Acum o zi a apărut pe Facebook o discuție despre comasarea Centrului Național pentru Evaluare și Examinare (CNEE) și Institutul de Științe ale Educației (IȘE). Am evitat să comentez din primul moment fiindcă nu dețineam prea multe informații, iar pe de altă parte eram prea ocupat cu treburile mele zilnice. Azi, am intervenit fiindcă, după cum unii deja știu, am o poziție destul de radicală în ceea ce privește IȘE pornind chiar de la activitatea lor din 2010 și până astăzi.
Ideea de comasare a CNEE cu IȘE a revoltat pe mulți oameni care se pricep mai mult sau mai puțin la educație. Pe unii, i-a deranjat modul cum s-a decis această comasare; pe alții, faptul că sunt unite două instituții cu atribuții diferite. În cele ce urmează, vreau să vă ofer o perspectivă ușor diferită, care, poate, trezește pe cineva la realitate.
În primul rând, această decizie s-a luat în contextul reorganizării guvernului după ce echipa lui Ludovic Orban a trecut de votul din Parlamentul României și a depus jurământul de investitură. S-au comasat, înainte de toate, Ministerul Educație și Ministerul Cercetării, ceea ce este un lucru bun fiindcă (i) structura guvernului devine mai suplă (mai puține ministere), (ii) eu sper la o scădere a numărului de funcționari publici și (iii) îmi doresc o abordare integrată a celor două domenii de vreme ce, în România, o bună parte din cercetare se face în universități și institute specializate. Acest ultim argument nu trebuie citit într-un sens negativ, în care doar universitățile și institutele fac cercetare, ci doar că, din nefericire, este încă dominantă latura academică a cercetării. Eu aș vrea să văd că sunt acceptate la finanțare din fonduri de cercetare din ce în ce mai multe firme și ONG-uri.
Din perspectiva modului cum s-a făcut comasarea CNEE și IȘE, sunt de acord că acesta pas ar fi trebuit făcut după preluarea efectivă a portofoliului Educației de către Monica Anisiei, printr-un proces transparent de analiză și consultare publică. Nu există nici o urgență în această comasare și nu degeaba au fost unii care au acuzat „o răzbunare” din partea Liberalilor, care au venit acum la guvernare cu un puternic resentiment față de ce au făcut PSD-iștii în ultimii trei ani. Să nu uităm și că mai bine de 70 de zile nu am avut un ministru la Educație și s-a amânat examenul de Rezidențiat.
Este interesant faptul că proiectul Ordonanței de Urgență a apărut pe un site de știri apropiat de PSD și nu pe site-ul Guvernului României. Asta spune multe despre tumult acestor zile, dar nimic despre viitor. Încă rămâne să vedem cum va lucra acest nou guvern, care ne promite transparență și mai multă chibzuință.
În al doilea rând, comasarea CNEE și IȘE înseamnă întoarcerea la perioada de dinainte de 2010, când exista Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar. Este o greșeală monumentală dacă cineva își imaginează că în felul acesta se eficientizează activitatea celor două instituții. În primul rând, trebuie să faci o analiză a celor două organizații și să vezi cum acestea și-ai respectat obiectivele pentru care au fost înființate. Apoi ar trebui să vezi dacă nu cumva ai avea nevoie să reconfigurezi acele obiective pentru că ai nevoie de lucruri noi. Iar în al treilea rând trebuie să te uiți la personal și performanța acestuia. Nimic de genul acesta nu s-a făcut de când există CNEE și IȘE și variantele lor anterioare.
Dacă MEN nu a făcut nici o analiză cu privire la activitatea IȘE, unii dintre noi, adică dintre ăștia de înțelegem ceva mai mult din domeniul Afaceri guvernamentale și din funcționarea sistemului educațional românesc, putem să spunem multe. De exemplu, putem vorbi despre lipsa studiilor serioase pe domeniul educației, care să nu mai fie dependente de percepții. Nici după 10 ani de la înființare, experții IȘE nu au venit cu nici o recomandare de politică publică menită să ajute la colectarea de date cu privire la sistemul educațional, pe care, cică, ei și-ar sprijini cercetările. Apoi, sunt angajați în IȘE care par a nu face nimic. De ani buni de zile. Ca să nu mai spun și că a funcționat fără director executiv ceva vreme, iar cei de acolo nu au ieșit niciodată public să comenteze deciziile aberante ale miniștrilor incompetenți ai PSD-ului care s-au perindat în ultimii 3 ani prin sediul din Strada Gen. Berthelot.
Obediența și slugărnicia unor funcționari publici sau a șefilor lor nu sunt suficiente pentru ca o instituție să fie comasată sau desființată. De aceea tot cer de fiecare dată analize și evaluări. Și nu numai pentru astfel de cazuri extreme, ci pentru orice decizie de politică publică.
La rândul său, CNEE a dat niște rateuri cu subiecte date la testele naționale și nu oferă suficiente date și analize cu privire la evaluările din sistemul educațional, cu privire la utilizarea manualelor și auxiliarelor ori alte chestiuni din sfera aceasta. Cu alte cuvinte, ei există doar pentru șase din obiectivele sale instituționale, în ciudata legii de înființare, care vorbește despre 19 (nouăsprezece) obiective (v. art. 3 din HG 1401/2009). Chiar și așa, CNEE ar trebui să continue să existe pentru că un astfel de centru este esențial pentru funcționarea sistemului preuniversitar. Fără el, blochezi testele naționale; fără IȘE, nu blochezi nimic. Pe de altă parte, programul CRED al IȘE ar fi trebuit făcut în parteneriat cu CNEE și alte instituții din subordinea MEN.
În al treilea rând, Ministerul, CNEE, IȘE, ARACIP și toate celelalte instituții din subordinea MEN, la fel ca la toate celelalte ministere, suferă de o meteahnă tipică a sistemelor ultra-birocratizate și căpușate de politicieni toxici, și anume nu știu să comunice între ele și să coopereze. Ele s-au născut cu această inabilitate: dreapta nu știe ce face stânga și, ca să pună capac, stânga mai primește un bocanc în bot de la dreapta. Așa că poate ar fi fost mai bine ca IȘE să devină un departament în MEN, fără personalitate juridică (v. conferința de presă la preluarea mandatului de către Monica Anisiei, minutul 14:38 seq.).
Scriam într-un studiu că este imposibil să faci previziuni cu privire la evoluția sistemului educațional românesc fiindcă lipsesc date esențiale despre multiplele profiluri ale cohortelor de elevi și profesori, fiindcă lipsesc date despre infrastructura educațională sau proiectele de investiții derulate la nivel local și central ș.a.m.d. Îmi amintesc bine cum mă chinuiam în urmă cu un an să aflu câți bani s-au băgat și câți vor mai fi alocați pentru dotarea școlilor cu echipamente IT. Nu am putut afla fiindcă nu există așa ceva nici măcar la minister. Totul se face după ureche. Și atunci mă întreb și eu dacă nu cumva e nevoie de o mai bună coordonare instituțională la nivelul Educației, ceea ce presupune și o restructurare a IȘE, care se dorește a fi institutul național de cercetare în domeniul Științelor educației, care ar trebui să ofere analize și evaluări cu privire la sistemul educațional românesc.
Așadar, poate va fi mai bine în noua formulă!