De curand, intr-un context extrem de formal si proceduralizat, am auzit din gura unui om care se pretinde specialist in proceduri si management ca “informatiile despre componenta unui anumit departament se gasesc pe site”. Un altul, coleg de-al celui dintai, a afirmat ca expresia “x” este utilizata de o anumita institutie publica pe site-ul acesteia si, prin urmare, ea este parte din limbajul tehnic al acelei institutii. Cum domnii respectivi nu disting intre contexte diferite, tin sa fac eu o precizare pentru ei si toti cei care se vor fi aflat intr-o situatie similara: limbajul tehnic nu este cel de pe site-ul unei institutii, chiar daca e posibil ca el sa fie folosit si acolo, ci acela din documentele oficiale ale institutiei respective. De exemplu, cand cineva vorbeste despre “large undertakings”, degeaba se uita pe site-ul Parlamentului European sau Consiliului ca sa inteleaga la ce se face referire si ulterior sa foloseasca materialul publicat acolo drept dovada intr-o disputa legala. Conceptul de “large undertakings” este definit din punct de vedere juridic in Directiva 2013/34/EU si numai sensul de acolo conteaza.
Cat priveste prima situatie, pagina de Internet a unei institutii nu poate sta drept document oficial al acelei institutii. Astfel ca, daca Popescu invoca pagina de Internet in care se spune ca in departamentul X exista 3 directii, nu decurge in mod necesar si ca acele 3 directii chiar exista. Ceea ce conteaza este doar organigrama acelei institutii. Este singurul document oficial din punct de vedere legal, aprobat printr-o decizie institutionala si devenit parte din documentele fundamentale ale organizatiei.
E greu sa pretinzi ca esti expert in domeniu cand tu nu esti in stare sa distingi aceste planuri — documente oficiale si pagini de Internet.