Dupa cum multi dintre cei care urmaresc acest blog stiu deja, sunt expert in cadrul Transparency International Romania pe un proiect POSDRU intitulat “Impreuna pentru integritate, responsabilitate sociala si dezvoltare durabila”. Ieri am avut prima zi de training pe managementul eticii si conformitatii, iar azi si maine vor fi inca doua zile pline despre codurile de etica, conflictele de interese si advocacy.
Prima serie este formata din membri de sindicat si cativa oameni din ong-uri. Majoritari sunt cei de la sindicate, care au o perspectiva destul de pesimista cu privire la ce se poate face in Romania. In buna masura au si dreptate daca ne gandim la cat de politizate au fost institutiile publice in ultimii ani de guvernare. Insa, pentru ieri, mi-am propus sa-i starnesc si sa-i scot din zona lor de confort ca sa vada ca se poate si altfel. Le-am oferite exemple reale, din Romania, cu privire la ce inseamna lipsa de integritate in mediul de afaceri si institutiile publice, si am incercat sa-i motivez sa nu mai spuna “la noi nu se poate”. Nu am pretentia de a le rasturna imaginea cu privire la societatea in care traiesc intr-o zi de training, ar fi iluzoriu, insa sper ca am reusit sa produc acel awareness pe fondul caruia va veni ulterior declicul. Vedem peste un an, peste doi, care a fost rezultatul!
Totodata am discutat despre cum se poate produce schimbarea in institutiile publice si in companii, iar perspectiva pe care le-am expus-o a fost aceea a picaturii chinezesti, nu a lucrurilor mari. Mai bine incepi sa lucrezi cu colegii tai, sa schimbi biroul si cum se comporta colegii intre ei, decat sa te apuci din prima sa faci lobby pe langa seful numit politic sa angajeze un ofiter de etica sau sa hotarasca inceperea procesului de redactare a un cod de etica pentru organizatia pe care o conduce. Acel advocacy, lobby, cum vreti sa-l numiti, va veni mai tarziu, mult mai tarziu in planul de implementare a unui sistem de management de etica si conformitate, si anume atunci cand nivelul de constientizare a nevoii de integritate va fi atins pragul care sa poata determina presiunea institutionala necesara fortarii directorului sa raspunda afirmativ la o cerere de a scrie un cod de etica impreuna cu angajatii.
Acest training este destul de nou ca tip de public in Romania. Nu am mai facut traininguri cu cei din sindicate si ong-uri pe tema eticii si conformitatii, dar am lucrat cu cei din companii. Nu as vrea sa ma intelegeti gresit: pesimismul de care aminteam anterior este prezent si la cei din corporatii. Cu totii vad in negru viitorul Romaniei. Insa eu ma intreb, daca tot suntem pe fundul sacului, ce ne opreste sa punem mana si sa facem ceva pentru noi?! Pentru asta cred ca avem nevoie de spirit critic, de acea capacitate de analiza critica a propriilor actiuni, ca nu cumva sa avem impresia ca suntem cei mai frumosi si cei mai destepti dupa ce am facut primul pas si sa abandonam drumul inainte de-al fi inceput propriu-zis.