Despre educatia din Romania…

… se pot spune foarte multe; si mai ales de rau. Nu pentru ca am fi pierdut ceva (e.g., generatiile de aur, metodele eficiente de predare, autoritatea profesorilor etc.) sau pentru ca s-ar fi dus perioada de glorie, ci pentru ca noua, tuturor, ne-a pasat mai putin de ce politici publice sunt promovate in acest domeniu si ce inepti au ajuns sa conduca Ministerul Educatiei. Rezultatele celor 26 de ani de reforme reformate si schimbari schimbate de dragul ideilor de reforma, respectiv schimbare, se vad acum, in analfabetismul functional al tinerilor care ajung la interviuri in companii sau sunt angajati pe pile prin cine ce stie ce loc caldut din administratia publica centrala si locala, care vin la inscriere la facultate si nu sunt in stare sa astearna pe hartie un banal text despre ei insisi, care se indreapta catre meserii tehnice fara sa inteleaga fenomene de baza din fizica, chimie etc. sau care se apuca de studiul umanioarelor fara a fi capabili sa rezume ideea unei carti intr-o singura propozitie s.a.m.d.

Daca nu sunteti convinsi de esecul lamentabil al tuturor reformelor din educatie si al tuturor ministrilor care au condus acest domeniu, atunci poate ar fi bine sa vedeti “cum arata o scoala unde copiii merg cam degeaba timp de 8-9 ani de zile” (Tincuta Apateanu):

Bineinteles ca Madame Caty Andronescu nu o sa se lase convinsa nici in ruptul capului de datele specialistilor ca a contribuit intr-o buna masura la acest dezastru prin masuri haotice si prostii pe care le-a sustinut pana in panzele albe. De fapt, nu doar ca nu o sa se lase convinsa, ci o sa reactioneze violent cand cineva ii va spune ca in timpul unuia dintre ministeriatele sale au fost eliminate scolile profesionale sau ca plangea ca o ‘tantza’ in Parlamentul Romaniei la final de sesiune si mandat parlamentar ca sa mareasca in mod populist salariile profesorilor. Evident ca nu ea a facut toate acestea, ci sosia ei.

Si poate ca e nevoie sa-i spunem si mai raspicat ca “România are a doua cea mai ridicata rata de parasire timpurie a educației din Uniunea Europeană, cu aproape 20% dintre tinerii între 18 și 24 de ani care au părăsit timpuriu educația, adică înainte de absolvirea liceului. Media europeană fiind la 10%.” Ca, daca “in Uniunea Europeană, rata de ESL (early-school-leaving) este relativ egală între orașe mari, orașe mici sau suburbii și mediul rural”, la noi ea “este extrem de inegal împărțită.” In cifre, “in România, rata de ESL este de 6% în orașe mari, printre cele mai mici rate din Uniunea Europeană, 16% în orașe mici sau suburbii și 26% în mediul rural, de departe și fără comparație cea mai mare rată dintre toate statele UE28.” (Dani Sandu)

Iar ca sa fie si mai clar de atat pentru Madame Andronescu, “unde te naști și trăiești în România este unul dintre cei mai importanți factori prin care se determină cât timp vei merge la școală.” (Dani Sandu)

Din pacate, si in asta consta partea trista a povestii, nici in acest domeniu nu exista invatare activa de partea celor aflati la Ministerul Educatiei. Si nu pentru ca nu le pasa, ci mai ales fiindca actuala grila de functionari din minister este populata de “rubedenii “si personaje blazate ori chiar incompetente. Iar acestia dau tonul de sus in jos pentru ca detin controlul in mod discretionar, fara sa fie raspunzatori in mod real pentru ceea ce fac, asupra destinelor profesorilor si elevilor deopotriva.


Si inca 3 exemple:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *