Chiar daca marirea accizei la carburanti pentru a servi clientela unui partid sau a unei mari parti a clasei politice este un motiv bun pentru revolte sociale, romanul invatat sa taca malc va inghiti piatra ferbinte si va crede ca este un cartof abia scos din cuptor. Asa ca, in loc sa iasa in strada si sa-i ascuta gardul cripto-capitalistului de cumetrie V.V. Ponta cu bucati din caldaram, el se va multumi sa stea la coada linistit ca sa ia carburant mai ieftin inainte de intrarea in vigoare a noului bir la miezul noptii.
Apoi se va duce frumusel inapoi acasa, se va uita de doua ori la camara goala, va inghiti in sec si se va duce sa se culce alaturi de cei trei copii infrigurati si nemancati in camera cu caloriferul inchis ca nu cumva repartitoarele sa-i incarce inutil factura de intretinere. Cand se va trezi, dimineata urmatoare, nu-l va deranja nici faptul ca franzela este mai scumpa cu 40 de bani ori ca nu-si mai permite decat jumatate de pachet de tigari pe luna. Va crede, in inocenta’i caracteristica, ca e mai bine in felul acesta: statul se gandeste la sanatatea lui si incearca sa i-o protejeze cu forta; daca lui nu-i pasa prea mult de ea, cuiva tot trebuie sa-i pese. Asa ca nu se va mai mira cum de 37% din pretul unei duzine de tigarete merge la producatori iar restul de 67% la statul hulpav.
Nu, romanul nostru nu se va revolta. Dimpotriva, el e obisnuit sa indure. Iar guvernele din ultimii 24 de ani pe asta au mizat. Romanul nostru este obisnuit sa indure si cresterile de taxe si impozite, si taierile de salariu cu 25%, si sistemul medical defect, si spagaria endemica, si furtul de titluri academice, si angajarile trucate in administratia publica, si sistemul educational demoralizat si parazitat de lepre, si drumurile proaste, si cheltuielile publice haotice, si strategiile guvernamentale idioate, si prim-ministri ori presedinti hoti spalati de justitie, si mitocani in trafic, si pupeze pe post de consilieri guvernamentali, si politisti corupti, si oligarhi cu aspiratii inalte, si ebe, si …, si … Romanul e obisnuit sa indure, injurand in barba frigul naprasnic din toiul iernii, nu “bravul conducator” care inchidea robinetul la caldura ori care il obliga sa stea la coada la iaurt.
Romanul nostru, nascut intelept in imputiciunea coclaurilor nedesfundate din satul lui necunoscut, nu va sti nici acum sa spuna “Gata, pana aici, jeguri ordinare!” Oricat de toxica ar fi guvernarea pentru propria sa existenta, romanul nostru va merge pe burta, va pupa cururi, va linge putine, va spala bocanci cu batista de hartie, va curata vase de toaleta cu propria periuta de dinti si va indura cele mai cumplite noroaie. Nu va scrasni din dinti nici picat cu ceara, furat in toiul zilei, violat in propria lui casa sau hartuit pe banii lui; sau daca o va face, cu siguranta nu va fi la adresa cui trebuie, ci poate a vecinului care a uitat becul aprins in scara blocului. El ar trebui sa fie, dupa mintea geniilor care ne conduc, o dovada vie pentru toti cetatenii europeni care au huzurit pana acum si carora u-ie le-a pregatit un nou val de austeritate.
Foarte probabil ca romanul nostru sa-si ridice statuie singur. Nu pentru modul cum a stiut sa fie o buna sluga, ci pentru modul cum a urcat pe scara evolutiei dezvoltand abilitati nemaiintalnite la alte natii: sa supravietuiasca la temperaturi de -10 grade in propriul Mertzan second-hand, sa supravietuiasca infruptandu-se doar dintr-un mar paduret, o coaja de paine si o lingura de fasole pe zi, sa supravietuiasca desi face zilnic 20 de kilometri pe jos prin gropile din asfaltul resapat al marilor bulevarde din orasele cu sub 50 de mii de locuitori, sa supravietuiasca folosind un petec de hartie de 10×10 cm pentru a se sterge pe fata, pe maini si la fund dimineata, inainte sa plece la munca, sa supravietuiasca in jungla organizationala facand fata celor mai josnice comportamente venind din partea unor sefi numiti politic, sa supravietuiasca fiind angajat “la stat”, caci companii private nu mai sunt, toate retragandu-se din Romania de teama sa nu li se impoziteze si aerul pe care il respira managerii expati.
Acesta este romanul cu care ma intalnesc pe strada zi de zi, romanul din blocul in care imi am biroul sau romanul de pe banca din fata blocului in care locuiesc, romanul lenes pe care’l vad zilnic cu PET-ul de 2 litri de bere cumparat la “super/mega/ultra-reducere” de la un super-market cu “cele mai mici preturi”, romanul care’si duce copilul la gradinita de stat si nu-si permite o carte de colorat, romanul care se uita la pretul carnii pe care o cumpara nu si la calitatea acesteia, romanul pe care medicul il cearta si acesta tace ca un prostovan, romanul care nu stie sa puna intrebari, romanul care alege sa traverseze ilegal in loc sa astepte 30 de secunde la un semafor, romanul badaran care ragaie sau flatuleaza in lift in loc sa-si elibereze gazele in aer liber, care arunca chistoace si ambalaje pe geamul autoturismului de marca de parca ma’sa l’ar fi nascut boier peste toate ulitele patriei, romanul care isi palmuieste odrasla impertinenta fara sa se intrebe de ce aceasta tipa ca din gura de sarpe, romanul care prefera un gratarel in aer liber, pe malul unui rau sau la margine de padure, in loc de restaurant, romanul care, in rarele ocazii cand ajunge la un restaurant, in loc sa se urineze in vasul de toaleta improasca toti peretii, romanul care crede ce spune popa si face ce face popa dar niciodata nu se intreaba ce vrea popa cu adevarat de la el, romanul care … ca sa o spunem mai pe scurt … nu se respecta pe sine si nici nu cere sa fie respectat.
Acest roman, fudul si prost, nu are cum sa se revolte. Romanul e poet, nu intelept. Romanul e sfant, nu curajos. Romanul e dac, nu roman. Romanul e …