Phoenix Criminal Lawyer

ETHICS & OTHER THINGS

Cristian Ducu

'If managers lack integrity, that behavior is copied down through the organization.' (Robert Noyce)

[educatie] O întrebare legitimă pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării

Zilele acestea, mediul academic românesc freamată de zor întrucât s-au găsit unii să introducă indicele Hirsch (h-index) în evaluarea performanţei universitare. Foarte multe cadre didactice şi foarte mulţi cercetători cârcotesc prin birouri şi prin săli de curs, pe Facebook sau prin cafenele, dar aproape nimeni nu merge mai departe. Cum am putea să contestăm măsurile gândite de mai marii Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau instituţiilor care se ocupă ‘cu bunul mers’ al sistemului de învaţămant superior?! Dacă faci asta, te vei afla în situaţia acelui membru al Dumei de Stat care a votat împotriva anexării Crimeei şi după un an de zile s-a trezit că risca să ajungă la închisoare dacă rămânea în Federaţia Rusă.

Aceasta nouă nebunie cu indicele Hirsch nu a fost niciodata analizată cu rigoare ca să ştim ce impact ar urma să aibă la nivelul universităţilor şi institutelor de cercetare. Nimeni nu a discutat-o sau dezbătut-o în prealabil. Ea a picat din cer peste mediul academic, iar oamenii trebuie să se conformeze. Puţini sunt cei care au scos în evidenţă problemele de evaluare care duc la aberaţii majore în măsurarea performanţei (aici şi aici). Să ne amintim cumva de acel craiovean care a reuşit să facă KO sistemul Google (h-index)?!

Nimeni nu spune că nu este nevoie de evaluare indepedentă, obiectivă, profesionistă a producţiilor ştiinţifice din România, mai ales când pe baza ei se promovează sau se primesc finanţări. Problema nu e aici, ci cum facem să nu ucidem cercetarea ‘românească’, contrar celor care afirmă că ar trebui să gândim global, că cercetătorii români ar trebui să concureze cu cercetătorii străini. Totuşi, învăţământul superior şi cercetarea din România se desfăşoară în limba română, cu români (şi puţini străini), iar cursurile se ţin în limba română, profesorii fiind nevoiţi să vorbească în “Romgleză”.

Însă toate acestea sunt insignifiante când eşti orbit de ideologia “internaţionalizării”. Tot ce contează e “cum scoţi cercetarea autohtonă în lume”, “cum eliberezi universităţile româneşti de ‘coloşi cu picioare de lut’ sau dinozauri”, “cum scapi de tendinţa ‘localizaţionistă'” ş.a.m.d.

În tot acest iureş ideologic pus în mişcare de cei care vor să revoluţioneze sistemul academic românesc, eu ma întreb dacă nu cumva riscăm să pierdem foarte multe lucruri pentru că suntem orbiţi de ideile noastre “internaţionalizante”. Oare nu riscăm să pierdem limbajul tehnic apropriat în limba română? Oare nu riscăm să pierdem chiar mecanismele prin care am putea să evaluăm cercetarea românească fiindcă cedăm acest proces unor sisteme externe? Cum vor putea concura revistele româneşti, adesea finanţate doar cât să publice 100 de exemplare, cu revistele străine ce beneficiază de bani atât pentru echipa redacţională, cât şi pentru recenzenţi? Oare înainte de a stabili un sistem care descurajează publicarea în limba română nu ar fi trebuit să încurajăm editurile universitare să se dezvolte? Sau de ce o carte publicată în Bulgaria, Polonia sau Franţa ar fi mai valoroasă decât una publicată la Bucureşti ori la Oradea?

Aceste întrebări nu sunt menite să respingă această nevoie de a conecta cercetarea românească la cercetarea din alte spaţii culturale şi ştiinţifice, mai avansate. O respingere sau o susţinere ar trebui să vină în urma unei analize serioase a implicaţiilor măsurilor deja implementate. Doar aşa am putea să fim împăcaţi că, peste ani, nu ni se va reproşa că am distrus cercetarea românească.

Până atunci, însă, eu am o întrebare legitimă, zic eu, pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării. Şi anume, eu, care vreau să scriu un articol de analiză, să o numim “ştiinţifică”, pentru o audienţă românească, pe o temă de actualitate, despre contextul românesc şi european, unde pot să trimit un astfel de produs al muncii mele de cercetare? Ţin să precizez că tema este extrem de importantă pentru România întrucât urmează să fie elaborată o lege (deşi au existat 7 propuneri legislative până acum pe subiectul în cauză) ce, teoretic, ar trebui să ţină seama de concluziile analizei respective. Aşadar, eu unde public în româneşte fără să fiu descalificat din punct de vedere academic?!

No Comments, Comment or Ping

Reply to “[educatie] O întrebare legitimă pentru toţi foştii miniştri ai Educaţiei şi Cercetării”

Don't miss!

Events, organisations and initiatives I support. For details, just visit their official websites!