Literatura dedicata responsabilitatii sociale a descoperit in urma cu circa 15 ani ideea de “consumator responsabil”. Grosso modo, un consumator responsabil este acela care se uita atent la ce cumpara si isi selecteaza produsele dupa niste principii foarte clare in ceea ce priveste impactul asupra mediului si impactul social pentru respectivele bunuri. De exemplu, un consumator responsabil, din perspectiva celor care discuta acest subiect, nu va achizitiona niciodata un produs care apartine unei companii acuzate de ong-uri si autoritati ca polueaza excesiv sau ca foloseste copii drept sclavi in propriile fabrici.
Multi alti autori au semnalat o serie intreaga de dificultati in ceea ce priveste aceasta idee. Unii dintre acestia sustin ca atunci cand este vorba de un brand cu o istorie indelungata pe piata, consumatorii tind sa actioneze mai degraba impotriva a ceea ce pare a fi responsabil sa faca. Atasamentul lor pentru brand este atat de puternic incat este nevoie ca sa se intample ceva extrem de grav pentru a dezavua produsele asociate acelui brand. Daca be referim la domeniul agroalimentar si tot ce tine de alimentatie, se pare ca acesta atasament dispare cel mai usor. Este cazul salatei cu ecoli vanduta in supermarketurile din SUA sau de Danone si criza dextrozei din iaurtul sau in Romania.
Toate aceste teorii si incercari de a explica legatura dintre un consumator responsabil si subiectul responsabilitatii sale esueaza in punctul in care ajungem sa dezbatem criza preturilor la carburanti. Si m-as referi aici doar la cazul Romaniei!
In ultimii 4 ani, companiile petroliere au marit preturile la carburanti aproape lunar si semnificativ. Insa fiecare marire de pret pare sa nu aiba nici o legatura nici cu pretul barilului de petrol, nici cu diferentele de schimb valutar. De altfel, compania care detine cea mai mare cota de piata din sectorul Petrol & Gaze a anuntat la inceputul acestui an ca in 2011 a realizat un profit record de aproape 1 miliar de Euro. Zilele acestea a aparut o alta stire conform careia aceeasi companie si-a depasit propriul record in ceea ce priveste sumele incasate lunar de la clienti.
Pe acest fundal, nu as putea spune ca Romania are consumatori responsabili fiindca, cu vreo doua exceptii, nu a exista nici un fel de reactie din partea clientilor acelei companii. Cu alte cuvinte, as interpreta ca un consumator responsabil este nu doar cel care se intereseaza de la ce ferme provin boabele de cafea pe care le pun in rasnita, ci si relatia dintre compania producatoare si client. Prin analogie, un consumator responsabil este nu doar cel care se intereseaza de ce masuri ia compania pentru a reduce poluarea la propriile rafinarii sau cu cati bani sponsorizeaza diferite campanii de impadurire, ci si acela care sanctioneaza derapajele de genul maririi artificiale a preturilor pentru ca directorul de companie sa-si atinga tinta de performanta.
As merge putin mai departe, facand o analogie cu comportamentul fiului meu. La cele 20 de zile ale sale, pustiul este extrem de inteligent sa isi scuipe suzeta ori de cate ori eu incerc sa-l amagesc pana primeste laptele. O primeste, trage de 2, 3 ori din ea, iar apoi, dupa ce simte ca pe acolo nu vine lapte, ii da drumul din gura si incepe sa planga. Pornind de la acest tip de comportament, in opinia mea, consumatorul responsabil la pompa ar trebui sa fie cel care refuza sau macar protesteaza cand preturile nu mai au nici o noima pentru el si sunt complet in defavoarea sa.