Astazi a circulat o stire care vorbea despre un mesaj extrem de dur exprimat de membrii FIC (*Consiliul Investitorilor Straini) la adresa strategiilor, masurilor si comunicarilor guvernamentale din ultimele luni. Pare ca nici un investitor strain, adica nici un reprezentant al unei companii straine care face afaceri pe teritoriul Romaniei, nu mai are de gand sa inghita toate tampeniile pe care actualul guvern le face. Din pacate, insa, FIC-ul nu a facut decat sa iasa cu cateva mesaje si nimic altceva. Discutiile de la Palatul Victoria, ceea ce acuza de altfel si membrii FIC, lipsesc cu desavarsire; dar la fel de bine lipsesc si presiunile deschise pe care le-ar putea face companiile straine (e.g., anuntarea in aceeasi zi a ITM-urilor cu suspendarea activitatii la o anumita data).
Fara sa devenim nostalgici dupa era ‘Basescu-Boc’, guvernul precedent instituise macar de ochii lumii un fel de consiliu consultativ pe langa primul-ministru astfel incat sa legitimeze masurile economice dure adoptate. Actualul guvern, bucurandu-se de o larga majoritate in Parlament si bazandu-se, probabil, pe sondaje facute prin tara, nu mai tine seama nici macar de la distanta de opiniile oamenilor de afaceri pe activitatea carora se construieste PIB-ul Romaniei. Dupa cum ar spune un apropiat: “Sfidare totala!”
FIC a ales sa afirme doar atat:
“Nu este nici moral, nici corect ca lipsa rezultatelor in ceea ce priveste colectarea veniturilor la buget din diverse surse sa cada in responsabilitatea contribuabililor care sustin deja bugetul si care vor fi sufocati de impunerea suplimentara anuntata in media de catre autoritati.”
Ce ma uimeste pe mine de aceasta data nu este lipsa unei coerente la nivelul guvernului, caci oricum o astfel de coerenta nu a exista vreodata, ci absenta instinctului de supravietuire politica a celor care conduc aceasta tara. Nu cred ca un om politic experimentat si abil, cum ar trebui sa-l credem pe Victor Ponta, ar accepta sa-l lase pe actualul Presedinte al Romaniei, cu care este in plin razboi, sa puncteze seara de seara. Tot la fel cum nu cred ca ar putea sa se comporte atat de iresponsabil incat sa vina cu masuri clar impotriva oricarei cresteri economice.
Acum nu se mai pune problema masurilor de stanga de dreapta. Cine crede ca ideologia va salva Romania de la un colaps economic si, bineinteles, institutional, este ori prost, ori rau intentionat. Tavalugul caderilor pe pietele internationale a fost amanat, ce-i drept, cu cateva luni, fiindca a crescut consumul la nivel mondial, ca de fiecare data inaintea sarbatorilor de iarna, nu pentru ca au inceput sa se redreseze economiile nationale in zona Euro sau la nivel global (vezi SUA, Canada, Japonia). Din fata a ce va sa vina nu ne salveaza vorbele dulci, ci preventia si controlul. Preventia ca un cadru de gandire pro-activa in ceea ce priveste functionarea institutiilor publice si masurile adecvate de stimulare a muncii si schimburilor economice fiscalizate, iar controlul ca un cadru complementar de gandire, de data asta reactiva, care sa impuna respectarea “regulilor jocului”, adica a legilor si a normelor morale pe care cu totii le consfiintim prin jocurile sociale pe care le jucam.
Nu “suna filosofic”, cum ar spune toti cei care nu citesc decat ‘reviste glossy de business’, ci suna a concept, a viziune. Tocmai asta lipseste din spatele strategiilor, masurilor si comunicarilor Guvernului Romaniei. Lipseste acel concept care sa ne dea pe termen lung atat luminita cat si tunelul cu tot cu linia de cale ferata. Din nefericire, avem numai neispraviti din punct de vedere profesional in actuala echipa guvernamentala, oameni cu sprijin politic dar fara competente reale in materie de strategii guvernamentale, in zonele in care activeaza, in comunicare de criza etc.
Dar oare ce stiu eu?! Sunt un tanar care a crezut candva ca se poate schimba ceva si care traieste cu iluzia ca se poate schimba macar pe sine. Cum sa le pretind eu acestor oameni care ne conduc ori celor care conduc afaceri de zeci de milioane sa isi asume rolurile mai aprig?! Cum sa imi dau eu cu parerea cand in viata mea nu am condus nici o masinarie guvernamentala cu un buget de stat de cateva sute de miliarde de Euro, nici o companie cu profit de zeci de milioane de Euro?! Si cu toate acestea o fac. O fac nu pentru ei, ci pentru ca atunci cand ajungi sa te gandesti ca e mai bine sa gasesti masuri surogat ca sa-l platesti pe un om decent (e.g., acordam burse medicilor rezidenti in loc de salariu sau cote parti prin off-shore-uri ca sa nu platim impozite pe salariu!) inseamna ca cineva trebuie sa vina si sa te traga de maneca. Nu pentru ca ar fi bine pregatit in domeniul managementului, ci pentru ca astfel de masuri sunt imorale.