Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

Profesorul Leon Danaila si gloata extaziata

A inceput sa circule de ieri pe Facebook o poza cu Profesorul Leon Danaila stand cu ochii inchisi in metrou. Nimic din portul sau din infatisarea pe care o poarta in public nu tradeaza exceptionalul pe care il atribuim acestui om. Un neurochirurg recunoscut la nivel national si international, dupa cum spune presa, dupa cum depun marturie alti medici.

Simplitatea cu care isi traieste viata uimeste pe multi contemporani. Li se pare ca inspira un sentiment de fronda la adresa mizeriei societatii in care traim. Acesti comentatori de ocazie extaziati nu prididesc cu epitetele si-l proclama pe Profesorul Danaila un fel de inger pazitor al unei comunitati in deriva. Printre ei, s-au gasit unii care sa-l transforme chiar in exponentul patriotismului (adevarat). Toate acestea palesc in fata ideii ca Profesorul Danaila ar fi putut pleca sa castige mai bine in alta parte, dar, din marinimia sufletului sau, a preferat sa ramana aici si sa salveze romani.

danaila_14

Comentariul in sine, poate nascut dintr-un profund sentiment de respect pentru neurochirurgul nostru, denota o miopie morala profunda. O sa incerc sa explic pe scurt de ce cred acest lucru.

In primul rand, modul de viata al Profesorului Danaila reprezinta o alegere personala. Fiecare dintre noi facem alegeri mai mici sau mai mari care, ulterior, ajung sa ne defineasca, care sa determine o anumita conduita si o anumita perceptie asupra noastra. Asta spune multe despre caracterul sau, insa doar atat.

In al doilea rand, din faptul ca medicul Danaila nu a plecat, alegand un salariu de mizerie in Romania in locul aurului pe care, ipotetic vorbind, l-ar fi putut primi in alte tari, nu putem sa concluziona ca ar fi facut o astfel de alegere pentru ca “a preferat sa salveze romani”. Pur si simplu nu avem cum sa stim acest lucru daca nu ni-l spune chiar dansul. Nici macar atunci nu am putea fi siguri ca nu si-a fabricat un argument de dragul imaginii. Pur si simplu, o astfel de concluzie este incorecta din punct de vedere logic. Ar fi putut foarte bine sa aleaga sa traiasca in Romania fiindca iubea o femeie care nu-si dorea sa o ia de la inceput printre straini. Poate ca nu l-au lasat cei din regimul ceausist. Poate, poate, poate…

In al treilea rand, argumentul utilizat de feisbucistii excitati de poza cu Profesorul Danaila contine o mica perversitate. Ni se spune ca o astfel de alegere reprezinta o dovada de patriotism adevarat, manifestarea unei virtuti, dar se trece sub tacere faptul ca un neurochirurg de cand isi incepe rezidentiatul si pana iese la pensie este platit in Romania la nivelul personalului de curatenie sau unui “assistant manager” dintr-o corporatie. Alegerea Profesorului Danaila ne indica un stil de viata auster, dar oare de ce medicii trebuie sa fie nevoiti sa mearga cu metroul, de ce trebuie sa se citeasca pe fata lor o viata de neajunsuri, de ce trebuie sa ajunga la pensie si sa nu-si poata permite sa mearga la bai de namol la Balvanyos. E valabil si pentru alte categorii profesionale. Oare nu este imoral faptul ca un astfel de om este rasplatit intreaga sa viata, pentru noptile sacrificate in slujba romanilor, mult sub nivelul unui politist, sofer de la orice minister doriti voi ori sub nivelul barmanului care il serveste pe cetateanul turmentat?

12991098_839119812888399_3808601189768326535_n
Sursa pozei: Marilena Stancu

Respectul vine nu doar din “Multumesc!”, ci si din modul cum rasplatim munca fiecaruia. Atata timp cat un medic, un profesor sau orice alt angajat nu este in stare ca din salariul sau sa asigure familiei un minimum de securitate financiara, orice “Multumesc!” este doar o dovada de ipocrizie.

Prefer oricand medici care au masini ca cea de mai jos, care au in geam o legitimatie speciala care le permite sa circule cu viteza foarte mare prin oras si sa aiba acces in zone cu restrictii de circulatie, decat medici care raman in drum cu masina personala sau cu salvarea, care se plang ca trebuie sa faca tot felul de compromisuri pentru a avea acces la literatura de specialitate sau care sa fie nevoiti sa se milogeasca pentru niste sponsorizari ca sa participe pe bune la congrese, ca sa aiba instrumentar in spital sau sa poata cumpara consumabile pentru un laborator. Si asta pentru simplul motiv ca de medic depinde in mod direct viata unui om. Daca acel medic intra in sala de operatii cu gandul la ce pune pe masa propriilor sai copii sau la sponsorizari sau fara sa beneficieze de cine stie ce instrument medical, un om poate muri. Daca acel medic nu se poate deplasa in timp util in miezul noptii la o urgenta, un om poate muri. Daca acel medic lucreaza intr-un mediu infestat cu tot felul de bacterii, un om poate muri. Nici o alta profesie nu are privilegiul de a face astfel de alegeri, cu adevarat de viata si de moarte. Asa ca, “Chapeau, Domnule Profesor! Chapeau pentru faptul ca ati razbit in conditii mizere. Chapeau ca razbiti in continuare intr-o societate care nu stie sa-si respecte valorile.

roma-1
Masina unui medic din Roma, fotografiata de mine in 2010

roma-2
Legitimatia care atesta ca soferul este medic si poate intra cu masina in zone cu restrictii de circulatie

One Comment, Comment or Ping

Reply to “Profesorul Leon Danaila si gloata extaziata”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!