Evident, nici de aceasta data nu vom avea parte de un gest de minima onoare. Laura Codruta Kovesi a cerut deja Consiliului Suprem al Magistraturii sa-i apere “onoarea”, respingand acuzatia de plagiat formulata de catre Grupul de Investigatii Politice (GIP). Argumentele sale sunt inexistente in conditiile in care GIP a pus in paralel lucrarea de doctorat a procurorului sef si multiplele surse din care s-a “inspirat”.

Situatia nu este doar rusinoasa ori hilara, in functie de cat esti de implicat in sistemul educational romanesc, ci de-a dreptul exploziva fiindca poate duce, daca avem capul pe umeri, la alte verificari de teze de doctorat sau lucrari stiintifice. De exemplu, ar fi de luat la puricat tezele de master si de doctorat de la Universitatea Nationala de Aparare “Carol I”, acolo unde insasi Elena Udrea este doctoranda in “stiinte militare”. Sau volumele scoase pe banda rulanta de multe dintre cadrele didactice de la universitatile particulare autohtone, ale caror edituri nu au consiliu stiintific decat pe hartie.

Revenind la Kovesi, dovezile prezente pe site-ul GIP prezinta un plagiat extrem de prost facut. O buna parte din fragmentele prezentate in paralel de echipa lui Mugur Ciuvica indica drept sursa texte publicate pe site-uri de referate (e.g., www.referate.ro). In acest conditii ma intreb cand va binevoi aceasta duduie sa-si dea demisia. Mai mult decat atat, cand i se va ridica titlul de doctor?!

Exista persoane pro-CSR, pro ideea de responsabilitate sociala, care se multumesc sa citeasca niste articole de pe portalurile de PR (pro-CSR), niste stiri de prin presa online si sa audieze niste licurici pe la conferinte (nici macar conferinte academice). Exista alte persoane pro-CSR, care si-au facut un business din asta si citesc destula literatura despre CSR, dar care sunt lipsite de un minimum de informatie despre etica in afaceri si confunda etica cu bunul simt, confunda etica si conformmitatea cu ce cred ei ca este conformitatea. Exista si alti pro-CSR-isti, dar nu vreau sa ma refer decat la aceste doua categorii.

Acestia se invrednicesc pe la tot felul de evenimente si cu tot felul de ocazii sa afirme ca CSR-ul este altceva decat etica in afaceri, ca CSR-ul include etica in afaceri si asa mai departe. De asemenea, cu o aroganta extrem de ciudata, ei pretind ca etica in afaceri incepe sa fie inlocuita de CSR sau ca etica ar trebui expulzata in departamentele de HR sau in cele de Conformitate. Ce pot sa spun?! Cand cunosti doar o mica parte din topic-ul tau, cand etica in afaceri iti este straina si ai impresia ca Weber si alte 2, 3 nume sunt cele mai importante in domeniul eticii, atunci … trebuie ori sa taci, ori sa incerci sa fii ceva mai modest. Chiar si atunci cand stii cine este Aristotel, cine este Kant, cine este R.M. Hare, tot trebuie sa taci in privinta relatiei dintre CSR si etica in afaceri fiindca relevanta directa a lui Aristotel sau a lui Kant pentru etica in afaceri nu tine de domeniul evidentei. Ai nevoie de multe alte lecturi care nu vin dinspre “core business”-ul filosofiei morale.

Ma intreb (retoric, da!) de ce noi, cei care ne ocupa de etica in afaceri, suntem destul de pusi la punct cu literatura de specialitate dedicata responsabilitatii sociale, iara voi …

Asa ca va indemn la “moderatie”, la mai multa chibzuinta.

Disclaimer: Acest comentariu nu are nici o legatura cu Profesorul Bortun. Dansul este un foarte bun cunoscator al CSR-ului si al eticii. Chiar daca noi avem viziuni diferite asupra relatiei dintre cele doua, este o placere sa discuti cu dansul despre schimbarile de paradigma in ceea ce priveste ideea de responsabilitate. Si, intr-o oarecare masura, ii dau dreptate atunci cand spune ca suntem actorii unei schimbari de paradigma in materie de responsabilitate a organizatiilor. Diferenta tine de ce crede fiecare ca va deveni noua paradigma. Am simtit sa fac aceasta precizare pentru cei care nu ne cunosc si care ne-au vazut la European CSR Lessons.

Panel 1
Mona Nicolici (OMV Petrom)

• I must admit they came a long way from what they used to do as CSR. Now, finally, they are concentrating on the aspects that have direct and significant impact on their activities: from reducing incidents (car accidents, pollution incidents, labour conditions and so on) to helping their communities become more independent through social economy.

Andrea Brbaklic (Erste Bank Serbia)

• She presented a classic case of PR related to their presence in the Serbian communities.

Andreia Cucu (Glaxo)

• So far, a corporate presentation about what the company does. Only general remarks about their “responsibility” and involvement in the local communities. Again, disappointment.
• Andreia’s presentation has been supplemented by another presentation delivered by Glaxo’s partner in a project for the Danube Delta communities. It is interesting their project, if we look at the type of services they provided, but the results are on short term. The project aimed, if I understood correctly, at assessing the health of the people living in the Danube Delta communities.
• They have a continuation of the project that will aim at providing education on healthcare issues.

Corina Vasile (Raiffeisen Bank)

• Another classic presentation, meaning no clear case study but a lot of information about what the company does as part of their “CSR project”.
• John’s question was really good: what does Raiffeisen Bank to ensure its activities do not have a negative impact on the local communities if we take into consideration the fact the organization didn’t sign the Ecuator Agreement?

Elena Serban (Vodafone Foundation)

• Elena talks about a CSR project named “Professional Volunteer”, launched in 2002. I have serious doubts that this project can be called Social Responsibility in the traditional understanding of the concept. But I think this project is a very good example of creative idea in the NGO sector to involve the corporate employees and the companies in changing a little bit the local community.

Let me begin by stating my expectations for today:
(1) First of all, I hope the speakers will have interesting presentations, meaning they offer us a lot of opportunities to ask questions, to learn from their best practices and, essentially, communicate.

1st Panel
Karl Resel (Denkstatt Austria, Head of the corporate sustainability team)

• For 0.5l of Coca-Cola, the whole process involves app. 35l of water in the plant located in Netherlands. People were amazed to hear that such much water is needed to produce only 0.5l of soft drink. The whole room expressed a “wow”.
• Ciprian (Fundatia Mereu Aproape) asked a very good question related to the quality of water in local communities and HBC Hellenic actions regarding the preservation of that water beds. Unfortunately, the answer, in my opinion, was not satisfactory.

Ingo Nissen (Sonae Sierra, Managing Director)

• I am sad because Nissen came with a general presentation where he enumerated their financially efficient actions. If I want to be critical enough, I would say that introducing spaces for bicycles and using energy saving system for illumination are first and foremost economic measures. The motivation behind this kind of actions is purely financial: you save money. This doesn’t mean you are more responsible if you use energy saving system, it only means that you are a good businessman. :))

Aglaia Ntili (Centre for Sustainability & Excellence, Global Training and Partnerships Manager)

• She talks about environmental sustainability, a topic overrated if you don’t relate it to other types of sustainbility and, I know I’m biased, ethical behavior. It is nice to talk about the Carbon footprint and measure it, it is totally in the trend, but I would like to know how this relates to the general behavior of the company.
• What is the impact of Carbon footprint on the community? Can we really measure this?! In particular when the company has “great leadership” but not too many employees (i.e., small scale impact in the Greek society).
• “Pink Press”: She said it is better to drink olive oil than Coca-Cola. =))

My question for this panel:

• You all spoke about energy saving and used nice phrases like “sustainability”, “protect the environment” and so on, but why should I believe you that using an energy saving lightbulb represents a “social responsibility” and not only a “financially efficient management decision”? I wonder if there isn’t a logic fallacy involved here, one that works best for companies and NGOs, one that equals financially efficient management decisions with being responsible in general, which includes a lot of kinds of responsibilities like ethical responsibility.(Feedback needed: is it too critical?!)

2nd Panel
Georgiana Mincu (BCR Erste)

• She has a pseudo-academic discourse, full of neo-marxist phrases and ideas like “the new man”, “a social revolution”, “altruistic purposes” in the business sector. I would like to know how much money they give away in Romania as microcredits and the percentage of this out of their total financial results (not only out of the total incomes, but also out of their total turnover.)/li>
• Although I fully support social economy, for me, this type of discourse is just a way of washing their reputation. It would be interesting to see not only how they measure the sustainability of the Erste program in microcrediting, but also the impact of the program in Romania. I would suppose that these kind of results would speak better about what they do rather than how they do it. ;)
• She said they evaluate the experience, the marketing experience not only the business experience, of those asking for microcredits. I wonder, rhetorically, if Yunus’s microcrediting business in India included such kind of evaluation
• Two people asked difficult questions: Cristina (Fundatia Sensiblu) and a lady whose name I didn’t manage to hear clearly. Cristina asked if BCR provided any kind of consulting services to those that applied for microcredits, if they are going to change the program due to the factt they have had only 2 successful applicants, and if they do change it, are they going to involve their stakeholders in the update process. The other lady asked a simple but important question: is BCR interested in participating in the process of public consultation on the Romanian social economy strategy? The answer was not direct and I suspect they do not have a real interest in developing strong ties with local NGOs and authorities in promoting social economy.

Esther Hougee (Sustainalytics)

• Esther delivered us a corporate services presentation…

Sebastian Marcusanu

• The first speaker talking about the “responsibilities” of companies, not about “responsibility”.
• This presentation makes sense. Sebastian is the first speaker that made my day because he is using the concepts in the correct way.

John Aston

• A very good case study. A case study by the book, not a project presentation. It gave us a good topic to think of when we get home.
• He met the expectations I have had for his presentation: unorthodox, asking the tough questions, without avoiding certain topics just because we wants to please a company or another.

The Lesson of the Economic Crisis: Can there be profit or technological progress without responsibility?

• I have a personal remark: is this debate session about Liviu Mihaiu and how he landed in the Danube Delta?!

General Remarks (Dragos, don’t kill me! :))

• Last night, I saw a picture of the conference room and immediately I thought it will be very uncomfortable. Unfortunately, my first impression is true. It doesn’t help initiate and maintain a direct dialogue. The speakers are forced to look up to spot their audience.

In al doilea rand, stau si ma intreb cat de pregatiti sunt cei din USL sa guverneze tara de vreme ce propun numai persoane incompatibile cu functia publica sau cu orice regula morala aplicabila functiei publice. Chiar atat de multi specialisti au?! :)) Cum spuneam si in alte ocazii, daca le lipsesc optiunile pentru oameni competenti la Ministerul Educatiei, sau la Ministerul Culturii, ori la Economiei, le ofer eu sugestii. Nu una, nu doua, ci chiar 5 nume de oameni competenti, specialisti, cu reputatia nepatata si extrem de apreciati in tara si in strainatate, pentru fiecare fotoliu ministerial in parte. E chiar asa de greu sa primiti sugestii? Sau sa numiti oameni care nu sunt angrenati politic si mai ales nu lipsiti de integritate?!

I am going to write about this event directly from the conference location. But I am not going to talk about everything that happens there. I will try to select the things I find interesting and give a special, personal review. This blog is not a radio station broadcasting some talks, it is a place where some ideas get a critical review. If you think my interpretation or my perspective over what one speaker or another says, just live me a comment and I will respond!

Dragos Dehelean and his team should be congratulated for their efforts to prepare this second edition.

A glimpse of the conference room last year

Multi alti autori au semnalat o serie intreaga de dificultati in ceea ce priveste aceasta idee. Unii dintre acestia sustin ca atunci cand este vorba de un brand cu o istorie indelungata pe piata, consumatorii tind sa actioneze mai degraba impotriva a ceea ce pare a fi responsabil sa faca. Atasamentul lor pentru brand este atat de puternic incat este nevoie ca sa se intample ceva extrem de grav pentru a dezavua produsele asociate acelui brand. Daca be referim la domeniul agroalimentar si tot ce tine de alimentatie, se pare ca acesta atasament dispare cel mai usor. Este cazul salatei cu ecoli vanduta in supermarketurile din SUA sau de Danone si criza dextrozei din iaurtul sau in Romania.

Toate aceste teorii si incercari de a explica legatura dintre un consumator responsabil si subiectul responsabilitatii sale esueaza in punctul in care ajungem sa dezbatem criza preturilor la carburanti. Si m-as referi aici doar la cazul Romaniei!

In ultimii 4 ani, companiile petroliere au marit preturile la carburanti aproape lunar si semnificativ. Insa fiecare marire de pret pare sa nu aiba nici o legatura nici cu pretul barilului de petrol, nici cu diferentele de schimb valutar. De altfel, compania care detine cea mai mare cota de piata din sectorul Petrol & Gaze a anuntat la inceputul acestui an ca in 2011 a realizat un profit record de aproape 1 miliar de Euro. Zilele acestea a aparut o alta stire conform careia aceeasi companie si-a depasit propriul record in ceea ce priveste sumele incasate lunar de la clienti.

Pe acest fundal, nu as putea spune ca Romania are consumatori responsabili fiindca, cu vreo doua exceptii, nu a exista nici un fel de reactie din partea clientilor acelei companii. Cu alte cuvinte, as interpreta ca un consumator responsabil este nu doar cel care se intereseaza de la ce ferme provin boabele de cafea pe care le pun in rasnita, ci si relatia dintre compania producatoare si client. Prin analogie, un consumator responsabil este nu doar cel care se intereseaza de ce masuri ia compania pentru a reduce poluarea la propriile rafinarii sau cu cati bani sponsorizeaza diferite campanii de impadurire, ci si acela care sanctioneaza derapajele de genul maririi artificiale a preturilor pentru ca directorul de companie sa-si atinga tinta de performanta.

As merge putin mai departe, facand o analogie cu comportamentul fiului meu. La cele 20 de zile ale sale, pustiul este extrem de inteligent sa isi scuipe suzeta ori de cate ori eu incerc sa-l amagesc pana primeste laptele. O primeste, trage de 2, 3 ori din ea, iar apoi, dupa ce simte ca pe acolo nu vine lapte, ii da drumul din gura si incepe sa planga. Pornind de la acest tip de comportament, in opinia mea, consumatorul responsabil la pompa ar trebui sa fie cel care refuza sau macar protesteaza cand preturile nu mai au nici o noima pentru el si sunt complet in defavoarea sa.

Citind petitia cu pricina, mi-a atras atentia urmatorul paragraf:

Metodologia abilitării conducătorilor de studii de doctorat a fost redactată de comisiile Ministerului într-un radical dispreţ faţă de diversitatea şi specificul domeniilor ştiinţifice şi de cercetare. Aşa se explică modul în care a fost reglementată problema limbii de redactare a tezei de abilitare şi de susţinere publică a acesteia. Respingem cu tărie următoarea frază din metodologie: „Teza de abilitare se redacteazǎ şi se susţine obligatoriu în limba englezǎ, cu excepţia cazurilor în care subiectul tezei se încadreazǎ într-unul dintre domeniile: limba şi literatura românǎ, drept românesc, limba şi literatura unei minoritǎţi naţionale sau domenii artistice care necesitǎ interpretǎri (arte vizuale, muzicǎ etc.), domenii pentru care engleza este opţionalǎ. În domeniile menţionate sunt admise redactarea şi susţinerea în limba românǎ, în englezǎ, francezǎ, germanǎ sau în limba minoritǎţii naţionale respective, conform alegerii candidatului.”

Cum as putea sa cred/sa fiu convins ca reforma lui Funeriu este menita sa ridice nivelul performantelor sistemului universitar cand introduce o obligatie de a publica intr-o limba straina?! Cum sa creasca performanta cand studentii ajung sa fie defavorizati pentru ca nu au acces la literatura de specialitate, cand profesorii lor sunt obligati sa scrie pentru studentii din Anglia sau Olanda si nu pentru ei. Vor veni sustinatorii LEN si vor zice ca studentii romani trebuie sa invete engleza, daca doresc sa fie competitivi. Acestora le raspund ca nu exista nici o obligatie ca toti studentii din Romania sa stie limba engleza. Poate ca unii dintre studenti vor sa invete spaniola, de ce sa-i discriminam pe acestia?! Si ce facem cu limba franceza, doar ne consideram unul dintre “cele mai” francofone tari din cate exista?!

Ceea ce nimeni din presa romaneasca nu a semnalat este chestiunea competentei. Chiar daca CNE ar fi fost independenta de Ministerul Educatiei, ramane problema capacitatii membrilor sai de a lua decizii etice. Aceasta capacitate este esentiala daca dorim sa vorbim despre un consiliul de etica si nu de impaciuire sau de disciplina. Cu o singura exceptie, nimeni din CNE nu are studii in zona eticii cercetarii sau cel putin in zona eticii.

Insa nu presa ar fi trebuit sa se preocupe de aceasta chestiune, si cel putin nu acum, cand membrii CNE sunt chemati sa dea un verdict. ANCS-ul ar fi trebuit sa se preocupe de acum cativa ani de functionarea CNE si comisiilor de specialitate. Aceste comisii aveau de redactat niste coduri de etica si de reunit. Cate astfel de coduri au fost redactate si cate au fost aprobate?! Va raspund eu: 1 si 0.

Dar noua ne plac comisiile si comitiile!

Sunt curios pe baza carui cod de etica il vor declara pe Ioan Mang “plagiator”.

Ceea ce nu ma mai suprinde la aceasta gazeta este partizanatul politic, faptul ca autorii ei scriu mai degraba in calitate de membri ai unui partid politic decat in calitate de jurnalisti. E ca si cum s-ar fi angajat pe pozitii de postaci la partidul respectiv, nu pe pozitii de reporteri. Condeiul lor este otravit cu curara opiniilor politice si “surselor anonime”, nicidecum caracterizat de obiectivitate, echidistanta, independenta, responsabilitate, valori despre care se presupune ca ar fi esentiale pentru munca oricarui jurnalist.

Insa nu am de gand sa construiesc un proces de intentie si nici sa ma dau de ceasul mortii ca autorii de la EVZ sunt orice altceva numai jurnalisti nu. Asta nu inseamna, totusi, ca nu vreau sa trag un semnal de alarma cu privire la acest comportament aberant. Cred ca e important ca noi, cei care ne ocupam de etica mass-media, sa ne facem meseria si sa oferim puncte de vedere avizate cu privire la activitatea neetica a unei institutii media sau alta.

In cazul de fata, ceea ce a prilejuit aceasta nota este un comentariu neavenit, ca sa nu spun “idiot”, de la finalul articolului intitulat “Consiliul de Etică analizează lucrările acuzate de plagiat. VEZI ce riscă Ioan Mang”. Articolul este semnat de o anume Cristina Olivia Moldovan si pretinde ca dovedeste fara urma de tagada ca Ioan Mang, ministrul Educatie, ar fi plagiat mai multe articole stiintifice. La final, autoarea gaseste de cuviinta sa se intrebe daca actualul ministru va fi inlocuit cu Ecaterina Andronescu. Desi intrebarea poate fi justificata, intertitlul “Urmeaza ‘Abramburica’?” este jignitor.

Mai mult decat atat, fara nici o dovada sau vreo logica, Cristina Olivia Moldovan sustine ca si Ecaterina Andronescu a fost acuzata de plagiat, “însă nu în calitate de autor al lucrării, ci de coordonator de doctorat”. Pai cum vine asta?! Un doctorand plagiaza o lucrare stiintifica in lucrarea de doctorat iar coordonatorul tezei este acuzat de plagiat?! Eu stiam ca autorul unei teze de doctorat este doctorandul, nu coordonatorul tezei si nici coordonatorul plus doctorandul. Probabil ca singura ratiune pentru care este atacat Dna Ecaterina Andronescu este calitatea acesteia de membra a Partidului Social Democrat, aflat in opozitie cu partidul slujit de autorii de la EVZ.

Va las pe voi sa judecati singuri:

Urmează “Abramburica”?

Dacă Ioan Mang îşi dă demisia, numele vehiculat pentru portofoliul Educaţiei este cel al Ecaterinei Andronescu. Nici ea nu a fost ocolită de acuzaţii de plagiat, însă nu în calitate de autor al lucrării, ci de coordonator de doctorat. Teza aparţinea unui profesor de chimie.

(Sursa: Cristina Olivia Moldovan, Consiliul de Etică analizează lucrările acuzate de plagiat. VEZI ce riscă Ioan Mang; in EVZ.ro, 10 mai 2012)

A se compara cu:

Daniel Funeriu: “E o coliziune intre doua placi tectonice. O placa tectonica care vrea un Bac corect versus una care vrea un Bac fraudat si vrea sa ii bage pe copii fara bac la facultate. (…) Uitati-va cine sunt cei care au criticat Legea Educatiei. Astazi vedem cine sunt cei care au atacat Legea Educatiei: Mang, familia Dumitrescu, Petru Filip, Catalin Croitoru. Totul patronat de doamna Andronescu (Ecaterina Andronescu – n.red.). Iata de ce Legea Educatiei a starnit atatea antipatii. Acest lucru se vede foarte clar”

(Sursa: http://www.ziare.com/daniel-funeriu/legea-educatiei/funeriu-cercetatorii-romani-nu-sunt-plagiatori-destul-ne-am-facut-de-ras-cu-prostituatele-1166539)