Ma macina o intrebare de ceva zile. Vad zilnic oameni care scriu sau vorbesc cu oarecare autoritate asumata despre teme dintre cele mai variate, de la “human enhancement” la codurile de etica, de la deciziile medicale mediate de un proxy pana la “responsabilitatea sociala” a unei companii fata de animalele pe care le foloseste pentru a testa produse destinate oamenilor. Cu totii vorbesc despre subiectele respective dar fie sunt specialisti in etica fara pregatire in domeniul tehnic la care fac trimitere (e.g., domeniul biomedical), fie sunt specialisti in domeniul tehnic respectiv fara nici un fel de baza in zona eticii. In cazul acesta, ma intreb ce mai este expertiza etica. Inteleg ca la noi este obisnuinta aceasta de a vorbi despre orice, de la cum functioneaza creierul uman pana la un meci de fotbal, dar cum ar trebui sa stea lucrurile?
O alta intrebare este ce anume omologheaza expertiza etica? Faptul ca ai terminat un master in etica aplicata nu inseamna decat ca ai niste cunostinte de baza. Dar cine poate oferi un punct de vedere competent pe probleme de etica? Au tot aparut “eticieni” si “specialisti in etica”, iar lucrurile par a se complica destul de mult. E vorba de o omologare a competentei la nivel de comunitate, prin jocuri sociale de omologare, sau institutionala, prin procese formale de verificare a diplomelor si publicatiilor? Avem nevoie de raspunsuri, chiar si aproximative, la aceste intrebari, daca ne dorim ca acea Comisie Nationala de Bioetica sa fie functionala, daca ne dorim ca membrii comisiilor si comitetelor de etica sa nu bata campii aiurea cand este nevoie de o decizie, daca ne dorim ca problemele cu adevarat importante pentru societatea romaneasca sa aiba la dispozitie un compas moral.
Am si alte intrebari in ceea ce priveste expertiza etica, dar haideti sa luam lucrurile pas cu pas.