Ati auzit probabil de Romanian CSR Awards 2013. Daca nu, nici nu trebuie sa va bateti capul. E o asa-zisa “competitie … a celor mai bune proiecte si campanii de Responsabilitate Sociala” (Sursa: http://www.csrmedia.ro/ultima-zi-de-inscriere-in-competitia-romanian-csr-awards/). Ceea ce initial promitea sa fie o idee strasnica, s-a dovedit doar un exercitiu de PR al unei platforme media in domeniul responsabilitatii sociale. Din pacate, peste 80 de companii au picat in plasa respectiva.
Sa nu ma intelegeti gresit: e bine ca apar astfel de evenimente, dar as vrea si eu sa fie pe bune, cu un juriu alcatuit deopotriva din specialisti, jurnalisti si oameni din societatea civila. Nu doar cu bloggeri si oameni de media, cu cativa necunoscuti de umplutura. Nu ca o maniera de a premia pe cei care au platit serviciile unei companii de consultanta (sa dam nume?! sa zicem ceva cu braaaauuuu….), pe cei care au sponsorizat un eveniment (sa-i zicem biz off) sau cei care dau bine la publicul larg. Si nu cred ca este greu sa organizezi o premiere pe bune, vezi exemplul echipei de la Gala Premiilor in Educatie (full disclosure: am fost in juriu la primele doua editii ale Galei!).
Un alt lucru care mi se pare aiurea este sa nu faci publica lista proiectelor inscrise de companii. Pai daca esti platforma care promovezi proiectele de responsabilitate sociale si le premiezi, ma astept ca in primul rand sa adopti o atitudine transparenta. Adica sa spui cine si cu ce s-a inscris. Transparenta nu tine doar de criteriile de jurizare si de componenta juriului, asa cum se considera adesea in tarisoara asta, ci si de alte lucruri privitoare la organizare. De exemplu, as vrea sa stiu si care sunt sponsorii evenimentului. Daca printre sponsori se numara si competitori, ma astept ca respectivii competitori sa fie eliminati din start; nu de alta, dar ar fi aiurea ca proiectul unei companii aflata in conflict de interese sa castige. Conform articolului 6 din Regulamentul de concurs, nu neaparat ca asa am zis eu.
Inteleg si nevoia companiilor de a participa si de a primi astfel de recunoasteri. E bine sa stii ca ceea ce faci este apreciat de oameni, de specialisti, de colegii de breasla, si, nu in ultimul rand, de propria ta organizatie. Inteleg nevoia aceea de a-ti pune diploma pe peretele din birou sau in holul companiei. Functioneaza la fel cu a umple zidurile organizatiei cu imagini cu ceea ce faci; e motivant pentru proprii angajati sa se vada acolo, sa-si vada colegii intr-un poster sau intr-o fotografie. Ca atare eu nu spun sa ucidem CSR Awards, ci doar ca ar merita sa fie mai bine facut. Daca tot este marca inregistrata (nu am verificat inca!)
Insa aceste considerente ce tin de partea administrativa palesc in comparatie cu urmatoarea problema: cum naiba facem ca responsabilitatea sociala sa fie o chestiune strategica, daca nu sistemica (a se vedea promotorii CSR-ului 2.0), de vreme ce noi gandim in “campanii” si “proiecte”?! Nu cred ca aceasta secventializare a responsabilitatii sociale are justificare caci ea ar permite, asa cum imi reprosa cineva in urma cu cativa ani, ca o companie sa fie responsabilita social pentru ca face un proiect de ecologizare a albiei unui rau in timp ce echipa din departamentul de comunicare lanseaza o reclama imorala dupa orice standarde din domeniu sau echipa de management isi hartuieste proprii angajati ca sa-i determine sa-si caute de lucru in alta parte.
Ah, inca o chestiune. Nu vreau sa fiu in vreun juriu. Asa cum spune Nassim Taleb pe pagina lui de web: “Please refrain from offering honorary degrees, awards, listings in “100 most…”,& similar debasements of knowledge that turn it into spectator sport” (Sursa: http://www.fooledbyrandomness.com/).
1 Comment