CNN si responsabilitatea sociala

Nu cu mult timp in urma, o colega care isi face un doctorat pe tema responsabilitatii sociale imi spunea ca institutiile media din strainatate au inceput sa se molipseasca de aceasta moda. Eu, un adversar moderat al CSR-ului, m-am aratat destul de sceptic avand in vedere mai degraba jucatorii din piata media de la noi decat din SUA.

Vazand ce fac cei de la CNN prin The Freedom Project, incep sa-mi schimb, intr-o oarecare masura, opinia despre rolul institutiilor de media si responsabilitatea lor fata de comunitate. Raman totusi la ideea ca lucrurile stau intr-un cu totul alt fel decat in cazul responsabilitatii sociale a companiilor. Iar cel mai bun exemplu ni-l ofera ultimul reportaj realizat de echipa Freedom Project, si anume “Tracking Factory Slaves across Asia“.

In incercarile de a descoperi si de a pune capat sclaviei din economiile asiatice, Dan Rivers, Senior International Correspondent al CNN, a dat peste compania care produce hard-diskurile comercializate de Western Digital, dar si de multe alte companii. Dincolo de atitudinea responsabililor JYC HDD TECHNOLOGY din Malaiezia, care imi este cunoscuta de la unele exercitii de audit de CSR din Romania, situatia ca atare nu face decat sa sustina o idee pe care o prezentam in urma cu 2 ani de zile pe un alt blog. Acolo scriam ca outsourcing-ul, inchirierea de personal, nu face decat sa ajute companiile care investesc in Europa Centrala si de Est, in America de Sud si Asia, sa scape de orice responsabilitate juridica si morala fata de acei angajati. Trecand personalul prin mai multe firme, se pierde urma raspunderii legale, iar companiile “din Occident”, atunci cand se descopera un astfel de caz, se multumesc cu un comunicat de presa si cu un auditor prost platit si cu standarde profesionale mai scazute.

Daca ne uitam la misiunea oricarei institutii media, unul dintre rolurile principale atribuite de-a lungul timpului a fost acela de a descoperi “Adevarul” si de a sanctiona cu oprobiul public indivizii, institutiile si organizatiile care lucreaza impotriva “interesului public”. Din acest punct de vedere, nu as cataloga demersul CNN ca fiind unul de responsabilitate sociala, ci unul care vine in perfecta consonanta cu propria lor misiune este parte din misiunea lor, se identifica cu aceasta. Daca intre timp televiziunile si-au uitat acest rol iar una dintre ele face un efort de recuperare, nu este corect sa introducem acel efort in categoria “responsabilitatii sociale”. E ca si cand 100 de strungari au uitat cum sa prelucreze o piesa la strung, iar unul dintre ei, care intre timp isi aminteste, este premiat pentru ca si-a amintit; datoria lui de strungar era sa stie sa foloseasca strungul, nu aceea de a retine o procedura tehnica.

Cat priveste proiectul CNN, daca el nu se incadreaza la capitolul “responsabilitate sociala”, atunci ma intreb ce altceva ar putea fi considerat astfel. Sa fie teledonul organizat de Antena 1 pentru dotarea Spitalului Marie Curie?! Sau poate campaniile de comunicare privind cancerul mamar (Prima TV)?! Poate proiectul “Romania, te iubesc!” al ProTv-ului, in incercarea de a reda concetatenilor nostri demnitatea de a fi romani?! Sau sa fie vorba mai degraba despre modul cum patronii trusturilor media isi trateaza si isi platesc angajatii?! Ma tem ca nu pot oferi un raspuns. Inca am dificultati in a intelege in ce consta acea “responsabilitate sociala” a institutiilor media. Pentru mine, teledonul, campania de comunicare si seria de reportaje invocate au de-a face mai degraba cu o strategie de fidelizare a publicului tinta decat cu un sentiment de responsabilitate. Le-am putea introduce in categoria “actiuni supererogatorii”, care sunt bune dar nu comporta un caracter moral; adica nu pot fi asociate unei reguli si nici nu poti sanctiona pe cineva care nu organizeaza un teledon.

In cazul angajatilor, ma intreb de ce nu se vorbeste in Romania despre “questionable and unethical practices“?! Sa fie o alergie generala la termeni precum “etica”, “morala”?! sau pentru ca CSR-ul da bine astazi si este o buna vaca de muls?!

Intorcandu-ma la cazul prezentat de CNN, sunt unele chestiuni familiare pentru cei care se ocupa de audit de CSR in Romania. In urma cu 4 sau 5 ani, in Romania, fabricile de textile din vestul si sudul tarii se comportau similar fata de proprii angajati. Totusi, in ultimul timp, conditiile de munca incep sa se imbunatateasca, angajatii constientizeaza ca angajatorii au anumite obligatii fata de ei, iar investitorii ca trebuie sa-si gaseasca alti “negri pe plantatie” care sa le aduca profituri uriase. Aceeasi situatie, desi nimeni nu vrea sa admita, se intampla si in cazul marilor companii producatoare de telefoane mobile. Iar din acest punct de vedere, protestatarii de pe Wall Street au dreptate atunci cand scandeaza “People, not profits!”. Unde in spatele “People, not profits!” sta o idee de natura etica, si anume ca oamenii nu pot fi tratati drept sclavi fiindca au o demnitate proprie. Aceasta demnitate, si regula asociata ei (a se vedea, de exemplu, Carta drepturilor omului), ne obliga sa nu punem profiturile deasupra sigurantei si securitatii angajatilor, deasupra bunastarii acestora s.a.m.d.