“Citatul e un excelent auxiliar, atunci cînd vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ţi camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernămîntul, civilizaţia, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în aşa fel încît se compromite nu numai pe sine, dar şi pe autorul – inocent – al citatului.”
Andrei Plesu, Citatul ca arma alba (in “Dilema Veche”, nr. 337, 2010)

Asa se face ca acum ne trezim cu un guvern remaniat plin de conflicte de interese, mai vechi sau mai noi. De la situatiile in care un ministru are rude ori sotul/sotia care fac afaceri cu ministerul sau agentii aflate in subordinea acestuia pana la prezenta unor rude in aceeasi institutie. Nimanui, adica inclusiv primului ministru si presedintelui tarii, nu-i mai pasa de asta. Important este ce se va intampla maine cu amaratii care vor trebui sa-si plateasca intretinerea dintr-un salariu de 650 lei, nu ca noul ministru al Finantelor, Dl. Ialomitianu, de exemplu, va trebui sa recupereze datoria la bugetul de stat, la bugetul asigurarilor sociale si al asigurarilor de sanatate al unei firme condusa de sotia acestuia. Nimanui nu-i pasa ca exista o umbra de imoralitate care se poate asterne peste fotoliul ministrului Finantelor atata vreme cat sotia acestuia, firmele administrate de aceasta are datorii la stat de peste 40 de mii de lei. In ce masura este moral ca un ministru al Finantelor sa impuna masuri de austeritate tuturor angajatilor din Romania atata vreme cat firma administrata de sotia sa nu plateste datoriile catre bugetul de stat, gestionat de chiar ministrul respectiv?!

Incep discutia pe aceasta tema pornind de la un comentariu facut de Dragos Manac pe blogul propriu. Reiau aici doar un fragment:

Ce este o taxa sau un impozit? Un transfer de resurse din domeniul privat in domeniul public. Acest transfer este obligatoriu (non-benevol) si nu acorda vreun beneficiu celui deposedat. Desigur, exista promisiunea generica a folosirii taxelor spre binele si folosul comunitatii. Sunt bani publici, folositi in interesul public, bani ce ajuta la cresterea societatii (scoli, spitale, infrastructura, aparare, pensii samd).
Promisiunea teoretica (binele public) are si un mijloc de control: ii alegem pe cei care au grija de banii publici. Controlul este la fel de teoretic ca si promisiunea.

[*Subln. Dragos Manac]

Voi ce credeti?

La data de 31 august 2010, portalul in sine nu exista. Nici macar un buton, o interfata grafica generala.

Dovada majora a incompetentei dlui Seitan, dlui Gabriel Sandu, actualul ministru al Comunicatiilor, precum si a sefului celor doi, dl Emil Boc, este aceea ca vorbesc despre “un sistem de plata online”. Cei doi habar nu au ca nu plata contributiilor este neaparat problema, de vreme ce exista Internet Banking la mai toate institutiile bancare din Romania, ci depunerea declaratiilor in format electronic catre ANAF. Cei trei nu disting intre birocratia pe care au instituit-o prin masurile adoptate si un sistem de plati online. Cu alte cuvinte, nu fac diferente intre un ghiseu virtual si o plata cu cardul.

O alta problema pe care nu o inteleg cei trei guvernanti este aceea ca un portal, fie el si de plati online, nu se poate realiza in 30 de zile. Este imposibil chiar si atunci cand ai la dispozitie 300 de programatori (sau mai ales atunci). Dificultatea majora o constituie nenumaratele etape in care trebuie sa testezi toate optiunile sistemului. Nu este ca si cand ai face o pagina web simpla, cu cateva imagini animate, un flash, doua, si eventual un formular chel de contact. Ai nevoie de timp sa vezi toate bug-urile, raportarile eronate datorate infinitatii de probleme care pot aparea in timpul unui upload sau salvarii unor informatii pe portal. Dar pana acolo tot ar trebui sa existe o interfata grafica generala pentru portal in sine. Una securizata, una care sa-ti permita ca ulterior sa adaugi optiuni noi pentru utilizatori etc.

Ah, si ma simt acum exact ca in 2002, pe cand eram la Padova cu un prieten englez si vizitam manastirea San Antonio. Acolo, in ultima curte interioara, cea de-a treia, avea loc o intalnire ecumenica, cu oameni de pe tot globul. In acea curte interioara mancau de zor salam cu ceapa si paine si consumau bere direct din sticle de jumatate niste romance, niste moldovence si niste rusoaice. Plus ca vorbeau foarte tare si radeau in hohote. De cand am pasit prin intrarea acelei curti interioare prietenul meu mi-a atras atentia asupra acelui amestec straniu, dar cat de familiar mie!, de mirosuri. Dupa numai trei pasi, Joe mi-a pus o intrebare care m-a facut sa-mi fie rusine ca pe pasaportul meu scrie ca sunt cetatean roman: “Acelea nu sunt romance?!” Timp de aproape doua luni am refuzat sa vorbesc romaneste in afara spatiului unde locuiam. Acum incerc acelasi sentiment, dar motivul este altul: sunt umilit zilnic de un guvern incompetent si iresponsabil, sunt umilit de colegii mei de generatie care au ajuns consilieri guvernamentali si care fac politici economice si sociale din ce au citit prin carti, fara vreo experienta reala in lumea economica, fara vreo expertiza in ceea ce priveste “policy formulation” si “policy implementation”.

Cum comentati voi plecarea lui Hurezeanu, Tatulici si Turcescu in Noua Zeelanda pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda?

Citat preluat din pozitia exprimata de Brian Leiter in cadrul sectiunii “Room for Debate” a The New York Times din data de 20 august 2010. Textul poate fi citit in intregime aici.