Un top al primelor 100 universitati din Europa

Circula pe Internet un top al primelor 100 universitati din Europa. Desi ne-am astepta sa gasim macar o universitate din Romania, topul ne lasa cu ochii in soare. Universitati din Marea Britanie, Austria, Ungaria, Elvetia, Italia, Franta, Germania si alte tari din Uniunea Europeana populeaza respectiva lista, dar nici urma de una cu iz mioritic.

Evident, se vor gasi voci care sa critice faptul ca nu cunoastem metodologia dupa care a fost alcatuita lista si, ca atare, avem motive serioase sa ne indoim de ea. Si au dreptate sa conteste faptul ca lista respectiva pare mai degraba una “nestiintifica” decat un “top serior”, asa cum este “Top 500” (aka Topul Shanghai al universitatilor). Insa daca vom compara cele doua liste, vom observa ca exista corespondente care atesta valoarea universitatilor din lista celor 100 de universitati din Europa. Asadar, oricat de “nestiintifica” ar fi lista respectiva, ea se dovedeste a fi cel putin partial adevarata.

Daca, dimpotriva, suntem ceva mai radicali, atunci lista celor 100 de universitati, chiar si de ar fi o lista a celor mai populare universitati din Europa, ea tot ar avea o valoare speciala. Si anume ea ne spune ca nici o universitate din Romania nu-si gaseste recunoasterea la nivelul Uniunii Europene.

biblioteca-facultatea-de-filosofie

Sa ne intelegem: astfel de liste, mai mult sau mai putin stiintific alcatuite, sunt adesea utilizate de cei care doresc sa se inscrie la universitati din strainatate pentru a lua o decizie. Dincolo de cei 5%, 10% din populatia candidatilor potentiali care isi selecteaza universitatea pentru ca stiu ca este cea mai buna in domeniul lor predilect, exista o buna parte de viitori studenti care isi aleg institutia unde doresc sa invete pe viitor in functie de notorietatea sau popularitatea ei. Tot la fel de bine exista si o buna parte din “studentimea studioasa” — expresia nu-mi apartine, ci a fost imprumutata de la Gusti (sic!) — care isi alege universitatea la care sa mearga cu bursa Erasmus tot in functie de popularitatea viitoarei institutii gazda. Prin urmare, astfel de liste nu sunt nici inutile, nici de nebagat in seama.

Pe de alta parte, ele nu sunt suficiente pentru a blama sistemul universitar romanesc. Adesea, la baza unor astfel de cotari a universitatilor stau criterii care privesc rezultatele cercetarilor intreprinse in cadrul institutiilor si mai putin numarul de absolventi care si-au gasit un loc de munca, nivelul de pregatire al marii mase de studenti ori performantele unora la concursuri si conferinte internationale si nationale. Deci, mai usor cu pianul pe scari caci se rup corzile.

Cu toate acestea, avem 3 mari dificultati in ceea ce priveste patrunderea universitatilor romanesti in astfel de topuri: (1) internationalizarea, un proces dificil, costisitor, prevazut prin strategii nationale, dar uitat sau desconsiderat la nivel institutional si individual; (2) nivelul calitatii actului educational, adica modul cum se preda (e.g., stilul de sec. XIX cu creta si tabla neagra/verde) si modul cum se invata (e.g., absenta modulelor educationale de tip blended learning integrate in curriculum etc.); si (3) nivelul scazut de dotare si accesorizare al universitatilor romanesti, de la bancile clasice din amfiteatre la prezenta video-proiectoarelor in salile de curs si seminar, de la bibliotecile virtuale pana la interfetele online de accesare a situatiei studentilor (e.g., A.D.M.A.). Acestea sunt doar prioritatile majore in raport cu subiectul acestui comentariu, nu o trecere in revista a tuturor dificultatilor majore cu care se confrunta universitatile din Romania (e.g., nivelul scazut de salarizare a cercetatorilor si sincopele in finantarea institutiilor de cercetare, numarul prea mare de studenti in raport cu numarul de cadre didactice disponibile etc.). Ar fi de reflectat ce facem mai departe, dar ma tem ca o astfel de reflectie nu ar fi decat o pedalare in gol atata vreme cat Ministerul Educatiei si universitatile din Romania nu si-au definit inca strategii pe termen mediu si lung, sunt prea politizate pentru a se ocupa de propria lor menire ori sunt preocupate mai degraba de cifra de scolarizare in loc sa se concentreze pe diversificarea surselor de venit.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.