Trista si muta. Muta de prea multa furie, de neputinta de a schimba ceva. O zi trista pentru ca am asistat cu totii la indepartarea si mai mult a celor doua falii care separa Romania in “progresisti”, adica oameni care doresc ca tara asta sa progreseze in mod real, care se lupta aici pentru un trai decent, pentru respect, si “conversatori”, in fapt, sustinatori, mai mult sau mai putin co-interesati, mai mult sau mai putin constienti, mai mult sau mai putin demni, ai unor politicieni penali, ai unor indivizi obscuri nascuti din sanul propagandei anti-occidentale si grabnic-sustinatori ai unor politici si practici totalitariste.
Nu vreau sa fie nimeni de acord cu mine. Nu-mi doresc like-uri, nu-mi doresc confirmare. Tot ce imi doresc este sa scap din acest spatiu care devine pe zi ce trece mai stramt, mai mizer, mai infectat cu virusul iliberalismului. Un spatiu in care oamenii ajung sa se dezumanizeze, sa se resemneze si sa se comporte precum prizonerii ajunsi gardieni. Cum sa-i spui unui om care crede ca Occidentul e “stricat” ca valorile occidentale sunt valorile fundamentale ale intregii omeniri?!
Azi este ziua in care ne amintim ca 65 de fiinte au murit din grava neglijenta, din indolenta, din cauza coruptiei sistemice, din cauza politicienilor incompetenti, din cauza lui “merge si asa”. Cum oare se vor simti copiii nostri daca maine ar fi furati si hotului nu i s-ar intampla nimic? Oare i-am raspunde cu “merge si asa”?! Cum oare se vor simti ei stiind ca noi am fost complici prin tacere la crearea unui sistem in care coruptia si toate comportamentele pe care le implica (de exemplu, discriminare si minciuna) ii dezavantajeaza?! Cat timp sa mai induram?! Cate generatii mai trebuie sa fie sacrificate pana ne facem bine ca popor?!
Recunosc ca am gresit spunand ca fiecare dintre noi trebuie sa-si faca bine treaba acolo unde se afla. Am fost naiv crezand ca este suficient sa iti faci treaba bine si corect pentru ca o comunitate sa se insanatoseasca. Stiam mai bine de atat. Stiam ca o comunitate, oricat de mica sau de mare ar fi ea, are nevoie de mult mai mult de atat, are nevoie de implicare in mecanismele sociale pentru ca acestea sa inceapa sa se intremeze. Cum sa transmiti valorile morale pe care le ai cand ele se manifesta doar in bisericuta, in bula in care te afli. Avem nevoie sa fim impreuna, nu doar sa ne facem treaba bine acolo unde ne aflam; avem nevoie sa fim impreuna si sa ne sustinem cand ne facem treaba bine ori sa ne sanctionam reciproc atunci cand calcam gresit. Despre asta este vorba intr-o comunitate, si anume despre spiritul comunitar. Asta ne lipseste in primul rand: sa ne recunoastem reciproc si sa ne respectam unii pe altii. Pana cand acest lucru nu se va schimba, Romania va fi trista, chiar depresiva. Iar increderea reciproca nu poate prinde radacini pe un astfel de teren sarac.
PS: Tu, tu cel care crezi ca la Colectiv s-a pus foc intentionat, care crezi in conspiratii si in altele asemanatoare, ia o pauza cat de o tigara sau de un drum pana magazinul din colt si gandeste-te daca nu cumva iti doresti sa afli adevarul de la un judecator, de la cineva care vede probe, care asculta marturii, care vede ansamblul tragediei, inainte de a crede bazaconiile debitate de cei co-interesati sa intineze memoria acelei tragedii. Pune-te in locul parintilor care si-au pierdut copilul acolo si vor sa afle cine se face vinovat de acea tragedie. Cum ai reactiona daca cei din jur ti-ar spune ca a fost o mana criminala menita sa dea jos guvernul?! Cum ti s-ar parea sa citesti intr-un ziar sau pe un site de asa-zise investigatii ca totul este o facatura cu scop pur politic. Nu te-ai intreba oare pe ce dovezi se bazeaza acei dobitoci?! Nu ai vrea sa vezi dovezi si nu supozitii?! Acum intoarce-te inapoi in bucataria ta, in sufrageria ta si gandeste cu propriul cap de zece ori inainte de a deschide gura, inainte de a scrie pe Facebook sau inainte de a asterne un rand in propriul jurnal. Poate ca tara, politicienii si propagandistii te vor prost, dar oare nu e datoria ta sa ii dezamagesti?!