Miscarile de strada din Grecia, pe fondul colapsului in care a intrat fosta regina a turismului european,* se muta treptat in tari ale caror economii au avut de suferit, dar intr-o proportie mult mai mica. Spania, Italia, Belgia, dar si Irlanda, au cunoscut pe rand valul de resentimente pe care populatia il arata fata de guvernanti si mai ales fata de corporatii.**
Zilele acestea, valul a trecut oceanu’ si a navalit la propriu peste finantistii de pe Wall Street. Asa-numita miscare “Occupy Wall Street” a reusit sa coalizeze tinerii si adultii deopotriva si sa le transmita oamenilor de afaceri, in mod special bancherilor, ca lacomia a atins cote inacceptabile.
Din punctul meu de vedere, nu miscarea in sine este interesanta. Ea nu face decat sa multiplice un sistem deja testat in Londra lui septembrie 2011: social media si noile tehnologii (in special smartphone-urile) au oferit cel mai eficient canal de comunicare pentru persoane care nu se cunosteau si nici nu faceau parte din aceleasi comunitati.
Ce-mi capteaza atentia, insa, este ideologia din spatele mesajelor transmise de protestari guvernantilor, bancherilor si celor bogati. Un exemplu in acest sens este oferit de o doamna care poarte in maini o bucata de carton pe care sta scris: “People not profits!”
Mesajul acestei protestare este emblematic pentru modul dual, noi/voi, de a vedea lucrurile. Cei 99% cer acelui 1% sa se trezeasca si sa nu mai puna pe primul loc banii, ci oamenii. Totodata, sloganul demonstreaza neincrederea pe care populatia a capatat-o fata de companii. In acest climat, costurile tranzactionale cresc atat pentru indivizii obisnuiti, cat si pentru companii. De aceea nu trebuie sa ne mire daca bancile din SUA vor raporta ca in aceasta perioada au avut un volum de retrageri peste medie. Cand oamenii iti tipa in fata sucursalei “Make banks pay!”, si directorul sucursalei, si cetatenii de pe strada se gandesc de doua ori daca banii lor sunt in siguranta in banca.
Aceasta ideologie a lui alb si negru imi da fiori. Ea este vinovata de multe atrocitati. Din pacate, o astfel de viziune simplista despre mersul economiei este cea care prinde cel mai usor la publicul larg. Si vine intr-o conjunctie “uimitoare” cu lipsa de informare a cetateanului.
—
* Este important sa diferentiem intre miscarile sindicale din Grecia, care au o traditie destul de solida in peninsula, si ceea ce s-a intamplat de cand guvernul elen de acum un an si jumatate a anuntat ca se afla in incapacitate de plata.
** Romania va face o exceptie si la acest capitol, cetatenii ei fiind mult mai docili decat prin alte parti.