Mi s-a pus pata rau de tot pe cei care traiesc si gandesc prin citate. Impresia mea (si cred ca am si argumente in sprijinul acestei impresii!) este ca o lene intelectuala ingrozitoare si o dorinta de epatare monstruoasa au pus stapanire pe acesti oameni. Evident ca intra in joc si un anumit tip de seductie. Dar nu este doar impresia mea; conu’ Plesu zice si el ceva:
“Citatul e un excelent auxiliar, atunci cînd vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernămîntul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încît se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent – al citatului.”
Andrei Plesu, Citatul ca arma alba (in “Dilema Veche”, nr. 337, 2010)