Guvernul Romaniei se plange ca nu are bani la bugetul de stat pentru ca (1) estimarea lor cu privire la colectare a fost infirmata de realitate si pentru ca (2) exista un deficit major determinat de proasta administrare a tarii de catre guvernul anterior. Altfel spus: (1) nu a fost realist atunci cand si-a facut planificara bugetara si (2) nu sunt ei de vina pentru dezastrul actual. Ca masura de diversificare a surselor bugetare, Guvernul Romaniei s-a gandit sa impoziteze constructiile speciale aflate in proprietatea firmelor. Dintre acestea, cele mai “speciale” sunt:
- pistele şi platformele,
- rampele de incarcare-descarcare (presupun ca nu cele care sunt deja parte din cladiri),
- cosurile de fum si turnuri de racire (precum cele de la CET-uri si alte statii care ne dau caldura…),
- helestee, iazuri, bazine; baraje, jgheaburi pentru piscicultură (oare locurile de unde provin pestii din alimentatia noastra?!)
- ecluze si ascensoare, (sa fie oare vorba de lifturile cu care urcam in sediul firmelor la care suntem angajati sau lifturile din spitalele romanesti?!)
- si construcţii pentru transportul energiei electrice (alea pe unde ne vine curentul?!).
Derizoriul unor astfel de masuri este cat se poate de evident si nu am sa insist eu asupra lui. Tot ce vreau e sa arat ca actualii “conducatori destoinici ai Romaniei muncitoare” sunt de fapt in afara subiectului. Dar nu am sa pun in joc o explicatie matematica si nici una economica, ci una care tine de integritate in mediul de afaceri, de “mult stimata lupta anticoruptie”.
Daca tot se plange de nivelul colectarii, poate ca actualul guvern ar trebui sa se preocupe mai mult de extinderea controalelor, de impunerea legii, decat de extinderea bazei de impozitare. S-ar putea sa descopere o gainusa care face oua de aur. Daca nu stie unde sa o caute, i-o ofer eu pe gratis. Si anume in randul marilor afaceri cu fake-uri.
Dar ce or fi acelea “mari afaceri cu fake-uri”, s-or intreba domnii de la Palatul Victoria!? Raspunsul este cat se poate de simplu: marile lanturi de magazine si supermarket-uri care traiesc din “ieftinisme”, adica produse care imita produse originale, dar si schemele piramidale de import de bunuri, care ocolesc cu totul sistemul fiscal (e.g., Dragonul Rosu, Piata de Gros Bucuresti, Piata Pucheni, piata importatorilor de legume si fructe etc.).
Haideti sa va dau si un exemplu. Produsul de mai jos (stanga) a fost identificat intr-un supermarket bucurestean care se lauda cu preturile mici. Produsul este relativ ieftin: vreo 30 lei. Insa produsul respectiv imita atat ambalajul (chiar daca sigla este diferita), cat si mirosul unui produs marca Lacoste.
Ca orice om de buna credinta am cautat pe net denumirea companiei. Firma, La Rive Parfums Cosmetics, isi are sediul in Germania si se lauda ca si-a cunoscut succesul pe pietele din Europa Centrala si de Est, dar ca este prezenta si pe piata din Germania:
“We offer a broad variety of perfume and toilet eau, which constitute an alternative to the products of well-known brands. Our high quality products are available in reasonable prices.
We have obtained market success on the Central and East European markets, and we are also present on the German market.” (Sursa: http://www.la-rive.de/uber_uns.php?l=en)
Un site din Germania pare sa adreseze o intrebare cat se poate de simpla cu privire la produsele companiei respective: “Parfüm-Imitate: So gut wie das Original?” (Sursa: http://www.wdr.de/tv/servicezeit/sendungsbeitraege/2013/kw19/0510/00_parfum.jsp) Sa fie oare vorba de o imitatie, adica un plagiat, sau doar despre un alt produs, cu totul diferit? La o astfel de intrebare nu este nevoie de vreun specialist sau de mirosul fin al unui caine. Puteti sa puneti nasul din dotare la lucru si sa va convingeti singuri. Insa probabil ca trebuie sa ma intreb daca si domnii de la Directia Anti-Frauda au nasuri, nu-i asa?!
O situatie similara intalniti si la noul magazin Jumbo inaugurat de patronii greci la finele saptamanii trecute. Daca faci o mica verificare a produselor din magazin, vei gasi foarte usor sute de imitatii (e.g., scaunel de baie pentru copii design Ikea — la ei negru, nu alb cu verde precum originalul). Aceste imitatii nu afecteaza doar afacerile care produc valoare adaugata pentru economia romaneasca, ci si consumatorul insusi pentru ca durata de viata unui plagiat este mai scurta decat a unui produs original.
Dar daca o imitatie nu pare sa produca un rau atat de mare, atunci haideti sa ne gandim la legumele din import pentru care nu exista un control al calitatii. O rosie care a fost stimulata cu tot felul de substante poate pune in pericol sanatate unui cetatean fara ca cineva sa ajunga, recte fermierul inconstient, sa fie tras la raspundere. Daca minunatul guvern si-ar orienta si indesi controalele in zona marilor evazionisti si a marilor imitatori, poate nu ar mai fi nevoie sa stimuleze la fel de mult fermierii locali ori sa plateasca sume uriase pentru sanatatea distrusa a celor care nu-si permit o rosie “eco”.