Zilele acestea, isteria in masa a cuprins intreaga Romanie. Nu doar pentru proiectul minier de la Rosia Montana, ci si pentru cainii comunitari “amenintati” acum cu “adevarate masacre”. Am inteles cauzele pe care le sustin toti cei care au iesit in strada, ii sustin pe unii dintre ei, insa nu ma pot asocia sub nici o forma cu cei care nu sunt intregi la mine.
De ce spun asta? Pentru ca azi am intalnit pe Fb o referinta la un blog unde niste descreierati contesta verdictul unui medic legist afirmand ca presa ascunde ceva in cazul copilului de 4 ani ucis de cainii comunitari de pe un teren aflat in vecinatatea Parcului Tei.
Urmariti cu mare atentie filmul si veti descoperi o foarte mare minciuna promovata cu patos si excitare maxima in mass-media romaneasca. O mama care apare machiata in emisiuni mondene. Un tata linistit si o bunica care se chinuie sa planga. Toate acestea formeaza un tablou care iti ridica un mare semn de intrebare. Ne ridica noua oamenilor inteligenti care nu ne lasam manipulati. Sunt foarte multe aspecte de cercetat si sunt sigura camedicii legisti nici nu au mai verificat daca copilul era violat sau agresat. Prejudecata si-a pus amprenta si le-a incetosat mintea. Este posibil saavem un criminal in libertate? Unul cu doua picioare?
(Sursa: http://xnici.wordpress.com/2013/09/08/incendiar-reconstituirea-traseului-scoate-la-lumina-noi-secrete-video/)
Ideea a fost formulata pentru prima oara, din cate am inteles de la cei care au urmarit zilele acestea ‘scenaritele’ de la tembelizor, de catre Vadim Tudor, un fost lingau comunistoid, un fost politician-gropar, un fost om intreg la mine. Iar acum a fost preluata de sustinatorii Asociatiei Cutu-Cutu.
Daca nu stiti nimic despre aceasta asociatie pentru protectia cainilor comunitari, atunci va spun eu ca in urma cu circa un an de zile a remis catre presa un comunicat de presa intitulat extrem de sugestiv “Cainii nu sunt evrei ca sa fie dusi la Auschwitz. Un adapost cu 10.000 de caini?” (Vezi screenprint-uri aici.) Ulterior, dupa ce multa, foarte multa lume s-a revoltat, reprezentantii asociatiei au schimbat titlul in “Un Auschwitz la alta scara: adaposturile publice. Un nou adapost pentru 10.000 de caini?” Cu toata schimbarea respectiva, ineptiile din comunicat au ramas publice. Le citez pentru edificarea celor care nu le-au cunoscut la vremea respectiva.
“Ne amintim cu totii la ce chinuri au fost expusi evreii in timpul razboiului. Regretam cumplit. Acelasi lucru se intampla acum cu cainii. Adaposturile primariilor din tara si din Bucuresi, fara exceptie, sunt lagare de exterminare pentru caini.”
(Sursa: http://www.cutu-cutu.ro/en/node/5494)
Ce adapost bun de 10.000 de caini poate face Primaria Municipiului Bucuresti, daca, din 2000 si pana azi, FARA EXCEPTIE, toate adaposturile sale mai mici au fost lagare de exterminare? (Sursa: ibid.)
“Dupa 6 luni de stat la hingheri, iubitorii de animale i-au scos pe altii numai coaste si piele, fara blana, cu urdori la ochi si la nas, tusind, AUSWITZUL insusi!” (Sursa: ibid.)
Prostia este atat de mare in randul celor care au contribuit la redactarea respectivului comunicat de presa incat nici macar numele corect al fostului lagar nazist nu a fost scris cum trebuie.
Nu am de gand sa transform acest comentariu intr-un atac (prea) personal si nici sa dau nimanui solutii pentru salvarea cainilor de la eutanasiere. Nu am de gand sa compar un caine cu un om si nici sa acord drepturi animalelor, chiar daca imi plac si consider ca am o obligatie fata de ele ca sa le protejez. Ce vreau totusi sa fac e sa spun ca am fost muscat de caine si stiu ce inseamna durerea cauzata de rana, precum si calvarul celor n injectii in burta (acum inteleg ca e mai simplu!). Am fost unul din cei circa 16.000 de bucuresteni muscati de caini anual.
De asemenea, am renuntat la bicicleta fiindca ma latrau cainii daca vroiam sa merg pe doua roti de acasa la birou. Mai mult, sunt nevoit zilnic sa ocolesc blocul unde imi am biroul pentru ca sunt niste potai care s-au salbaticit si iti fac dosul arsice daca nu esti atent. Ce sa mai zic ca parintii mei nu-si lasa nepotul sa mearga singur la scoala de teama sa nu fie muscat de nenumaratele haite de caini care impanzesc cei 800 de metri dintre punctul A si punctul B. Ori ca maica-mea a fost muscata de gamba de o potaie nenorocita in timp ce iesea din cladirea unde isi are cabinetul medicul de familie.
Poate ca ar fi bine sa incepem sa ne gandim la copiii institutionalizati sau asistati social decat la cainii comunitari. Poate ar fi cazul ca toti istericii din ong-urile pentru protectia animalelor si care deplang soara cainilor comunitari sa se gandeasca nu doar la banii pe care ii primesc intr-o forma sau alta, ci la individul de langa ei. E aiurea sa ridici in slavi drepturile animalelor, dar in acelasi timp sa te arati indiferent la semenii tai aflati in suferinta. E aiurea sa construiesti scenarii paranoide cu privire la moartea unui copil de 4 ani ca sa salvezi de la un inchipuit masacru niste javre care iti pun viata in pericol indiferent daca esti adult sau copil.