In cursul serii de ieri am participat la Gala Premiilor in Educatie. Evenimentul, dincolo de mici sincope in introducerea premiantilor in scena, sincope inerente dat fiindca premiantii nu stiau ca au castigat si, deci, nici nu exersasera intrarea, a fost unul de mare exceptie. De la aranjarea locului de desfasurare — intrarea se facea printr-un hol putin luminat unde erau proiectate imagini legate de activitatea Fundatiei Dinu Patriciu si niste lampi cu abajururi in forma de carte iti indicau directia — pana la artistul invitat sa delecteze invitatii ori premiantii in sine.
Am sustinut proiectul FDP inca de cand Roxana Colisniuc m-a sunat sa ma intrebe daca as vrea sa particip in cadrul juriului de la sectiunea ONG. Modul cum a fost conceput proiectul m-a atras si m-a facut sa cred ca intr-adevar pot fi readuse in prim plan valorile autentice in materie de educatie si cercetare. Iar aseara am avut concretizarea acestei credinte cu care am inceput colaborarea cu FDP.
Acum, pentru ca au fost decernate premiile si lucrurile sunt inca la cald, vreau sa spun 2 lucruri pe care le consider esentiale pentru orice proiect de acest gen:
1) Membrii echipei de proiect si FDP, in calitatea sa de organizator, au dat dovada de o transparenta rar intalnita in Romania. Fara ea, poate ca unii jurati ar fi ramas cu un gust amar. Insa, dimpotriva, totul a fost facut la vedere, cu criterii de jurizare clare si intr-un echilibru al judecatii finale tocmai prin numarul mare de jurati. Iar lista premiantilor dovedeste tocmai faptul ca parti-pris-urile unora sau altora au fost foarte bine eliminate. De exemplu, cine ar fi crezut ca o sa castige premiul I un proiect care ii invata pe copiii romani despre istoria recenta si nu un proiect social al vreunui ONG mare?!
2) Afirmatia cum ca Dinu Patriciu este “vinovat” de proiectele fundatiei care ii poarta numele este falsa. Faptul ca el “redistribuie”, cum a sustinut si aseara, o mica parte din averea sa printr-un ONG nu inseamna ca el vine in Fundatie si ii dicteaza Tincutei Baltag in ce proiecte sa se duca banii sai ori ce proiect sa castige. Prin urmare, rugamintea lui DP de a nu i se mai adresa multumiri — care mi se pare de un bun simt natural — as transpune-o in ‘multumiti echipei Fundatiei Dinu Patriciu pentru ideile avute, pentru organizare, pentru tot ce au intreprins pentru a face posibile Premiile in Educatie‘.
Cred ca prima editie a fost “de incalzire”. Desi premiantii de anul acesta merita pe deplin premiile primite, cred, sper ca anul viitor vom descoperi alte valori, poate de o importanta si mai mare.
Inca o data “Felicitari!”