De vreo circa trei ani exista pe piata romaneasca de consultanta cativa indivizi si individe care pretind cu surle si trambite ca pot oferi servicii de consultanta de CSR si/sau etica in afaceri. Nu am sa le dau numele ca nu cumva sa iasa in felul acesta si mai in fata, dar am sa incep sa le dovedesc incompetenta/neprofesionalismul in speranta ca reprezentantii acelor companii care sunt interesate de astfel de servicii si care citesc intamplator acest blog se vor feri de ei. Demersul meu poate fi asemuit unui exercitiu de purificare, de eliminare a acelor elemente rele care afecteaza “sanatatea” unei profesii.
De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de “consultant international” sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. “Guvernare corporativa” nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.
O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: “In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita.”
Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al “corectitudinii in afaceri”.
Acelasi lucru poate fi spus si despre “responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate”, despre “civismul (sic!) corporatist”, precum si despre “dezvoltarea sustenabila”. Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.
Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR “varzuit” de respectivul “consultant international”.
—
Publicat pe: http://etica-in-afaceri.blogspot.com/
Data publicarii: 2009/04/13
1 Comment