Revin asupra temei ultimei mele postari din doua motive: primul este legat de un comentariu primit de la un individ dereglat. Nu incerc sa-i raspund pokemonului, dar vreau sa punctez o anumita idee care descrie modul cum se raporteaza BOR la subiectii sai. In al doilea rand, Leonard Bacica mi-a facut o surpriza si a scris un raspuns pe blogul propriu. Reactia mea i se adreseaza aproape in exclusivitate colegului Leonard, care sustine ca rolul social nu-l poti indeplini fara a avea acces la resurse.
Dar sa o iau cu inceputul, si anume cu comentariul reclamat. Mai precis, am primit un mesaj in care un necunoscut imi spunea intr-un limbaj extrem de ciudat ca habar nu am cu ce se mananca o institutie religioasa, si mai ales Biserica Ortodoxa Romana. Ceea ce ma frapeaza nu este ideea care reiese din comentariu, caci deja stiam ca nu stiu!, ci modul cum se exprima individul: “Din ce in ce mai mult IPOCRIZIA TA te tradeaza, reflectand in paralel si cat de aberant esti […]” Fara a-mi propune sa enervez pe cineva, observ ca exista un anumit limbaj de lemn al celor indoctrinati de BOR. Un limbaj de lemn similar regasim si la alte culte, recunoscute sau nu. De altfel, dupa cum spunea un profesor din facultate, exista si o gestica speciala, asociata intotdeauna cu un tip de ‘cadentare’ a vorbirii. Pe toate acestea le-am studiat indelung chiar la unii dintre colegii mei, care, intr-o febra a functiilor si a vip-izarii, le-au adoptat si le-au transformat in a doua lor natura.
Ce denota acest comentariu si comportamentul de care vorbeam?! Un fapt extrem de simplu, care este delimitat cultural si are legatura cu perceptia Bisericii Ortodoxe cu privire la “credinciosi”. Am putea sa-l rezumam sub forma “crede si nu cerceta” sau, dupa cum fredonau cei de la Sarmalele Reci, “tara te vrea prost”. Ca sa fie si mai clar de atat, afirm nu cu “toata convingerea”, ci cu toate dovezile necesare ca BOR, in toata istoria sa, nu a incurajat niciodata educarea maselor, nu s-a preocupat niciodata de acest aspect, la fel cum arareori s-a intamplat sa-si serveasca propria comunitate. Rolul clericilor este privit de catre BOR drept “intermediar” intre Dumnezeu si oameni, nu de “unealta” Celui de Sus. Preotul este mai degraba un functionar, si mai putin un slujitor printre alti slujitori. Foarte rar se intampla sa existe in interiorul BOR oameni luminati, care sa priveasca dincolo de straiele preotesti si “sa faca lucrarea Domnului”, dupa cum spun ei. Cunosc cativa astfel de oameni dedicati credinciosilor, dar ei sunt rarele exceptii. Restul cu exorcizari si acatiste.
Daca doriti o dovada in ceea ce priveste cele afirmate mai sus, ganditi-va la urmatoarele doua chestiuni: (1) cate biblioteci existau in aceasta parte de lume in oricare an din perioada 1054-1900 si cat din patrimoniul cultural grecesc s-a pastrat in bisericile sau manastirile din actuala Romanie (prin comparatie cu Ungaria sau Serbia)?! Si (2) cate gradinite, scoli si licee infiintate si patronate de BOR exista in Romania astazi?!
Ce vreau sa spun este ca BOR este mai interesata ca masa mare de oameni sa aiba un nivel de educatie scazut si sa se inchine la moaste decat sa educe si sa sprijine dezvoltarea comunitatilor pe care le pastoreste. Interesul acesta este directionat de mirosul banilor, de obsesia pentru control si obtuzitatea intiparita de-a lungul secolelor. Tocmai acest miraj pecuniar si aceasta fixatie pentru controlarea pietei cu obiectele de cult aveam in minte atunci cand vorbeam despre candela galbena.
Totusi, nu as vrea sa se inteleaga faptul ca am un ghimpe impotriva BOR. Nicidecum, doar ca sesizez anumite incongruente intre menirea sa si modul cum se comporta astazi. Iar aceste incongruente fac ca increderea pe care o am in aceasta institutie sa dea cu minus.
Rolul BOR si rolul Bisericii
Intrebandu-se care este rolul social al bisericii, Leonard comite o eroare de argumentare. Nu vorbim aici despre Biserica in genere, avand in minte rolul acestei institutii asa cum a fost configurat de autorii textelor din Noul Testament, ci despre rolul unei institutii particulare, o interpretare cat se poate de lumeasca a comunitatii descrise in Faptele Apostolilor. Prin urmare, trecerea de la universal la particular nu ne ajuta sa intelegem comportamentul BOR. Oricat am vrea noi sa postulam un anumit rol pentru aceasta institutie religioasa, in realitate jocurile sociale, politice, economice, morale etc. intre membrii acelei societati si intre acestia si exterior au dus la actualul format.
Iar daca tot aduc in discutie acest comportament, stau si ma intreb daca BOR ar trebui sa mai fie privit ca ong de utilitate publica de vreme ce el actioneaza ca un agent economic. Este un ong cu multe tentacule, fara nici o legatura cu imaginea asociata Mafiei, sau entitati juridice de tip societati comerciale. In acest conditii, este oare legitim ca ong-ul sa-si asume si un rol de “arbitru” si sa blocheze liberul schimb pe piata obiectelor de cult?!
In articolul precedent nu am afirmat ca BOR nu ar avea nevoie de bani. Ar fi imposibil sa sustii un astfel de punct de vedere si sa atribui o existenta in societatea actuala, unde exista impozit pe cladiri, pe terenuri, pe masini etc. Mertzanul Patriarhului Daniel sau ceasul de 23 mii de euro al Patriarhului Kiril ar fi obiecte abstracte intr-o astfel de viziune. Pe de alta parte, oricat de multi bani ar avea BOR, acestia nu vor fi niciodata suficienti sau bine administrati astfel incat sa acopere toata nevoia la nivel national de servicii sociale. Altfel spus, BOR are nevoie de bani, insa de unii care sa-l nu-l transforme in comerciant, ong finantat din fonduri publice, autoritate de reglementare a pietii sau cersetor in acelasi timp.
Totodata, nu pot nega ca Biserica Catolica a fost un motor de dezvoltare culturala si artistica pentru lumea occidentala. Din motivele evocate anterior, nu pot spune acelasi lucru si despre Biserica Ortodoxa in spatiul rasaritean. Poate de aceea am si un respect atat de mare pentru Biserica Catolica. La ei, in ciuda nenumaratelor bube care le intineaza zilnic imaginea, exista o dorinta extraordinara de progres. Chiar daca Inchizitia a reprezentat un instrument de instaurare a terorii intru Dreapta Credinta, o buna parte din cunoasterea moderna se datoreaza medievalilor care fie ne-au transmis cunostintele vechilor greci, fie au contribuit consistent la amplificarea acestora. Intr-o alta logica, haideti sa ne intrebam cati artisti plastici promovati sau sustinuti de oamenii Bisericii Catolice au exista intre 1500 si 1700 si cati in spatiul ‘controlat’ de Biserica Ortodoxa? Numai gandindu-ne la numarul acestora si imaginea de ansamblu incepe sa ne copleseasca.
Cat priveste ridicarea Catedralei Manturii Neamului, as fi de acord cu parerea lui Leonard daca adaugam doua conditii minimale: prima presupune ca BOR sa fie transparenta si sa prezinte public cum isi face bugetul si care sunt toate sursele de finantare. Cea de-a doua implica reconsiderarea actualului rol al institutiei si iesirea preotilor din biserici si cerdacele caselor parohiale in mijlocul comunitatii, printre oameni, acolo unde acestia au nevoie nu doar de sprijin material, ci poate mai degraba de sprijin moral si spiritual.
Dau aici copy/paste la comentariul de pe facebook sa fie mai usor de urmarit. Dar cred ca acolo e mai la vedere dezbaterea.
Admit 2 lucruri. Primul este ca e o marsavie incercarea de a sabota vanzarea produselor concurente in orice context (desi promovarea celor proprii, si mai ales cause marketingul legat de catedrala mi se par ok). Apoi admit ca am pus semnul egal intre biserica si BOR. Acum ca tu ti-ai nuantat pozitia, trebuie sa stabilim daca vorbim doar despre ultimii 90 de ani (in care BOR a fost autocefala) sau despre ortodoxie de la marea schisma incoace (care eu cred ca a avut un rol foarte important in pastrarea identitatii culturale sub stapanire islamica – lucru cel putin la fel de important ca stimularea culturala pe care o apreciezi la Biserica Catolica). Iar din ultimii 90 de ani, cei 50 de comunism au deturnat puternic menirea bisericii (de-asta nici nu prea mai exista scoli patronate de biserica, desi primele scoli romanesti au fost fondate de figuri clericale). Ca si societatea romaneasca in ansamblu, BOR e intr-o perioada de redefinire (despre care eu cred ca dureaza o generatie, incepand cu 1989) si ca si societatea romaneasca in ansamblu e imperfecta si are carente uneori grave. Asta nu inseamna ca nu e o institutie importanta sau ca vreo alta institutie e pregatita sa-i preia rolul.
As prefera sa discutam despre BOR in ultimii 22 de ani, de cand se presupune ca a fost cu adevarat libera sa ia decizii care o privesc. Iar daca vorbim de scoli patronate de BOR, ele sunt absente aproape in totalitate. De fiecare data s-a lasat in sarcina statului acest aspect fiindca, nu-i asa, educatia “prosteste”.
Eu nu am sustinut niciodata ca BOR nu ar avea in sanul ei si personalitati marcante, oameni evlaviosi si spirite luminate. Nicidecum! Insa pe mine ma intereseaza mai putin actiunile acestor indivizi si mai mult deciziile institutionale, cele decise pentru intreaga organizatie. Cu alte cuvinte, ma intereseaza in ce masura BOR, ca organizatie, este deschisa sau nu liberei competitii sau promovarii anumitor valori etice in societatea romaneasca. Iar despre aceste doua chestiuni eu spun ca sunt absente. Daca strategia BOR este ca toti credinciosii sa foloseasca doar candela galbena, atunci cu siguranta ei nu promoveaza sub nici o forma libera competitie pe piata obiectelor de cult. Deci nu ma astept ca BOR sa promoveze transparenta, in esenta o valoare morala, si nici caritatea (blocand piata duci la sapa de lemn o serie intreaga de agenti economici care supravietuiau din vanzarea candelelor rosii si altor obiecte de cult – cei din jurul bisericilor).