Nu am fost la gala CSR4WOMEN organizata de Avon Romania si nu am de gand sa-mi dau cu parerea. Nu ma intereseaza evenimentul in sine decat din perspectiva tendintei pe care o ilustreaza. Dar hai sa pornim de la ceva mai clar de atat.
Simona Tache scria duminica seara pe contul sau de Facebook urmatoarele randuri:
Vineri, a avut loc gala CSR4WOMEN, organizată de Avon, la care am primit și eu un premiu, pentru “susținerea, promovarea și implicarea în cauze sociale pentru femei”. Până spre finalul evenimentului, mi s-a părut că ne-am adunat cu toții acolo pentru niște PR și ca să mai fim “alături” de câte-o cauză, prin conferințe și discursuri emoționante, fără finalitate. Dar doar până spre final, când am asistat la acordarea a 4 finanțări pentru proiecte sociale și de sănătate, în valoare totală de 100.000 de dolari. Așa da. Bani, nu vorbe! Felicitări, Avon!
“Mi s-a părut că ne-am adunat cu toții acolo pentru niște PR și ca să mai fim “alături” de câte-o cauză” rezoneaza cu ceva ce tot spun de prin 2007/2008, si anume ca responsabilitatea sociala in Romania este inteleasa ca un instrument de PR de care companiile se pot folosi oricand doresc pentru a-si construi o “imagine pozitiva”, o imagine de “companie care se implica”. Asa ca tot mai mult companii ajung sa organizeze cate un concurs de dat bani la ong-uri, sa faca o platforma de “sustinut cauze sociale” sau sa organizeze gale in cadrul carora sa premieze bloggeri, jurnalisti si niste ong-uri.
In realitate, insa, adica dincolo de perdeaua aceasta de fum pe care companiile o construiesc cu meticulozitate si bani multi bagati in agentii sau in departamente de PR, in putine organizatii vom intalni ceea ce pentru unii dintre cei care isi spun “specialisti in CSR” reprezinta nucleul tare al responsabilitatii sociale. De altfel, in urma cu 2 ani incercam sa numar cate companii fac PR in loc de CSR, iar procentul era uluitor, in jur de 92%. Insa daca spui companiilor din Romania ca prin programele lor de finantare nu fac decat sa-si spele imaginea ajungi in 30 de secunde un fel de paria al domeniului si nu te mai invita corporatistii la evenimente.
Ceea ce mi se pare grav e faptul ca in buna masura strategia unei companii ajunge sa se construiasca in jurul unor obiective de PR, nu in jurul a ceea ce compania face efectiv. Cu alte cuvinte, profitabilitatea unei companii ajunge sa depinda intr-o masura din ce in ce mai mare de actiunile de CSR, unde CSR si PR nu se mai diferentiaza, si nu de nucleul business-ului respectiv. Nu degeaba specialistii in CSR au militat ani la randul pentru CSR si au incercat sa arate care este legatura dintre CSR si profitabilitate, in timp ce profesionistii de CSR din companii s-au caznit sa-si dovedeasca utilitatea. Iar modul cum a pervertit aceasta viziune pro-CSR strategiile de business este o foarte buna tema de cercetare, dar care are prea putine sanse sa fie studiata din interior, adica cu documentele strategice sub nas.