Sunt multi romani, jurnalisti sau nu, care scriu zilele acestea peste tot si confunda problema limitelor libertatii de exprimare cu cenzura sau auto-cenzura, eliminand cu totul conceptul de “responsabilitate”. Lucian Mandruta, Patrick De Hillerin, Arhi si altii promoveaza, la fel ca in ianuarie 1990, o libertate de exprimare maximala, unde oricine poate spune orice. Nu cred ca exista asa ceva. Sunt limite morale si juridice de care un jurnalist trebuie sa tina seama, chiar si cand este miop din punct de vedere moral.
Totusi, nu am de gand sa ma apropii de acest subiect aici, acum. Doar vroiam sa punctez: Chapeau, Dan Perjovschi! Pentru declaratia de azi de la RFI: “Eu sunt pentru libertatea de exprimare, dar cu responsabilitate!”
Later update (pentru a nu da nastere unor comentarii idioate): a sustine ca libertatea de exprimare vine la pachet cu responsabilitate nu inseamna ca jurnalistii si caricaturistii de la Charlie Hebdo sunt “vinovati” pentru faptul ca “au starnit” nebunia acelor teroristi. A sustine un astfel de punct de vedere este o ineptie.