[social-isme] Prostia e tot un fel de sărăcie

Ziua de 1 decembrie a fost pentru mulți feisbuchiști prilej de a-și etala mimetismul socio-intelectual, preluând și etalând ideea că ziua națională nu trebuie să fie marcată printr-o defilare militară, că o națiune nu e formată doar din soldați, polițiști și alte categorii de „forțe”. Unii chiar au oferit exemple de națiuni unde ziua națională nu e cu paradă militară. Alții, s-au plâns că ar fi vrut să vadă că astăzi sunt sărbătoriți „oamenii muncii intelectuale”. Nu vreau să intru într-o polemică pe acest subiect; sunt suficienți talibani care să o ia personal.

În schimb, vreau să scot în evidență un alt lucru, și aume că cei care nu trăiesc pe și prin feisbuc sunt niște cetățeni mult mai buni, frumoși, calzi și destoinici decât cei dintâi. De exemplu, la Iași, cetățenii patriei mioritice au dat o mână de ajutor autorităților locale în strângerea cocardelor, panglicilor și steagurilor tricolore. După ce au primit două sarmale și niște mămăliguță, recunoscători, ieșenii au pus umărul la curățarea orașului lor de simbolurile naționale. Doar cum era să lase orașul împopoțonat în felul acesta, iar recuzita să se piardă ca urmare a intemperiilor? Cârcotașii, de pe margine, i-au acuzat pe acești harnici ieșeni de vrute și nevrute, dar oamenii destoinici ai patriei nu s-au lăsat invinși și nici măcar intimidați de camerele de filmat ale reporterilor aflați în urbea lor în această zi de sărbătoare.

Nu e deloc curios faptul că anumite posturi de televiziune s-au întrecut în a oferi maratoane de emisiuni-circ în această zi sfântă de 1 decembrie. Ce ar putea ele să ofere, dacă circ nu? Poporul asta cere; ratingul așa se face; banii de acolo vin. Imaginați-vă cum ar fi o emisiune fără madame tatoiú, mitică de la ligă, anti-cioloșeni și pro-cioloșeni, anti-comuniști și pro-arseniebocanaiști. Trist. Ce ar mai înțelege acei ieșeni destoinici … și frumoși … din viața lor, din viața urbei lor? Cum ar mai putea ei să meargă la servici(u e opțional) nemaiavând motive de dispute interminabile la țigară și cafea? Ce ar mai discuta acei pensionari în tramvaie, pe băncile din Copou, la cozile de la mălaiul și uleiul european, de la medicii de familie ori de la moaștele Sfintei Filofteia?

[politic-oase] Întrebarea zilei, 12 noiembrie 2015

Zilele acestea, diverse publicații, posturi de televiziune și bloggeri dau tot felul de liste cu nume pentru viitorul cabinet condus de Dacian Cioloș (e.g., aici și aici). Unele nume sunt date ca sigure, altele reprezintă doar propuneri. În toată această nebunie, se pot observa câțiva ONG-iști care apar și dispar cu regularitate. Doi sunt de la Expert Forum: Laura Ștefan și Sorin Ioniță. Alții, de prin tot felul de ONG-uri mai puțin cunoscute. Unii s-au trezit parașutați pe acele liste, alții s-au … simțit bine că apar acolo. Unii s-au simțit vizați de diverse instituții pentru că apar pe acele liste, alții … poate chiar au o relație ínstituțională cu acele ínstituții.

Întrebarea zilei este de ce țin mortiș unii ONG-iști să conducă ministere sau agenții guvernamentale?! Oare nu le este mai bine în sectorul non-profit?! Sau procedează și ei precum politicienii, adică puși pe căpătuială?!

2016_strada-la-cotroceni

Actualizare: Mai mulți ONG-iști au fost invitați să facă parte din Guvernul Cioloș în calitate consilieri de stat. Unii au refuzat după ce au cântărit bine opțiunile, alții au dat-o în gard cu responsabilitatea față de patrie/nație, cu oferta de nerefuzat, cu posibilitatea de a pune în practică ceea ce ei au predicat ani de zile etc. Însă mă întreb și eu pe mai departe: oare care e diferența între cei care au acceptat din astfel de motive și pretenția de a servi interesul național marca UNPR-gabriel oprea?!

[anti-coruptie] Despre coruptie si anti-coruptie in Romania

Am spus de cateva ori pana acum ca fenomenul coruptiei in Romania poate fi asemanat fara nici o problema cu prelucrarea prin aschiere: strungarul se apuca sa faca dintr-o ‘bila’ un frumos cap de galerie si prelucreaza lemnul pana nu mai ramane nimic din el, iar apoi ia rumegusul rezultat acasa ca sa-l foloseasca pe post de umplutura la izolatia brazdei din gradina caci “oricum se arunca”. Din bila nu mai ramane nimic sau aproape nimic, dar el, strungarul, se alege cu rumegusul. Asa si la noi: prin abuzuri repetate, prin influente ilicite si prin conflicte de interese de toate felurile, un ministru sau un director de institutie publica devalizeaza pana la epuizare fondurile institutionale. Zona de infrastructura ne ofera nenumarate exemple. Asa a fost cu investitiile in autostrazi, dupa care nici macar autostrazile nu au ramas. De exemplu, pe A3, desi lucrarea principala s-a finalizat, nici macar nu s-au facut iesirile care ar fi legat autostrada de localitatile limitrofe (inclusiv Bucuresti); e ca si cum nu ar fi. Mai mult decat atat, acum, la finalul lui 2015, un prim-ministru a decis din pix taierea unor sume alocate anterior unor proiecte pe fonduri europene doar pentru ca el nu crede ca vor fi facute pana la finalul anului. Un alt exemplu, de data aceasta din zona educatiei, este reprezentat de programul de construire de sali de sport in locuri unde scolilele aveau toaleta in curte sau erau lipsite de populatie scolara. Diverse firme au supt la fondurile ministerului condus de un ministru suspect de coruptie, iar in urma au ramas cel mult niste cladiri inutile; multe din lucrari sunt inca in conservare, dupa cum relateaza presa.

Anti-coruptia in Romania e la fel precum coruptia: mai bine ascundem strungul sau il blocam sudand o bara pe undeva decat sa-i profesionalizam pe cei care il folosesc. Mai bine ne ascundem in spatele unor proceduri si legi strambe, caci, nu-i asa, “e mai bine sa avem legi strambe sau imperfecte decat deloc”. Eu inca nu ma dumiresc de ce am nevoie de codurile de conduita in fiecare institutie de vreme ce unii cred ca Legea 7/2004 reprezinta reperul atotcuprinzator al comportamentului functionarilor publici. Sau de ce avem nevoie de consilieri de etica de vreme ce singurul lor rost este sa completeze tot felul de Excel-uri (mai noi o baza de date online) iar 99% dintre ei oricum nu sunt in stare sa conceapa si sa livreze un program anual de training de conformitate (caci codurile de conduita oricum nu vorbesc despre etica, despre integritate, ca sa folosim un sinonim, ci despre conformitate) sau macar sa ofere consiliere.

Anti-coruptia este un basm, chiar daca sunt cativa oameni care se zbat sa faca putin mai mult, mai bine si cu impact. Este un basm pentru ca exista o mare masa de gigei care inca simt nevoia de a le fi frica de lege, de “bratul lung” al legii (“unde-i lege nu-i tocmeala”, “daca nu exista o lege, nu va fi respectata”, “daca nu avem o prevedere legala si o procedura aferenta, oamenii nu vor misca in front”), de institutii si judecatori in sensul cel mai larg cu putinta. E precum frica de streang sau frica de nuia: speram ca simpla vedere a funiei atarnand de o creanga sau simpla vedere a unei nuiele sa schimbe atitudinea si comportamentul indivizilor, dar in realitate nu sunt nici suficiente, nici necesare. Speram ca frica sa pazeasca pepenii, dar nimeni nu explica oamenilor de ce trebuie sa fie integri, de ce asta ii poate afecta direct.

Nu facem decat sa ne furam caciula.

2016 Romanian Ethics & Compliance Forum

The Romanian Ethics & Compliance Forum (RECF), February 11, 2016, is the first regular event taking place in Romania for Ethics & Compliance professional comunity. The 2016 Edition will bring together approximately 100 participants from various industries and 12 keynote speakers, experts in Ethics & Compliance, Anti-Fraud, Anti-Corruption, Risk Management and Non-Financial Reporting. If you join today, you will get a 30% discount of the regular participation fee.

RECF 2016 comes after the 1st Romanian Compliance Conference (“The Risks and Costs of Non-Compliance”; February 7, 2012; Romanian Banking Institute, Bucharest), hosted by Bliss Romania, and Business Ethics and Compliance Conference 2013 (“Public Policies Stimulating Business Ethics and Compliance”; February 27, 2013; Romanian Chamber of Commerce and Industry, Bucharest) organized by Center for Legal Resources.

The 2016 Edition is being organized by the Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics on behalf of the European Ethics & Compliance Association, which will be officially launched at the end of this year, and as a preamble to 2016 European Ethics & Compliance Forum (November 10-11, 2016).

Several embassies, bilateral chambers of commerce and NGOs are supporting this edition. British Embassy Bucharest, the Netherlands-Romanian Chamber of Commerce and Center for Legal Resources are the first to join our efforts to promote integrity in Romanian business sector and strengthen the Ethics & Compliance professional community.

This event is opened to anyone who fits in any of the following categories:
• Ethics & Compliance Officers – Chief Ethics & Compliance Officers
• Compliance Officers – Compliance Specialists
• Anti-Money Laundering Specialists
• Fraud Prevention Officers
• Risk Officers – Risk Consultants
• Internal Control Specialists
• Integrity Officers – Anti-Corruption Officers
• Ethics Counselors
• Auditors (Risk / Ethics & Compliance / Compliance)
• Human Resources Officers
• Compliance Lawyers
• Financial Experts
• Personnel of national offices for Money Laundering Prevention, Anti-Corruption Fighting, Justice, Social Responsibility, Labour and Equal Opportunities, Fiscal Administration
• Social Responsibility Specialists – Sustainability Specialists – Community Affairs Specialists – Philanthropy Specialists
• Social Auditors – Supply Chain Auditors
• Independent consultants in any of the above fields

Every participant will receive the 1st issue of the “Ethics & Compliance Mag” (ECMag), a specialized magazine with close circulation. ECmag cannot be found in stores, in libraries or on the Internet.

[politic-oase] PNL si (i)reala ipocrizie a lu’ Madame Andreea Paul Vass

Nu pot spune ca sunt dezamagit de faptul ca Partidul National Liberal s-a unit cu Partidul Democrat Liberal, zis si “Partidu’ lu’ Basescu”. Nu sunt dezamagit caci PNL-ul m-a dezamagit cu mult timp in urma, cand a acceptat sa faca aliante de conjuctura tocmai impotriva valorilor liberale. Insa nu pot sa nu recunosc ca ma jeneaza enorm discursurile ipocrite ale majoritatii reprezentantilor acestui partid. Andreea Paul Vass e unul dintre cele mai sinistre personaje. De exemplu, azi dadea lectii de corectitudine morala si de gandire economica in direct la RFI. Comenta masura ceruta de ponta de a dubla salariile medicilor pe fondul riscului declansarii unei posibile greve generale in sistemul de sanatate romanesc.

Dar nu trebuie sa uitam nici o clipa cine este aceasta tovarasa parlamentar. Si anume ca a fost arhitectul basist al taierii cu 25% a salariilor pentru toti bugetarii, ca a fost arhitectul a nenumarate masuri fiscale si economice care au saracit atat mediul de afaceri (celebra taxa de protectie mascata de guvernul basescu-boc-poc sub denumirea neoficiala de “impozit forfetar”), cat si populatia (a se vedea si pozitia individei cu privire la indemnizatia pentru cresterea copilului). Sa nu uitam ca la un moment dat, intr-o comisie parlamentara, il intreba pe directorul ANRP cand se vor plati sumele restante catre societatile de evaluare, adica si catre firma familiei sotului sau (detalii aici sau aici).

Aceasta tovarasa nu se sfia sa atace, in 2010, pe blogul personal, postul de televiziune realitatea tv pentru un amarat de titlu (prost titlu, ce-i drept!). Numai ca mintea cu nerusinare in argumentatia sa:

“Realitatea TV titreaza incorect: “Minus 25% pentru copil”, preluand o postare de pe acest blog. Alocatia pentru copii si pentru persoanele cu handicap raman neatinse. Indemnizatia pentru cresterea copiilor, care reprezinta o forma de venit salarial pentru mame, scade procentual.” (Sursa)

Indemnizatia pentru cresterea copilului nu este “o forma de venit salarial pentru mame”, ci un “beneficiu de asistenta sociala” care se acorda in perioada de crestere a noului-nascut in anumite conditii si pe baza contributiei anterioare a mamei, respectiv tatalui (pentru situatia in care tatal este cel care intra in concediu de crestere). A se vedea detalii aici. Cu alte cuvinte, indemnizatia respectiva este o forma de asistenta sociala pe care statul are obligatia sa o acorde tocmai pentru faptul ca ne ia taxe si impozite.

Sunt curios daca Madame andreea paul vass se tine de indemnul pe care ea insasi il reda in postarea de pe blog din care am citat anterior, si anume ca ar fi de acord ca parlamentarii sa contribuie cu indemnizatiile lor la diminuarea datoriei publice:

“Sustin, in schimb, din toti rarunchii demersul petitiei prin care parlamentarii sa contribuie masiv cu indemnizatiile lor la diminuarea datoriilor actuale.”

[reading] Protecting Human Rights in the Fight against Terrorism

It has become very difficult to update this blog, but I am trying. Meanwhile, here is a reading I warmly recommend: Protecting Human Rights in the Fight against Terrorism. The author is one of my colleagues, Diana Trifu. She is specialized in Human Rights and works in this area for quite some time. A few years back, we went together at an UCL conference and we spoke about the moral obligations of some modern countries towards their former colonies. We managed to stir up the waters quite a bit.

Stay tuned to the Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics website and you will find out more about our work.

[politienească] Este legea opţională pentru Poliţia Română? (1)

“Romania este o tara muribunda Reportaje si ma mir ca nu vezi asta…” Aceste cuvinte le aud extrem de apăsat în urechea stângă, deși le-am citit pe ecranul calculatorului. Le aud de parcă cineva mi-ar șopti fiecare silabă, de parcă ar apăsa fiecare cuvânt ca să îmi intre bine în cap mesajul lor: România este o țară muribundă! Și, da, este o țară muribundă, o țară în care legea este opțională chiar pentru cei chemați să urmărească respectarea ei, și anume Poliția Română.

Nu o să vorbesc acum despre guvernanți, deși mă întreb ce au înțeles tinerii din faptul că un prim-ministru plagiator și acuzat de corupție se ține cu dinții de scaun și proclamă faptul că doar el poate “conduce România către înalte culmi de glorie”. Nu o să vorbesc nici despre judecători care dau pedepse cu suspendare unor indivizi care ani de zile au săvărșit fapte de corupție, adică “în formă continuată”. Cum nu o să vorbesc nici despre politicieni care fac legi fără să aibă un minim bagaj de cunoștințe juridice și de tehnică legislativă, și care, într-o nerușinată complicitate, promovează transpartnic interesele de business ale unor grupări de tip mafiot. Nu, dimpotrivă, o să vorbesc, sau mai bine spus o să arăt, cum Poliția Română este prima care încalcă legile Statului Român.

De ce mă interesează acest subiect? Pentru că acest comportament despre care vorbesc este copiat de către toți ceilalți cetățeni, iar rezultatul este “o țară muribundă”.

EXEMPLUL 1
Mașinile Poliției Române staționate ilegal, periodic, în fața Poliției Capitalei. Dacă îl întrebi pe vreun polițist de ce staționează în acel loc, deși există nenumărate semne care interzic acest lucru, îți va răspunde cu tupeu că așa vor mușchii lui. Pozele de mai jos sunt doar un exemplu și, în calitate de cetățean, aș vrea ca pe Calea Victoriei, în fața Poliției Capitalei, să nu se mai încalce legea de către polițiști. E prea mult ce cer?

Politia Romana este prima care incalca legea

Politia Romana este prima care incalca legea

‘Dreptul de a fi uitat’ pe Internet: aspecte etice şi juridice

În urmă cu un an, Curtea Europeană de Justiție a hotărât în cazul Google vs Spania faptul că date personale pot fi șterse din URL-urile indexate în motorul de căutare. Pe tema deciziei a pornit ulterior o mediatizare intensă și de multe ori eronată. Numeroase voci spun că această hotărâre a instituit un “drept de a fi uitat” și că ar permite ștergerea de conținut de pe Internet.

Pe de altă parte, un articol cu privire la dreptul de a-ți fi șterse datele personale este inclus în noua propunere de Regulament privind datele personale al Uniunii Europene, care se află în dezbaterea instituțiilor europene. Mai multe informații despre aceste aspecte sunt disponibile pe http://privacy.apti.ro/.

Vino miercuri 6 mai 2015, începând cu orele 16.00, să dezbatem împreună dacă într-adevăr vorbim de un drept de a fi uitat pe Internet și ce aspecte juridice și etice implică.

Evenimentul va avea loc în Sala Schuman din clădirea ASE din Str. Căderea Bastiliei și este organizat de Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics împreună cu Asociația pentru Tehnologie și Internet, Facultatea de Marketing din cadrul ASE și Marketer Club. Invitații și o descriere mai amplă a evenimentului vor putea fi consultate pe site-ul www.etica-aplicata.ro.

Participarea la eveniment este liberă. Pentru orice informații suplimentare nu ezitați să ne contactați la adresa Simona Mehedințu.

Evenimentul face parte din activitățile proiectului Protecția datelor personale este un drept fundamental!, implementat de Asociația pentru Tehnologie și Internet, împreună cu ActiveWatch și Fundația pentru o Societate Deschisă. Proiectul își propune să crească gradul de informare și implicare legat de acest subiect, în condițiile unei lipse de informații utile în limba română despre dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal.

Proiectul este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.

Vizitează-ne: http://privacy.apti.ro/.

[educatie] O întrebare legitimă pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării

Zilele acestea, mediul academic românesc freamată de zor întrucât s-au găsit unii să introducă indicele Hirsch (h-index) în evaluarea performanţei universitare. Foarte multe cadre didactice şi foarte mulţi cercetători cârcotesc prin birouri şi prin săli de curs, pe Facebook sau prin cafenele, dar aproape nimeni nu merge mai departe. Cum am putea să contestăm măsurile gândite de mai marii Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau instituţiilor care se ocupă ‘cu bunul mers’ al sistemului de învaţămant superior?! Dacă faci asta, te vei afla în situaţia acelui membru al Dumei de Stat care a votat împotriva anexării Crimeei şi după un an de zile s-a trezit că risca să ajungă la închisoare dacă rămânea în Federaţia Rusă.

Aceasta nouă nebunie cu indicele Hirsch nu a fost niciodata analizată cu rigoare ca să ştim ce impact ar urma să aibă la nivelul universităţilor şi institutelor de cercetare. Nimeni nu a discutat-o sau dezbătut-o în prealabil. Ea a picat din cer peste mediul academic, iar oamenii trebuie să se conformeze. Puţini sunt cei care au scos în evidenţă problemele de evaluare care duc la aberaţii majore în măsurarea performanţei (aici şi aici). Să ne amintim cumva de acel craiovean care a reuşit să facă KO sistemul Google (h-index)?!

Nimeni nu spune că nu este nevoie de evaluare indepedentă, obiectivă, profesionistă a producţiilor ştiinţifice din România, mai ales când pe baza ei se promovează sau se primesc finanţări. Problema nu e aici, ci cum facem să nu ucidem cercetarea ‘românească’, contrar celor care afirmă că ar trebui să gândim global, că cercetătorii români ar trebui să concureze cu cercetătorii străini. Totuşi, învăţământul superior şi cercetarea din România se desfăşoară în limba română, cu români (şi puţini străini), iar cursurile se ţin în limba română, profesorii fiind nevoiţi să vorbească în “Romgleză”.

Însă toate acestea sunt insignifiante când eşti orbit de ideologia “internaţionalizării”. Tot ce contează e “cum scoţi cercetarea autohtonă în lume”, “cum eliberezi universităţile româneşti de ‘coloşi cu picioare de lut’ sau dinozauri”, “cum scapi de tendinţa ‘localizaţionistă'” ş.a.m.d.

În tot acest iureş ideologic pus în mişcare de cei care vor să revoluţioneze sistemul academic românesc, eu ma întreb dacă nu cumva riscăm să pierdem foarte multe lucruri pentru că suntem orbiţi de ideile noastre “internaţionalizante”. Oare nu riscăm să pierdem limbajul tehnic apropriat în limba română? Oare nu riscăm să pierdem chiar mecanismele prin care am putea să evaluăm cercetarea românească fiindcă cedăm acest proces unor sisteme externe? Cum vor putea concura revistele româneşti, adesea finanţate doar cât să publice 100 de exemplare, cu revistele străine ce beneficiază de bani atât pentru echipa redacţională, cât şi pentru recenzenţi? Oare înainte de a stabili un sistem care descurajează publicarea în limba română nu ar fi trebuit să încurajăm editurile universitare să se dezvolte? Sau de ce o carte publicată în Bulgaria, Polonia sau Franţa ar fi mai valoroasă decât una publicată la Bucureşti ori la Oradea?

Aceste întrebări nu sunt menite să respingă această nevoie de a conecta cercetarea românească la cercetarea din alte spaţii culturale şi ştiinţifice, mai avansate. O respingere sau o susţinere ar trebui să vină în urma unei analize serioase a implicaţiilor măsurilor deja implementate. Doar aşa am putea să fim împăcaţi că, peste ani, nu ni se va reproşa că am distrus cercetarea românească.

Până atunci, însă, eu am o întrebare legitimă, zic eu, pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării. Şi anume, eu, care vreau să scriu un articol de analiză, să o numim “ştiinţifică”, pentru o audienţă românească, pe o temă de actualitate, despre contextul românesc şi european, unde pot să trimit un astfel de produs al muncii mele de cercetare? Ţin să precizez că tema este extrem de importantă pentru România întrucât urmează să fie elaborată o lege (deşi au existat 7 propuneri legislative până acum pe subiectul în cauză) ce, teoretic, ar trebui să ţină seama de concluziile analizei respective. Aşadar, eu unde public în româneşte fără să fiu descalificat din punct de vedere academic?!

Eşecul reformării Consiliilor de etică din spitalele publice

În decembrie 2014, Ministerul Sănătăţii a lansat în dezbatere publică un proiect de ordin de ministru care urmează să schimbe modul cum funcţionează consiliile de etică din spitalele publice. O analiză atentă realizată de Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics arată că documentul cu pricina este redactat de angajaţi ai ministerului care nu au nici o legătură cu managementul integrităţii.

Propunerea legislativă a Ministerului Sănătăţii vine să modifice un ordin mai vechi despre componenţa şi atribuţiile consiliului de etică din spitalele publice, şi anume Ordinul 1209/2006. Deşi lăudabilă în esenţă o astfel de iniţiativă, maniera în care a fost pusă ea în practică este plină de inepţii: de la erori de natură terminologică până la prevederi contradictorii ori lipsite de logică, de la introducerea unor instrumente nefuncţionale până la greşeli de gramatică. În cele ce urmează, voi prezenta patru argumente pentru care ministrul Sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, ar trebui să retragă cu totul propunerea legislativă şi să apeleze la specialişti în managementul integrităţii care să redacteze un nou document.

Citeste mai mult: http://adevarul.ro/sanatate/medicina/esecul-reformarii-consiliilor-de-etica-din-spitalele-publice-1_54cf794a448e03c0fd35771d/index.html