Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

Biblioteca pentru hoti – doar doua cartuse

Dezbaterea publica cu privire la puscariasii care scriu carti pentru a isi reduce pedeapsa este una binevenita. In primul rand, avem nevoie sa stim daca sistemul functioneaza cum trebuie. Avem nevoie sa stim daca infractorii cu staif beneficiaza pe drept de o reducere a pedepsei sau, dimpotriva, continua sa aiba un comportament “anti-social”, intelegand prin asta si furtul intelectual (i.e., insusirea unui text). Avem nevoie sa stim daca sistemul de reabilitare, din care masura reducerii pedepsei pentru lucrari stiintifice face parte, functioneaza corect. Avem nevoie sa stim daca profesorii universitari sunt onesti atunci cand isi pun numele si titlul academic drept garantie pentru o lucrare scrisa de un infractor. Avem nevoie sa stim daca universitatile au anticorpii pentru a nu permite compromiterea propriilor profesori sau, daca acest lucru s-a intamplat, sa-i sanctioneze pe cei care si-au traficat titlul si pozitia academica. Si nu in ultimul rand, avem nevoie sa stim daca editurile care publica astfel de titluri merita sa fie incluse pe lista acelor edituri care conteaza in evaluarea stiintifica a cadrelor didactice.

In al doilea rand, aceasta dezbatere pare a fi despre principii in aceeasi masura in care este despre nume. Si trebuie sa fie despre principii pana la capat, nu doar cu jumatati de masura. In mod evident, trebuie sa incepem cu discutarea institutiei reabilitarii. Acceptam ca o persoana poate fi reabilitata mai usor daca scrie o lucrare stiintifica sau nu? Eu nu cred ca este imposibil ca acest lucru sa se intample, insa sunt sceptic ca fenomenul poate capata proportiile de acum, cu sute de lucrarii stiintifice scrise de, hai sa fim directi, infractori agramati si lipsiti de orice urma de bagaj intelectual.

Dar nu ne putem opri aici. Pasul urmator trebuie sa vizeze situatiile in care infractorul a incercat sa fenteze sistemul: cumpararea unui text pentru a beneficia de o reducere a pedepsei este cu siguranta un lucru reprobabil, iar cel dovedit ca a facut acest lucru nu poate ramane in inchisoare ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, nu-i asa? Este oportuna introducerea unei prevederi corective? De exemplu, daca ti-ai insusit un text pentru a scapa cu o luna mai repede de puscarie sa primesti un spor la pedeapsa initiala echivalent cu dublul sau triplul numarului de zile de reducere de care ai fi beneficiat conform cererii avocatilor tai.

*

A doua chestiune asupra careia vreau sa ma opresc este legata de editurile care au tiparit acele lucrari zise “stiintifice”. Cred ca subiectul acreditarii editurilor de catre Consiliul National al Cercetarii Stiintifice (CNCS) este la fel de important ca si tema plagiatului. Miza este uriasa: acces la promovari in sistemul universitar, acces la finantari din varii programe, reputatie institutionala s.a.m.d.

Realitatea este ca CNCS nu are nici o informatie actualizata pe site-ul propriu. Parca suntem in 1998, nu in 2015. Singura lista cu editurile recunoscute de CNCS (initial de catre CNCSIS, 2011) dateaza din 2013 (sic!). Cu alte cuvinte, putem sa admite fara prea multe probleme ca CNCS nu prea functioneaza din 2013. De exemplu, daca pentru stiinte umaniste nu exista nici un fel de informatie la zi la privire cu editurile recunoscute, pentru “Stiinte juridice” sau “Stiinte medicale” nu exista nici macar o litera sau o cifra pe acel site de doi bani. Ma intreb daca nu cumva trebuie sa se inceapa o ancheta cu privire la activitatea acestei institutii in ultimii 5 ani.

Lasand deoparte ce face sau, mai bine spus, nu face CNCS, ar fi curios cum de anumite edituri s-au abonat la colectia “Biblioteca pentru hoti”. De exemplu, o asa-zisa editura Sitech din Craiova a publicat 112 titluri (vezi lista completa).

Ceea ce mi se pare curios este faptul ca pe site-ul respectivei edituri nu figureaza nici macar un titlu din colectia “Biblioteca pentru hoti”. In schimb, pe prima pagina sta scris urmatorul text:

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești de prestigiu, recunoscute de către CNATDCU, pentru Panelul 4 și precizate în Ordinul ministrului nr. 6560/dec. 2013 pentru domeniile: științe juridice, științe economice și administrarea afacerilor, sociologice, politice și administrative, științe ale comunicării, științe militare, informații și ordine publică, științe psihologice, ale educației, educație fizică și sport.

Conform acestui ordin, cărțile științifice din domeniile de mai sus, publicate la editura SITECH, vor putea fi evaluate în vederea promovării universitare.

Societate cu capital privat
Domeniul principal de activitate: editare cărți
Forma de organizare: SRL CUI: R3088903
Registrul Comerțului: J16/3071/1992

Primele doua paragrafe sunt extrem de interesante in contextul dezbaterii noastre. De exemplu, ni se spune ca editura in cauza “face parte din lista editurilor romanesti de prestigiu”. Daca este atat de prestigioasa, cum se face ca nu am auzit de ea? Mai mult, daca iei la rand toate librariile din Bucuresti sau din Craiova nu gasesti nici macar un titlu scos de aceasta editura?

Precizarea continua si ne indica faptul ca editura Sitech nu este doar printre editurile romanesti de prestigiu, ci printre cele de prestigiu care sunt “recunoscute de catre CNATDCU, pentru Paneul 4 si precizate in Ordinul ministrului nr. 6560/dec. 2013”. Daca esti riguros si cauti pe Internet ce este cu acel ordin de ministru, afli ca este din 2012 si nu contine nici o lista cu edituri, ci doar criterii pentru conferirea titlurilor academice si gradelor profesionale de cercetare (vezi aici). Al doilea paragraf din citatul anterior ne releva de fapt si miza acestei induceri in eroare: atragerea unor musterii care intentioneaza sa promoveze in sistemul universitar.

Nu ma mira deloc modalitatea in care editura Sitech activeaza. Nici nu ar avea de ce. In urma cu 4 ani, prin facultatile Universitatii din Bucuresti, la avizierele publice, se promova o editura care se lauda ca poate scoate si cate un singur exemplar, fiind recunoscuta CNCSIS. Nu ma mira si pentru faptul ca editurile universitatilor din Romania, poate cu foarte mici exceptii, scot volume si reviste atat slabe incat niciodata nu le recomand studentilor sau colegilor mei.

Cum pot fi sanctionate astfel de pseudo-edituri?! E imposibil. Nu exista nici un mecanism legislativ sau institutional. Singura posibilitate la ora actuala ar fi ca CNCS sa se distanteze oficial de aceste edituri introducandu-le pe o lista neagra, dupa o analiza prealabila. Din nefericire, CNCS nu este doar nefunctionala, ci si totalmente compromisa de implicarea politicului in treburile cercetarii stiintifice.

Ar mai fi o posibilitate, si anume un puternic boicot din partea mediului academic. Cu toate acestea, o lista neagra cu astfel de impostori e o masura ineficienta. Mediul stiintific din Romania, editurile si editorii au nevoie de o institutie indepedenta care sa ofere “guidance” in materie de integritate in publicatiile stiintifice asa cum in Marea Britanie Committee on Publication Ethics (COPE) face acest lucru de ani buni.

No Comments, Comment or Ping

Reply to “Biblioteca pentru hoti – doar doua cartuse”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!