Am primit astazi pe Facebook acelasi mesaj de 6 ori, de la 6 persoane diferite. De fiecare data eram invitat sa semnez o petitie in limba engleza prin care cineva, mai multi cel mai probail, cere, cer, ca omenirea, partea aia mai civilizata, sa sara in ajutorul romanilor de la Pungesti abuzati de serviciile de ordine in favoarea unui proiect american de extragere a gazelor de sist.
Desi empatizez cu ideea unui strigat de ajutor ori de cate ori ne aflam intr-o situatie neplacuta, nu cred ca daca cerem ajutor international va veni cineva sa bata la funduletul gol Guvernul Romaniei. Dimpotriva, cred ca aveam nevoie de multa creativitate pentru a face ceva din interior, cu resursele existente, cu forte proprii.
John Stuart Mill spunea ca un popor care nu este capabil sa-si ceara si sa-si obtina eliberarea de un dictator sau de un sistem politic nu trebuie sa primeasca ajutor din exterior. Sunt de acord cu el ca atunci cand nivelul de maturitate politica, sociala, economica nu-ti permit sa iei decizii in mod autonom nu poti fi ajutat doar pentru ca “neajutorat”. Trebuie sa te misti, sa protestezi, sa iei decizii si sa actionezi.
Nu vad ca oamenii sa blocheze in vreun fel activitatea Chevron in Romania prin alte mijloace decat prin blocarea drumurilor. Nu vad ca primarii sa gandeasca dincolo de deciziile consiliilor locale ori de dormit in niste carute cu coviltir. Cum nu vad nici ong-istii nostri sa faca alte lucruri dincolo de … protestele in strada. Nu ma intrebati ce as vrea sa vad caci as spune doar “creativitate”.