La rugamintea prietenului Dragos Dehelean, contribui si eu la realizarea unui “bilant” al “Responsabilitatii sociale” pe 2010. Insa trebuie sa spun de la bun inceput ca am unele dubii cu privire la acest demers. In primul rand fiindca nu cred ca putem realiza un “bilant”. Mai degraba, masuram perceptiile formatorilor de opinie (ce limba de lemn!) decat sa realizam o analiza serioasa a ceea ce s-a facut in 2010 in acest domeniu. Dar si asa avem un atuu deoarece, in ciuda vocalizelor celor care “fac CSR” (sic!), noi privim din afara, si, intr-o oarecare masura, oferim opinii mult mai obiective decat cele exprimate public de “practicieni”.
In al doilea rand, un “bilant” ar trebui sa aiba o metodologie, sa stranga date si sa analizeze acele date, iar in final sa ofere un raport. Asta cred ca este un bilant. La finele anului nu faci un bilant decat cu numele. Este mai degraba o lista a realizarilor si nerealizarilor.
Eu nu fac parte din tabara optimistilor, a celor care spun ca e totusi bine ca se face ceva in aceasta directie si in Romania. Nu cred ca putem sa umblam cu jumatati de masura, sa spunem ca suntem o companie responsabila dar, in interior, angajatii sa fie nemultumiti de conditiile de lucru, sa existe cazuri de discriminare ori hartuire a angajatilor, cand comportamentul organizatiei fata de clienti este unul caracterizat mai degraba de dispret decat de respect. In aceste conditii, nu pot vedea in donatii si sponsorizari decat o masura de spalare a imaginii, de a diminua nivelul riscurilor reputationale.
1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
Lista mea nu contine companii care fac donatii sau sponzorizari (sau cel putin nu aceste categorii de activitati le-am luat in calcul), care planteaza copaci ori se dau in stamba cu tot felul de campanii de imagine. Lista mea este formata din 2 companii care au facut „altceva” in ceea ce priveste responsabilitatea sociala: una s-a preocupat in mod constant de directia banilor pe care ii imprumuta si a sustinut intreprinderile sociale, iar alta a incercat sa ofere produse de calitate chiar cu pretul scaderii profitului pe termen scurt. Este vorba de RBS Romania si VelPitar.
2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Daca la inceputul lui 2010 am avut semnale pozitive din partea unor companii mari din Romania, lipsa de competenta in ‘etica in afaceri’ (*unde RSC-ul este doar o tema de dezbatere) a celor din departamentele de Comunicare a condus la o imagine negative spre sfarsitul anului. Este exemplul companiilor petroliere care, la finele lui 2010, au reusit sa dovedeasca contrariul mesajelor lor privind responsabilitatea sociala.
O alta chestiune care mi se pare destul de importanta este ‘inchiderea’ permanenta a companiilor, adica lipsa lor de transparenta atat in ceea ce priveste activitatile curente, cat si activitatile pe partea de RSC. Si nu am in vedere aici aspectele confidentiale, ci chestiuni care in orice alta parte a lumii sunt publice: de exemplu, bugetul de RSC si modul cum se face analiza la sfarsit de an per totalul activitatilor de RSC.
3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?
Despre BP stim ca avea un program de RSC extrem de interesant. Erau foarte atenti cu mesajul transmis inspre comunitatile unde isi desfasoara activitatea (de exemplu, cu privire la masurile pe care le iau ei ca sa nu polueze), si cu toate acestea au reusit sa umple de titei o zona extrem intinsa in Golful Mexicului. Si nu a fost vorba de un accident ori de neglijenta in serviciu, ci de o lipsa totala de responsabilitate (morala, juridical, sociala etc.). Asta arata ca trebuie sa se treaca de la RSC la programe complexe de etica si conformitate, integrate in toate “venele” unei afaceri (nu doar in “arterele” sale). Nu poti sa mai pretinzi azi ca “S.C. XYZ S.A.” este o companie responsabila doar pentru ca planteaza copaci, dar nu are mecanisme interne prin care sa sanctioneze middle managerii care abuzeaza de angajati sau nu are subsisteme de conformitate care sa aprinda un bec atunci cand o decizie de business expune compania la un risc nejustificat.
Totodata, cred ca ar trebui ca in 2011 marile companii sa apeleze la auditori specializati care sa le evalueze “programele de RSC” si sa le ofere recomandari pentru imbunatatirea lor. Rolul unui audit este pe de o parte de a diagnostica cum se face treaba in companie, iar pe de alta parte de a oferi credibilitate companiei in randurile clientilor, furnizorilor, angajatilor si actionarilor, precum si printre organizatiile care militeaza pentru protejarea mediului, protectia animalelor etc.
4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?
Eu nu sunt dispus sa fac ceva, ci chiar fac. Din 2007 tot lucrez cu diverse companii si persoane din companii pentru a produce shift-ul de care faceam vorbire putin mai sus. Fie ca fac consultanta, fie ca am un exercitiu de audit sau o sesiune de coaching specializat, toate se incadreaza in zona stimularii companiilor sa ia decizii care nu contravin asteptarilor comunitatilor si autoritatilor, dar care nu contravin nici obiectivelor lor de business. In ceea ce priveste sanctionatul, cred ca acesta este rolul societatii civile. Iar in 2010 am inceput sa avem o societate civila care reactioneaza, care se autoeduca. Si sper ca in 2011 sa ajut si eu la formarea acestei societati civile prin programele de etica profesionala pe care le desfasor pentru diverse institutii publice si ong-uri.
2 Comments