CNCSIS a lansat acţiunea de evaluare a Centrelor de Cercetare, afirmând că porneşte de la tradiţia şcolii superioare româneşti, dar formularele de evaluare care au ajuns la universităţi în multiple variante, creatoare de confuzie, demonstrează că această tradiţie este total ignorată. Evaluarea a fost amânată apoi sine die dar, din experienţa anilor precedenţi, ne aşteptăm ca atunci când va fi reluată, criteriile de evaluare să fie la fel de nepotrivite cu ştiinţele socio-umane.
CNCSIS a formulat întotdeauna criteriile de evaluare a cercetării ştiinţifice ţinând seama exclusiv de specificul cercetării din ştiinţele exacte şi inginereşti, în ignorarea aproape totală a realităţilor ştiinţelor socio-umane.
În evaluarea performanţei ştiinţifice este absolutizat criteriul publicaţiilor ISI, în condiţiile în care numărul publicaţiilor cotate ISI cu specific socio-uman este mic, iar revistele care au obţinut această cotare nu sînt neapărat şi cele care se bucură de un prestigiu real în domeniu. ISI este o bază de date realizată de o companie privată americană, al cărui obiectiv esenţial este profitul, şi care recenzeză publicaţiile după criterii formale (regularitatea apariţiei, redactarea, cel puţin parţială, în engleză, etc) şi nu în funcţie de relevanţa conţinutului. De asemenea, nu este un standard de referinţă recomandat de vreo instituţie europeană, nu cuprinde publicaţiile europene esenţiale din domeniul ştiinţelor socio-umane, şi insistenţa de a-l impune pentru evaluare şi în domenii care au un alt specific decît cel tehnic este total nepotrivită. Ca o dovadă a inadecvării aplicării evaluării conform sistemului publicaţiilor ISI la realităţile româneşti, amintim faptul că Academia Română, forul tutelar al cercetării ştiinţifice din ţara noastră, nu are, cel puţin în ştiinţele socio-umane, reviste acreditate ISI.
Criteriile care sunt luate în considerare de CNCSIS pentru evaluarea activităţii centrelor de cercetare sunt discriminatorii, aplicabile integral numai ştiinţelor exacte şi inginereşti, întrucât acceptă brevete de invenţie, produse şi tehnologii, dar ignoră total cărţile, care reprezintă esenţialul modului de valorificare a cercetării în ştiinţele socio-umane. În cazul în care cărţile sînt echivalate cu „produsele”, aşa cum reprezentanţi CNCSIS au sugerat, punctajul care poate fi obţinut de autorul unei cărţi este ridicol, în raport cu cel oferit pentru articole ISI cu mai mulţi autori. Discriminarea domeniilor socio-umane rezultă tocmai din faptul că principalele criterii propuse pentru evaluare le sunt inaplicabile.
Ţinând seama de aceste aspecte, care demonstrează ignorarea realităţii cercetării ştiinţifice din alte domenii decât cele tehnico-inginereşti, solicităm CNCSIS să refacă aceste criterii de evaluare, pornind de la o consultare autentică a reprezentanţilor universităţilor, ai institutelor de cercetare şi de la o cunoaştere reală a specificului ştiinţelor socio-umane.
Dacă şi viitoarele criterii de evaluare vor avea acelaşi tip de carenţe, nu putem să avansăm decât două ipoteze: ori CNCSIS este incapabil să înţeleagă logica internă şi regulile de funcţionare ale altor domenii decît cele tehnice şi inginereşti, ori doreşte să elimine total centrele de cercetare din alte domenii de la competiţia pentru resurse. Reamintim în sprijinul acestei de-a doua ipoteze faptul că în expunerea de motive care a însoţit grila de evaluare trimisă universităţilor se preciza că acele centre care vor fi recunoscute drept Centre de Excelenţă „vor putea participa la viitoare competiţii organizate în cadrul programului Idei (Şcoli de Excelenţă”).
Prof. Dr. Ecaterina Lung, prodecan, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti
Conf. Dr. Sorin Radu, decan, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
Prof. Dr. Mihaela Grancea, şef de catedră, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
Prof. Dr. Ovidiu Coriolan Pecican, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Conf. Dr. Edit Szegedi, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Lect. Dr. Sergiu Miscoiu, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Drd. Cristian Ducu, Centrul de Cercetare in Etica Aplicata, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucuresti
Drd. Ana Negoita, Universitatea din Bucuresti
Of, Doamne, articolul este teribil de adevarat, dar cine sa il citeasca si daca il citeste, cine sa il inteleaga? A reduce cercetarea la niste prostii birocratice, arata exact pozitia “surselor” care sed pe scaun si “reglementeaza.
Piaget, Kohlberg, Bruner ar fi murit de inima daca ar fi trebuit sa fac cercetare in aceasta tara. Pana si Vigotski, in plina epoca sovietica, nu a patit ce patim noi acum.
Solutia? Sa cercetam noi de capul nostru si sa nu ne pese de \’criterii\’. \pana la urma, cercetatorul este precum poetul-nu poate fara sa scrie, orice s-ar intampla. Si se intampla multe…
Ma uit pe siteul CNCSIS si vad ca doi dintre cei trei vice-presedinti ai institutiei sunt de formatie umanista. Inseamna ca interesele care directioneaza banii pentru cercetare nu sunt de natura stiintifica. Politica, oare? Sau, mai rau, e vorba de niste interese economice?
In tot cazul, statul roman a impins maxima lui Kennedy un pas mai departe. Nu trebuie sa ne intrebam ce poate sa faca statul pentru noi, ci sa ne intrebam cum sa facem incat statul sa nu ne incurce. Cercetarea pe fonduri guvernamentale oricum mi se pare ca nu e de viitor.