Cum traiesti dezamagirea? Cum traiesti acel sentiment pe care il incerci atunci cand un prieten pe care te bazai la greu te lasa in momentele in care aveai cel mai mult nevoie de el? Cum traiesti acel sentiment pe care il incerci atunci cand afli ca persoana cea mai draga tie ti-a tradat increderea? Sau cand afli ca cel cu care lucrezi te sabota in mod sistematic?
La inceput, in primele secunde, probabil, iti vine greu sa accepti. Te indoiesti de ceea ce afli, de ceea ce ti se intampla. Nu poti sa accepti ca persoana respectiva refuza sa fie alaturi de tine cand ai nevoie cel mai mult de ea. Sau nu poti sa accepti ca ai fost mintit, inselat, jucat pe degete, manipulat etc. Insa dupa aceea esti cuprins de furie. De o furie oarba…
Ce sa spui in astfel de momente?
Dupa furie urmeaza un tremurat. Efectul adrenalinei incepe sa scada, iar creierul sa constientizeze ce s-a intamplat. Fapta prietenului, persoanei dragi nu ti se mai pare pe atat de imposibila pe cat iti aparea in primele secunde. Deja incepi sa iti pui intrebari despre faptele lui/ei. Te intrebi daca nu cumva refuzul lui/ei de a iti raspunde la telefon, de a merge intr-un anumit loc, de a pune pe hartie ceva nu ar fi fost de fapt un semn al distantarii. Iti transmitea inconstient mesajul ca ceva nu este in regula.
In astfel de momente, creierul incepe sa-ti dicteze sa te enervezi pe tine insuti/insati. Tu esti de vina pentru ca nu ai citit corect acele semne. Numai tu porti vina dezamagirii pentru ca nu ai fost in stare sa iei oamenii asa cum sunt … niste misei. Poate ca meriti ceea ce ti s-a intamplat. Tu ai lasat lucrurile sa-ti scape de sub control, tu te-ai lasat mintit/mintita, tu si numai tu ai dat dovada de … credulitate.
Si iarasi tavalugul adrenalinei incepe sa se estompeze. Creierul incepe sa rationeze, iar tu sa-ti spui ca nu poate fi chiar asa de rau. Exista viata si dupa ce ai fost abandonat de cel mai bun prieten, exista viata si dupa ce ai fost mintit sau inselat.
Insa in toate aceste trairi, creierul TAU nu-ti spune un lucru esential: subiectul dezamagirii tale, actiunea care te-a facut sa reactionezi astfel, nu-ti apartine. Nu tu ai tradat o prietenie, nu tu ai tradat o relatie bazata pe incredere. Cel care actioneaza imoral in toata aceasta situatie complexa, cu o istorie in spate, cu trairi de moment, cu reactii umorale si exteriorizari poate nu fericite, nu esti TU, ci CELALALT. Poate ca aceasta dihotomie ne ajuta sa vedem ca dezamagirea este de fapt iesirea dintr-o relatie cu o persoana imorala, nu un final, un sfarsit tragic.