Scriam pe Facebook ca presa romaneasca este populata de idioti. Trebuie sa fac o precizare importanta: presa romaneasca este populata de monstri, de oameni umorali si cu coloraturi politice mai vizibile decat lumina reflectata de luna intr-o noapte senina. Mult proclamatele independenta editoriala si impartialitate sunt de mult la 2 metri sub pamant. Fara nici un fel de exagerare, presa romaneasca, fie ca vorbim de cea scrisa sau de audiovizual, demonstreaza zilele acestea ca este la fel de scindata pe cat este si societatea romaneasca, desi ne-am fi asteptat de la ea sa fie in afara jocurilor politice.
Faptul ca indiferent de institutia media sau de nivelul jurnalistului suntem bombardati cu mesaje cu caracter politic ma face sa generalizez si sa condamn intreaga presa. Derapajele sunt atat de prezente in toate gazetele si pe toate posturile de televiziune incat nu mai incape indoiala ca suntem in fata unei bresle murdarita in corpore. Chiar daca se gasesc doi, trei jurnalisti care sa nu fi procedat la fel cum o fac colegii lor, tot sunt responsabili pentru ce se intampla fiindca nu ies in fata si nu condamna comportamentul aberant al celorlalti jurnalisti. E ca si cum ei s-ar complacea intr-un mediu corupt si si-ar ajuta colegii sa se ascunda mai bine.
Si spun asta fiindca nu am vazut pe nimeni sa protesteze impotriva derapajelor unor jurnalisti precum Mihai Gadea sau Robert Turcescu. Am vazut doar ca cei doi se injura reciproc, amandoi fiind in tabere politice adverse. Pe aceeasi linie, as vrea sa vad jurnalistii curajosi care nu se tem sa spuna in gura mare ca Ion Cristoiu si Florin Bechir sunt nuli din punct de vedere profesional cel putin pentru emisiunea de aseara de la B1 TV. Sau ca cei care l-au acuzat pe Mircea Dumitru de “probleme etice” sunt la fel de nuli ca si ceilalti doi.
Daca nu stiti la ce fac referire, va spun eu. In primul caz este vorba de emisiunea in care Ion Cristoiu isi da cu parerea despre problemele politice de actualitate. Emisiunea in cauza este difuzata de B1 TV, iar aseara a avut in studio mai multe persoane printre care si pe Florin Bechir. Cristoiu si cu Bechir s-au lansat aseara intr-o diatriba cu privire la cunostintele de italiana ale lui Crin Antonescu la momentul in care acesta si-a scris lucrarea de licenta despre “Teoria politica la Dante Aligheri”. Ca cireasa de pe prajitura sa fie vizibila si de pe Marte sau Saturn, Bechir a dat o dovada de crasa incultura intrebandu-se retoric daca Antonescu a vizat in lucrare vreuna dintre partile Divinei Comedii, ca si cum Dante numai asta ar fi scris. Probabil ca Bechir nu a aflat pana acum ca Dante a scris o lucrare care se numeste De monarchia si ca a fost implicat in politica florentina destul de mult. Dar probabil ca aceasta informatie ar fi invalidat argumentul ad hominem expus de Florin Bechir.
Pe de alta parte, nu inteleg nici pana acum de ce un student ar trebui sa stie limba italiana pentru a scrie o lucrare de licenta despre Dante. Lucrarea de licenta nu inseamna lucrare de doctorat, ea nu demonstreaza ca esti specialist in Dante, ci doar ca ti-ai insusit competentele si cunostintele de baza in domeniul in care ai urmat facultatea. Facultatile nu scot specialisti, ci oameni cu competente generice in domeniul abordat. Scolile doctorale scot specialisti. Probabil ca acest lucru scapa celor doi jurnalisti.
In al doilea rand, este vorba de un atac mizerabil publicat de defunctul site cotidianul.ro la adresa lui Mircea Dumitru acuzandu-l de faptul ca si-ar fi asumat traducerea din germana a unor texte ale lui Wittgenstein. Acuzatia este imbecila si nu are legatura cu realitatea. Mircea Dumitru a facut parte dintr-o echipa care a sustinut traducerea in limba romana a textelor lui Wittgenstein si era normal si corect sa i se recunoasca umila contributie. Nu Mircea Dumitru este traducatorul, ci Mircea Flonta; insa in spatele traducerii, mai ales a unei traduceri filosofice, lucru care nu s-a inteles nici pana acum in Romania, nu sta un singur om, ci traducatorul si cei care l-au sprijinit in mod direct sa propuna o traducere cat mai buna. Cele doua lucrari de Wittgenstein nu sunt singurele de acest fel, mai exista si la Kant si Locke situatii similare. Si bine ca exista fiindca altfel am fi inotat in continuare printre traduceri proaste. A se vedea diferentele dintre traducerea lui Sein und Zeit facuta la Iasi si cea de la Humanitas.
Insa si in acest caz conteaza mai degraba faptul ca Mircea Dumitru, in calitatea sa de Rector al Universitatii din Bucuresti, a cerut unei facultati sa discute intr-un consiliu un caz de plagiat decat realitatea. Nu conteaza ca Mircea Dumitru este un om integru, la fel ca multi alti colegi de-ai sai din Universitatea din Bucuresti, ci doar socoteala imbecila ca improscand cu noroi in cei care au fost in comisia CNATDCU care a considerat ca X se face vinovat de plagiat ai putea sa-l scoti pe X bazma curata in ochii opiniei publice. Vivat corectitudinea jurnalistilor!
UPDATE:
A se vedea replica profesorului Mircea Dumitru la acuzatiile cotidianul.ro