Este curios faptul ca multe persoane se arata nemultumite de modul in care se discuta despre responsabilitate sociala in Romania, de calitatea “expertizei” multor specialisti din mediul academic si din business, dar numai eu ma plang public de acest lucru. Consecinta imediata: eu sunt considerat “rau”, “necioplit”, “nepoliticos”, “frustrat” si mai stiu eu cum. Consecinta pe termen mediu: se mai trezeste cate unul care spune exact ce am spus eu de nenumarate ori si zice “Evrika! Am descoperit ca avem probleme cu expertiza in CSR” Nu zau! Consecinta pe termen lung: ramanem incremeniti in niste cadre mentale care sunt depasite si adesea incomplete, incorecte, insuficient constientizate.
Ceea ce spun eu de o buna bucata de vreme este ca in lipsa exercitarii spiritului critic, in absenta dezbaterilor aprige sau mai domoale, acest domeniu nu are cum sa progreseze. De ce? Pentru ca lipseste testarea ideilor, pentru ca lipseste acea perspectiva exterioara promotorului care sa analizeze obiectiv/subiectiv ideea si sa vada ce rezista testului si ce nu. Bisericutele nu inseamna dezbatere reala; inchinarea la idolii pietei ideilor de CSR nu inseamna spirit critic.
Este uimitor pentru mine, care m-am format in spatiul filosofic, sa mi se ceara sa nu-mi pese de ce se intampla in domeniul in care lucrez de ceva vreme, sa nu ma intereseze ce carti si articole se scriu, ce prezentari publice se fac s.a.m.d. In bioetica, de exemplu, evolutia a fost atat de rapida tocmai pentru ca oamenilor le-a pasat de calitate, de ce inseamna expertiza. Daca noi astazi dam din colt in colt plangandu-ne ca nu avem nici o universitate de top 500, ca multe domenii sunt slab reprezentate in publicatiile internationale, ca nu suntem pe piata ideilor, este tocmai pentru ca am vrut sa tratam totul in spiritul acesta de ‘no combat’ (unde “combat” vine de la “combatere” nu de la lupta, batalie, razboi). O pudibonderie intelectuala similara cu cea din Romania si-a facut loc usor, usor si in alte tari, care erau recunoscute mai degraba pentru modelul paideic intemeiat pe dezbatere, pe acea metoda educationala a lui disputatio, decat pe izolare sau plecaciuni. Cel putin noi avem scuza ca disputatio nu a fost prezenta in acest colt de lume caci nu au exista, in primul rand, universitati medievale.