Falimentul presei romanesti. Cazul “Gazeta sporturilor”

Am gasit in arhiva mea un exemplar din “Gazeta Sporturilor” (#GSP) datand din 1 octombrie 2018, o zi de luni ca oricare alta. Numarul respectiv are doar 8 pagini, in format mic, tabloid, si s-a vandut cu o jucarie Lego. El contine, de fapt, o selectie din ceea ce a aparut in editia ‘simpla’, adica fara jucarie, din acea zi. Pretul pentru cele 8 pagini plus jucaria: 17,99 Lei. Pretul pentru editia completa (dar fara jucarie): 2,5 Lei. Daca eliminam pozele, reclama (3/4 dintr-o pagina) si partea de cancan, atunci aceasta fituica ramane fix cu 5 bucatele dintr-un sul de hartie igienica pe post de ziar. Altfel spus, continutul furnizat de aceasta tiparitura tinde spre zero. Cum dracului sa vinzi asa ceva? Bineinteles, ajungi sa o insotesti cu tot felul de produse, de exemplu jucarii, in speranta ca se mai indura doi, trei microbisti cu copii in batatura sa cumpere pentru plozi.

Editia ‘simpla’ sta putin mai bine: prima pagina nu este despre fotbal, ci despre Simona Halep, o alta pagina de interior este despre F1, o a doua despre accidentarea Simonei, iar o a treia despre handbal, box, baschet, polo si rugby la gramada.

Normal ca nu iti cumpara nimeni ziarul de vreme ce livrezi un continut atat de slab si in doua variante diferite. Cel care ar fi cumparat varianta cu jucarie, ca sa citeasca despre Simona Halep sau clasamentul F1, ar fi trebuit sa cumpere si editia simpla. Asta, in orice univers posibil, se numeste inselatorie: divizezi produsele de asa natura incat clientul, atunci cand cumpara o varianta, sa fie obligat sa o ia si pe a doua pentru a putea avea acces la tot continutul.

“Gazeta Sporturilor” este pentru mine exemplul perfect de lipsa de profesionalism atat in partea de management, cat si in cea jurnalistica. Este nu doar un exemplu de esec gazetaresc si economic, ci si de faliment intelectual. Daca as fi fost in locul lui Ianitoaia, as fi intrat in pamant de rusine sa-mi vad numele scris alaturi de titlul de director al respectivului ziar. Este un exemplu paradigmatic, care il intrece cu mult pe cel al esecului cotidianului “Romania Libera”, transformat de Capsali in goarna ultra-ortodoxiei cu influente rusofile, ori pe cel al saptamanalului “Capital”.

Acum, daca as fi o persoana careia ii place sportul, ce as vrea sa gasesc intr-un ziar de specialitate? Cu siguranta este o intrebare dificila, al carui raspuns ar trebui sa se bazeze pe o cercetare calitativa serioasa, dar vreau sa va ofer cateva posibile raspunsuri. Poate asa avansam si noi; daca nu analitic, macar intuitiv.

Pai, in primul rand, m-ar interesa informatii despre competitiile existente in tara si strainatate. Din cat mai multe discipline sportive, fara ca una dintre ele sa domine in peste 80% din continut. Insa in acel numar 232 nu gasesti decat niste cancan despre jucatori, antrenori, impresari si patroni de cluburi de fotbal, niste editoriale-lamentari, o pagina de pseudo-analiza despre rezultatele Simonei Halep si putin despre ce s-a intamplat in alte 6 sporturi. Nimic altceva. Nimic din si despre gimnastica. Nimic din canotaj. Nimic din motocross sau ciclism. Nimic din scrima sau orice alta disciplina va vine in minte. Ca si cum acestea nu ar fi existat.

In al doilea rand, ziarul ar fi putut sa ia in seama si competitiile de amatori, nu doar pe cele de profesionisti. Si in octombrie 2018 existau, ca si acum, tot felul de competitii de alergare (maratoane si semi-maratoane, triatloane etc.), inot, ciclism sau motocross. Exista un public destul de numeros care ar fi interesat sa afle atat despre competitiile tocmai incheiate, cat si despre cele viitoare. Dar “Gazeta sporturilor” le-a ocolit in mod sistematic din cat am putut urmari eu aparitiile acestei fituici pe parcursul mai multor luni din 2017-2018.

Daca ar fi luat in seama aceasta nisa, ar fi descoperit si ei ca exista un public extrem de numeros gata sa plateasca chiar si 5-7 lei pe zi ca sa primeasca un ziar serios. De exemplu, cei interesati de aceste competitii pentru amatori sunt in marea lor majoritate persoane cu venituri peste medie, corporatisti, antreprenori, persoane care iubesc foarte mult sportul si pentru care nu este suficienta informatia bruta. Acesti oameni cauta si astazi analize serioase, interviuri excelent realizate (nu mizerii de cancan) cu sportivi romani si straini, precum si date tehnice ori rubrici cu sfaturi utile pentru competitii si nu numai. Cineva imi povestea ca ar da oricat sa gaseasca un ziar care sa puna in pagina o analiza a unui traseu de triatlon cu insight-uri de la triatlonisti cu experienta, doar ca la noi gazetaria nu are aerul profesionist din alte tari cu traditie in presa sportiva.

Sau nisa reprezentata de sporturile extreme… Gen competitiile Red Bull de surfing, skating, cliff diving, paragliding, air race etc. Eventual asociat si cu street art, pentru a pune in evidenta fenomenele artistice care se inspira din aceste sporturi. Nu trebuie sa fie practicat in Romania ca sa exista un public. Competitiile F1 nu se tin la noi, dar exista multi pasionati ai circuitelor de viteza.

In al patrulea rand, “Gazeta sporturilor” ar fi putut sa-si formeze un public, educandu-l cu privire la regulile ori tehnicile dintr-un sport sau altul. Dar ei s-au limitat la a vinde cancan. In schimb, astazi, sunt multi tineri, sportivi sau nu, care ar lectura o pagina in care se explica ce este forehand-ul in tenis, care sunt diferentele de la un jucator de top la altul si ce ofera in plus in joc. Macar de dragul de a intelege despre ce este vorba atunci cand asculta un comentariu la o partida a Simonei Halep. Ei au pierdut din start fiindca au ratat sansa de a-si fideliza cititorii prin materiale de presa cu rol educativ.

Nu in ultimul rand, un astfel de ziar nu trebuie sa fie doar despre informatie, analize, interviuri si alte date tehnice, ci si despre pozitionarea sportului in mentalul colectiv. Avem n+1 posturi de televiziune cu specific sportiv care transmit aproape exclusiv fotbal si avem n+10 calupuri cu stiri sportive in jurnalele televiziunilor generaliste si de stiri. Insa nimeni nu si-a pus problema cum incadram (how we frame) ideea de sport. Materialele de opinie despre actiunile autoritatilor in domeniul sportului, despre strategii nationale si institutionale, despre activitatile federatiilor sportive si cluburilor lipsesc din presa scrisa (tiparita); dar avem editoriale in care unii se lamenteaza fara incetare despre orice.

Stiu foarte bine ca presa online-ul este in ochii multora viitorul, dar aceasta nu va putea suplini niciodata experienta lecturii unui ziar. Savoarea pe care o are lectura unui ziar tiparit s-ar fi putut pastra si creste si in Romania, daca am fi avut cu cine sa facem management performant in presa. Asa cum este in continuare cazul in tarile din centrul si vestul Europei sau, mai departe, in SUA, Canada ori Australia.

Ar putea fi spuse mult mai multe lucruri, dar sunt suficiente cele de mai sus pentru a va face o idee despre ce cred ca ar fi putut sa fie presa scrisa (tiparita) de la noi. Fara cristoi, stanesti, nistoresti, bacani, halperti, chirieaci, andronici, ficeaci si alte specii din bestiarul autohton. O presa de calitate, care s-a refugiat de nevoie in online.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.