2016 Romanian Ethics & Compliance Forum

The Romanian Ethics & Compliance Forum (RECF), February 11, 2016, is the first regular event taking place in Romania for Ethics & Compliance professional comunity. The 2016 Edition will bring together approximately 100 participants from various industries and 12 keynote speakers, experts in Ethics & Compliance, Anti-Fraud, Anti-Corruption, Risk Management and Non-Financial Reporting. If you join today, you will get a 30% discount of the regular participation fee.

RECF 2016 comes after the 1st Romanian Compliance Conference (“The Risks and Costs of Non-Compliance”; February 7, 2012; Romanian Banking Institute, Bucharest), hosted by Bliss Romania, and Business Ethics and Compliance Conference 2013 (“Public Policies Stimulating Business Ethics and Compliance”; February 27, 2013; Romanian Chamber of Commerce and Industry, Bucharest) organized by Center for Legal Resources.

The 2016 Edition is being organized by the Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics on behalf of the European Ethics & Compliance Association, which will be officially launched at the end of this year, and as a preamble to 2016 European Ethics & Compliance Forum (November 10-11, 2016).

Several embassies, bilateral chambers of commerce and NGOs are supporting this edition. British Embassy Bucharest, the Netherlands-Romanian Chamber of Commerce and Center for Legal Resources are the first to join our efforts to promote integrity in Romanian business sector and strengthen the Ethics & Compliance professional community.

This event is opened to anyone who fits in any of the following categories:
• Ethics & Compliance Officers – Chief Ethics & Compliance Officers
• Compliance Officers – Compliance Specialists
• Anti-Money Laundering Specialists
• Fraud Prevention Officers
• Risk Officers – Risk Consultants
• Internal Control Specialists
• Integrity Officers – Anti-Corruption Officers
• Ethics Counselors
• Auditors (Risk / Ethics & Compliance / Compliance)
• Human Resources Officers
• Compliance Lawyers
• Financial Experts
• Personnel of national offices for Money Laundering Prevention, Anti-Corruption Fighting, Justice, Social Responsibility, Labour and Equal Opportunities, Fiscal Administration
• Social Responsibility Specialists – Sustainability Specialists – Community Affairs Specialists – Philanthropy Specialists
• Social Auditors – Supply Chain Auditors
• Independent consultants in any of the above fields

Every participant will receive the 1st issue of the “Ethics & Compliance Mag” (ECMag), a specialized magazine with close circulation. ECmag cannot be found in stores, in libraries or on the Internet.

[politic-oase] PNL si (i)reala ipocrizie a lu’ Madame Andreea Paul Vass

Nu pot spune ca sunt dezamagit de faptul ca Partidul National Liberal s-a unit cu Partidul Democrat Liberal, zis si “Partidu’ lu’ Basescu”. Nu sunt dezamagit caci PNL-ul m-a dezamagit cu mult timp in urma, cand a acceptat sa faca aliante de conjuctura tocmai impotriva valorilor liberale. Insa nu pot sa nu recunosc ca ma jeneaza enorm discursurile ipocrite ale majoritatii reprezentantilor acestui partid. Andreea Paul Vass e unul dintre cele mai sinistre personaje. De exemplu, azi dadea lectii de corectitudine morala si de gandire economica in direct la RFI. Comenta masura ceruta de ponta de a dubla salariile medicilor pe fondul riscului declansarii unei posibile greve generale in sistemul de sanatate romanesc.

Dar nu trebuie sa uitam nici o clipa cine este aceasta tovarasa parlamentar. Si anume ca a fost arhitectul basist al taierii cu 25% a salariilor pentru toti bugetarii, ca a fost arhitectul a nenumarate masuri fiscale si economice care au saracit atat mediul de afaceri (celebra taxa de protectie mascata de guvernul basescu-boc-poc sub denumirea neoficiala de “impozit forfetar”), cat si populatia (a se vedea si pozitia individei cu privire la indemnizatia pentru cresterea copilului). Sa nu uitam ca la un moment dat, intr-o comisie parlamentara, il intreba pe directorul ANRP cand se vor plati sumele restante catre societatile de evaluare, adica si catre firma familiei sotului sau (detalii aici sau aici).

Aceasta tovarasa nu se sfia sa atace, in 2010, pe blogul personal, postul de televiziune realitatea tv pentru un amarat de titlu (prost titlu, ce-i drept!). Numai ca mintea cu nerusinare in argumentatia sa:

“Realitatea TV titreaza incorect: “Minus 25% pentru copil”, preluand o postare de pe acest blog. Alocatia pentru copii si pentru persoanele cu handicap raman neatinse. Indemnizatia pentru cresterea copiilor, care reprezinta o forma de venit salarial pentru mame, scade procentual.” (Sursa)

Indemnizatia pentru cresterea copilului nu este “o forma de venit salarial pentru mame”, ci un “beneficiu de asistenta sociala” care se acorda in perioada de crestere a noului-nascut in anumite conditii si pe baza contributiei anterioare a mamei, respectiv tatalui (pentru situatia in care tatal este cel care intra in concediu de crestere). A se vedea detalii aici. Cu alte cuvinte, indemnizatia respectiva este o forma de asistenta sociala pe care statul are obligatia sa o acorde tocmai pentru faptul ca ne ia taxe si impozite.

Sunt curios daca Madame andreea paul vass se tine de indemnul pe care ea insasi il reda in postarea de pe blog din care am citat anterior, si anume ca ar fi de acord ca parlamentarii sa contribuie cu indemnizatiile lor la diminuarea datoriei publice:

“Sustin, in schimb, din toti rarunchii demersul petitiei prin care parlamentarii sa contribuie masiv cu indemnizatiile lor la diminuarea datoriilor actuale.”

[reading] Protecting Human Rights in the Fight against Terrorism

It has become very difficult to update this blog, but I am trying. Meanwhile, here is a reading I warmly recommend: Protecting Human Rights in the Fight against Terrorism. The author is one of my colleagues, Diana Trifu. She is specialized in Human Rights and works in this area for quite some time. A few years back, we went together at an UCL conference and we spoke about the moral obligations of some modern countries towards their former colonies. We managed to stir up the waters quite a bit.

Stay tuned to the Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics website and you will find out more about our work.

[politienească] Este legea opţională pentru Poliţia Română? (1)

“Romania este o tara muribunda Reportaje si ma mir ca nu vezi asta…” Aceste cuvinte le aud extrem de apăsat în urechea stângă, deși le-am citit pe ecranul calculatorului. Le aud de parcă cineva mi-ar șopti fiecare silabă, de parcă ar apăsa fiecare cuvânt ca să îmi intre bine în cap mesajul lor: România este o țară muribundă! Și, da, este o țară muribundă, o țară în care legea este opțională chiar pentru cei chemați să urmărească respectarea ei, și anume Poliția Română.

Nu o să vorbesc acum despre guvernanți, deși mă întreb ce au înțeles tinerii din faptul că un prim-ministru plagiator și acuzat de corupție se ține cu dinții de scaun și proclamă faptul că doar el poate “conduce România către înalte culmi de glorie”. Nu o să vorbesc nici despre judecători care dau pedepse cu suspendare unor indivizi care ani de zile au săvărșit fapte de corupție, adică “în formă continuată”. Cum nu o să vorbesc nici despre politicieni care fac legi fără să aibă un minim bagaj de cunoștințe juridice și de tehnică legislativă, și care, într-o nerușinată complicitate, promovează transpartnic interesele de business ale unor grupări de tip mafiot. Nu, dimpotrivă, o să vorbesc, sau mai bine spus o să arăt, cum Poliția Română este prima care încalcă legile Statului Român.

De ce mă interesează acest subiect? Pentru că acest comportament despre care vorbesc este copiat de către toți ceilalți cetățeni, iar rezultatul este “o țară muribundă”.

EXEMPLUL 1
Mașinile Poliției Române staționate ilegal, periodic, în fața Poliției Capitalei. Dacă îl întrebi pe vreun polițist de ce staționează în acel loc, deși există nenumărate semne care interzic acest lucru, îți va răspunde cu tupeu că așa vor mușchii lui. Pozele de mai jos sunt doar un exemplu și, în calitate de cetățean, aș vrea ca pe Calea Victoriei, în fața Poliției Capitalei, să nu se mai încalce legea de către polițiști. E prea mult ce cer?

Politia Romana este prima care incalca legea

Politia Romana este prima care incalca legea

‘Dreptul de a fi uitat’ pe Internet: aspecte etice şi juridice

În urmă cu un an, Curtea Europeană de Justiție a hotărât în cazul Google vs Spania faptul că date personale pot fi șterse din URL-urile indexate în motorul de căutare. Pe tema deciziei a pornit ulterior o mediatizare intensă și de multe ori eronată. Numeroase voci spun că această hotărâre a instituit un “drept de a fi uitat” și că ar permite ștergerea de conținut de pe Internet.

Pe de altă parte, un articol cu privire la dreptul de a-ți fi șterse datele personale este inclus în noua propunere de Regulament privind datele personale al Uniunii Europene, care se află în dezbaterea instituțiilor europene. Mai multe informații despre aceste aspecte sunt disponibile pe http://privacy.apti.ro/.

Vino miercuri 6 mai 2015, începând cu orele 16.00, să dezbatem împreună dacă într-adevăr vorbim de un drept de a fi uitat pe Internet și ce aspecte juridice și etice implică.

Evenimentul va avea loc în Sala Schuman din clădirea ASE din Str. Căderea Bastiliei și este organizat de Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics împreună cu Asociația pentru Tehnologie și Internet, Facultatea de Marketing din cadrul ASE și Marketer Club. Invitații și o descriere mai amplă a evenimentului vor putea fi consultate pe site-ul www.etica-aplicata.ro.

Participarea la eveniment este liberă. Pentru orice informații suplimentare nu ezitați să ne contactați la adresa Simona Mehedințu.

Evenimentul face parte din activitățile proiectului Protecția datelor personale este un drept fundamental!, implementat de Asociația pentru Tehnologie și Internet, împreună cu ActiveWatch și Fundația pentru o Societate Deschisă. Proiectul își propune să crească gradul de informare și implicare legat de acest subiect, în condițiile unei lipse de informații utile în limba română despre dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal.

Proiectul este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.

Vizitează-ne: http://privacy.apti.ro/.

[educatie] O întrebare legitimă pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării

Zilele acestea, mediul academic românesc freamată de zor întrucât s-au găsit unii să introducă indicele Hirsch (h-index) în evaluarea performanţei universitare. Foarte multe cadre didactice şi foarte mulţi cercetători cârcotesc prin birouri şi prin săli de curs, pe Facebook sau prin cafenele, dar aproape nimeni nu merge mai departe. Cum am putea să contestăm măsurile gândite de mai marii Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau instituţiilor care se ocupă ‘cu bunul mers’ al sistemului de învaţămant superior?! Dacă faci asta, te vei afla în situaţia acelui membru al Dumei de Stat care a votat împotriva anexării Crimeei şi după un an de zile s-a trezit că risca să ajungă la închisoare dacă rămânea în Federaţia Rusă.

Aceasta nouă nebunie cu indicele Hirsch nu a fost niciodata analizată cu rigoare ca să ştim ce impact ar urma să aibă la nivelul universităţilor şi institutelor de cercetare. Nimeni nu a discutat-o sau dezbătut-o în prealabil. Ea a picat din cer peste mediul academic, iar oamenii trebuie să se conformeze. Puţini sunt cei care au scos în evidenţă problemele de evaluare care duc la aberaţii majore în măsurarea performanţei (aici şi aici). Să ne amintim cumva de acel craiovean care a reuşit să facă KO sistemul Google (h-index)?!

Nimeni nu spune că nu este nevoie de evaluare indepedentă, obiectivă, profesionistă a producţiilor ştiinţifice din România, mai ales când pe baza ei se promovează sau se primesc finanţări. Problema nu e aici, ci cum facem să nu ucidem cercetarea ‘românească’, contrar celor care afirmă că ar trebui să gândim global, că cercetătorii români ar trebui să concureze cu cercetătorii străini. Totuşi, învăţământul superior şi cercetarea din România se desfăşoară în limba română, cu români (şi puţini străini), iar cursurile se ţin în limba română, profesorii fiind nevoiţi să vorbească în “Romgleză”.

Însă toate acestea sunt insignifiante când eşti orbit de ideologia “internaţionalizării”. Tot ce contează e “cum scoţi cercetarea autohtonă în lume”, “cum eliberezi universităţile româneşti de ‘coloşi cu picioare de lut’ sau dinozauri”, “cum scapi de tendinţa ‘localizaţionistă'” ş.a.m.d.

În tot acest iureş ideologic pus în mişcare de cei care vor să revoluţioneze sistemul academic românesc, eu ma întreb dacă nu cumva riscăm să pierdem foarte multe lucruri pentru că suntem orbiţi de ideile noastre “internaţionalizante”. Oare nu riscăm să pierdem limbajul tehnic apropriat în limba română? Oare nu riscăm să pierdem chiar mecanismele prin care am putea să evaluăm cercetarea românească fiindcă cedăm acest proces unor sisteme externe? Cum vor putea concura revistele româneşti, adesea finanţate doar cât să publice 100 de exemplare, cu revistele străine ce beneficiază de bani atât pentru echipa redacţională, cât şi pentru recenzenţi? Oare înainte de a stabili un sistem care descurajează publicarea în limba română nu ar fi trebuit să încurajăm editurile universitare să se dezvolte? Sau de ce o carte publicată în Bulgaria, Polonia sau Franţa ar fi mai valoroasă decât una publicată la Bucureşti ori la Oradea?

Aceste întrebări nu sunt menite să respingă această nevoie de a conecta cercetarea românească la cercetarea din alte spaţii culturale şi ştiinţifice, mai avansate. O respingere sau o susţinere ar trebui să vină în urma unei analize serioase a implicaţiilor măsurilor deja implementate. Doar aşa am putea să fim împăcaţi că, peste ani, nu ni se va reproşa că am distrus cercetarea românească.

Până atunci, însă, eu am o întrebare legitimă, zic eu, pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării. Şi anume, eu, care vreau să scriu un articol de analiză, să o numim “ştiinţifică”, pentru o audienţă românească, pe o temă de actualitate, despre contextul românesc şi european, unde pot să trimit un astfel de produs al muncii mele de cercetare? Ţin să precizez că tema este extrem de importantă pentru România întrucât urmează să fie elaborată o lege (deşi au existat 7 propuneri legislative până acum pe subiectul în cauză) ce, teoretic, ar trebui să ţină seama de concluziile analizei respective. Aşadar, eu unde public în româneşte fără să fiu descalificat din punct de vedere academic?!

Eşecul reformării Consiliilor de etică din spitalele publice

În decembrie 2014, Ministerul Sănătăţii a lansat în dezbatere publică un proiect de ordin de ministru care urmează să schimbe modul cum funcţionează consiliile de etică din spitalele publice. O analiză atentă realizată de Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics arată că documentul cu pricina este redactat de angajaţi ai ministerului care nu au nici o legătură cu managementul integrităţii.

Propunerea legislativă a Ministerului Sănătăţii vine să modifice un ordin mai vechi despre componenţa şi atribuţiile consiliului de etică din spitalele publice, şi anume Ordinul 1209/2006. Deşi lăudabilă în esenţă o astfel de iniţiativă, maniera în care a fost pusă ea în practică este plină de inepţii: de la erori de natură terminologică până la prevederi contradictorii ori lipsite de logică, de la introducerea unor instrumente nefuncţionale până la greşeli de gramatică. În cele ce urmează, voi prezenta patru argumente pentru care ministrul Sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, ar trebui să retragă cu totul propunerea legislativă şi să apeleze la specialişti în managementul integrităţii care să redacteze un nou document.

Citeste mai mult: http://adevarul.ro/sanatate/medicina/esecul-reformarii-consiliilor-de-etica-din-spitalele-publice-1_54cf794a448e03c0fd35771d/index.html

Chapeau, Dan Perjovschi!

Sunt multi romani, jurnalisti sau nu, care scriu zilele acestea peste tot si confunda problema limitelor libertatii de exprimare cu cenzura sau auto-cenzura, eliminand cu totul conceptul de “responsabilitate”. Lucian Mandruta, Patrick De Hillerin, Arhi si altii promoveaza, la fel ca in ianuarie 1990, o libertate de exprimare maximala, unde oricine poate spune orice. Nu cred ca exista asa ceva. Sunt limite morale si juridice de care un jurnalist trebuie sa tina seama, chiar si cand este miop din punct de vedere moral.

Totusi, nu am de gand sa ma apropii de acest subiect aici, acum. Doar vroiam sa punctez: Chapeau, Dan Perjovschi! Pentru declaratia de azi de la RFI: “Eu sunt pentru libertatea de exprimare, dar cu responsabilitate!”

Later update (pentru a nu da nastere unor comentarii idioate): a sustine ca libertatea de exprimare vine la pachet cu responsabilitate nu inseamna ca jurnalistii si caricaturistii de la Charlie Hebdo sunt “vinovati” pentru faptul ca “au starnit” nebunia acelor teroristi. A sustine un astfel de punct de vedere este o ineptie.

Specia “lucianus mandrutza” nu are un singur element

Atacul terorist de la Paris a nascut vii pasiuni printre internauti, iar toate vedetele sau “vedetutele” de carton umed s-au intrecut in a emite idiotenii pe banda rulanta. E normal sa se intample asa. Este pe atat de normal, pe cat de natural, caci ei reactioneaza precum animalele: “incalzite” de emotii puternice, de dorinte irationale (vezi Aristotel), de pasiuni (pathe).

Asa ca specia “lucianus mandrutza” nu are cum sa fie o specie cu un singur element (ca sa nu spun direct “animal”). Pentru moment, insa, sa vedem ce sticlete scapa pe gura cel care a dat numele speciei:

“O mare si grea intrebare dupa crimele de azi de la Paris: trebuie sa renunti la cultura ta ca sa faci pe plac culturii altora? // Altfel spus, de ce libertatea ta trebuie sa fie inlantuita de prejudecatile unor oameni care nici macar nu te-au intrebat cand s-au asezat langa tine la masa? // Orice s-ar intampla, eu cred ca Europa a ajuns prea departe cu toleranta. Ca a permite unor culturi care darama biserici si ucid crestini sa-si ridice moschei si sa faca legea pe continentul nostru e deja o idee sinucigasa. // Si mai cred ca cei 11 morti de azi inseamna de fapt sfarsitul emigratiei non-europene in Europa. Sigur, sunt multi musulmani onesti si pasnici. […] // Pentru ca cele doua culturi sa nu se indrepte insa spre confruntare si dezastru, e randul acum ca musulmanii sa iasa in fata, sa ceara scuze si sa se dezica de componenta razboinica a religiei lor. // Vor face asta? Sau vor astepta primele legi europene care ii vor trimite pe compatriotii lor acasa de unde au venit (desi unii sunt nascuti in Europa)?” (Sursa: Facebook)

Totusi, premiul saptamanii va fi luat nu de catre reprezentantul de seama al speciei, ci de un mare guru al business-ului romanesc:

“There are more than 3 milion muslims in France. I’d like to see several hundred thousand of them marching on the streets of France for tolerance, freedom of speech and of conscience and against the murderous jihadists. Either this, or fuck off back where you came from!” (Sursa: Facebook)

Sunt sigur ca intoleranta religioasa va putea fi stopata daca vom instala niste bariere speciale pe aeroport sau in port astfel incat musulmanii sa nu mai calce in Franta sau in Anglia. De asemenea, vom reusi sa oprim instigarea la ura rasiala daca primaria nu va mai da autorizatie de constructie pentru o noua moschee, daca ar fi cozi speciale la supermarket pentru intoleranti, daca la restaurant am fi intrebati daca acceptam sa stea langa noi un non-european.

Hai sictir, intolerantilor!

Habarnismul la putere

Fiecare tara are habarnistii sai. Unele mai mult decat altele. Romania e campioana olimpica si intergalactica la habarnism de performanta. De curand a fost dat publicitatii topul habarnismului universal, iar Romania se mentine pe prima pozitie. Seful Ligii Habarnistilor a declar in exclusivitate pentru HabarnuamTV: “Suntem liderii incontestabili ai habarnismului de mai bine de doua decenii. Sa se puna americanii acum cu noi si ii vom spulbera. Pana si martienii au abandonat competitia.”