresia ca o evaluare de acelasi gen nu mai este aplicabila: ne putem imbraca oricum atata vreme cat ne place noua. Insa ce te faci cand unei domnisoare ii place sa mearga in colanti care lasa se vada forma feselor si a pelvisului, sau cand stransura sutienului ii arunca nurii in vant? Oare ea nu agreseaza persoanele care sunt supuse la un astfel de spectacol?! Poate eu, in acel moment, practic penitenta. De ce eu ar trebui sa stau inchis in casa, in schimb ea sa circule libera pe strada?! Aici este vorba de drepturi conflictuale: dreptul ei de a se imbraca cum doreste si dreptul meu de a nu fi agresat vizual pe strada de nurii ei.
Reluand argumentul de mai sus, acuzatorii nu inteleg ca specialistul nu spune ca agresorul devine scuzabil pentru ca victima l-ar fi provocat. El vrea doar sa atraga atentia asupra unui tipar comportamental, si atata tot. El stabileste corelatii, nu acuza victimele. El indica lipsa de decenta ca un posibil factor declansator al agresiunilor sexuale.
Iar in ceea ce priveste pitzipoancele, Romania sta foarte bine.
Nu exista niciun motiv care sa justifice un viol sau o alta agresiune de orice natura ar fi. Iar ceea ce spune domnul Butoi nu face decat sa perpetueze un stereotip, anume ca victima are parte din vina atunci cand se intampla o asemenea nenorocire.
Este precum in cazurile de violenta domestica. Nimic, dar absolut niciun motiv, nu poate justifica gestul unui barbat care ridica pumnul asupra sotiei sale. Dupa parerea ilustrului expert criminalist, cine stie, poate ca multe neveste isi provoaca barbatii sa le bata.
Acest rationament face parte dintr-o gandire patriarhala, in care faptele barbatilor sunt justificate orice ar fi in raport cu cele ale femeilor.
De exemplu, in Arabia Saudita, o femeie a fost condamnata la 100 de lovituri de bici pentru ca a fost victima unui viol. Acesta ar fi un caz extrem, dar ne ajuta sa intelegem ce e cu mentalitatea asta. Femeilor, de obicei in societati in care ele sunt lipsite de putere, li se gasesc tot felul de culpe pentru faptele necugetate ale barbatilor. Si pe vremuri, daca indrazneau sa gandeasca cu capul lor, erau arse pe rug pe motiv ca ar fi vrajitoare.
Revenind la ce a spus dl. Butoi, cum ca mare parte din victimele agresiunilor de pe strada, parcuri si ascensoare ar fi “victime de tip provocator”. Nu exista acest concept, cum adica victima si-a ‘provocat’ agresorul? Daca Butoi ar fi vrut cu adevarat sa dea niste sfaturi de buna credinta femeilor, le-ar fi avertizat ca in unele circumstante exista probabilitati mai mari de a se produce asemenea agresiuni, dar in niciun caz nu este admisibil sa li se puna in carca femeilor o parte din vina de a fi violate!
Iar limbajul folosit este incalificabil! Un distins profesor universitar si doctor in psihologie judiciara nu se poate referi la niste victime in termenii “aa, in mare parte sunt pitipoance si femei cu caracter de lelita balcanica”! o jignire a victimelor, din nou, cu ce motiv daca nu acela de a le discredita in societate.
Eu am inteles argumentele din articolul tau, dar ele ar fi functionat daca domnul Butoi ar fi avut buna credinta. Insa raportarea sa la victime, la “marea majoritatea”, cum spune chiar el, este una de rea credinta. De aceea protestam.
O seara buna!
Buna, Cristian. M/ai invitat aici lasand un link pe jurnalul meu. N-ai fost foarte atent cand ai citit acolo, si ai facut o confuzie, nu-i nimic.
Am venit aici, am citit, mi-a placut. Fa-ti timp si reciteste articolul meu pamflet, dar adu-ti si simtul umorului cu tine. Si dupa aceea mai vorbim despre acuzatiile mele “sexiste”.
Cu drag,
Manon.
Am uitat sa-mi pun linkul, pardon. ;)
Medusa, sunt e acord cu tine. Probabil ca daca domnul Butoi ar fi folosit un alt limbaj nu ar fi generat toate aceste proteste. Din pacate, profesorii nostri inca nu stiu sa vorbeasca si nici sa isi exprime punctul de vedere intr-un fel care sa nu jigneasca. Din punctul meu de vedere este una din cele mai grave greseli de comunicare. De aceea, ar trebui sa organizam un protest in urma caruia sa il determinam sa isi retraga cuvintele si sa isi ceara scuze public.