In ultima perioada mi-a fost dat sa vad destul de multe prezentari de la diverse evenimente. Da, nu am fost in persoana la acele evenimente, ci doar am prins inregistrarile (video sau audio). Dar nu prestatia ‘speakerilor’ ma intereseaza, adica modul cum au performat ei pe scena imaginara, ci calitatea continutului discursurilor lor. Ca atare, chiar daca as fi fost acolo ‘in-person’, comentariile mele nu ar fi fost ‘mai pozitive’. Si asta nu pentru ca unora li se pare aiurea ‘sa imprumuti’, un efemism, evident, teme de prin “Harvard Business Review” (Nota 1) sau de pe blogurile de business din State, de prin cartile traduse la noi ori din cele care inca isi asteapta recunoasterea in spatiul ‘danubio-carpatin’. Dar nu despre etica in business vreau sa scriu.
Nu e ciudat deloc ca cei care ‘imprumuta’ teme, abordari, metode, instrumente sa aiba si un succes rasunator. Ei se bazeaza pe intuitia pe care o are orice negustor din piata ca merele de la PGB sunt mai vandabile decat merele din productia proprie. Nu pentru ca marfa nu ar arata la fel, ci pentru ca laditele, etichetele lipite pe mere si modul de prezentare este recognoscibil de cei care merg in piata la cumparaturi dar mai ales de catre cei care cumpara din supermarket-uri, i.e., aia cu bani care cumpara mere si la 8 lei/kg. In ‘businessologie’, in functie de unghiul din care privesti, asta se traduce prin ‘ancorarea produsului’ in experienta de viata a clientilor (pseudo-neuromarketing) sau ‘targetare’ (marketing).(Nota 2)
In tot acest timp, cel care nu ‘imprumuta’ teme, abordari, metode, instrumente ori chiar modul de a vorbi, lucru’ despre care tot spun de prin 2001/2002 ca este preluat de la predicatorii americani, desi ai nostri experti in business nu au de unde sa stie acest lucru, (Nota 3) cel care nu ‘imprumuta’ merge pe o nisa extrem de ingusta si se chinuie ingrozitor ca sa scoata 5 lei din evenimentele lui. Insa ceea ce il mana pe acest om nu este, era sa zic profitul!, dezvoltarea portofoliului de clienti, ci ‘high-rewards’ dintr-un know-how nisat. El de fapt risca, face un pariu pe o strategie de business extrem de nesigura si care adesea este respinsa de toti oamenii de afaceri care vor confort: merg pe un numar mic de clienti dar care cumpara servicii ‘high-placed’. Riscul ca la un moment dat sa iti pierzi acei putini clienti este foarte mare, dar depinde mult de strategia pe care ai avut-o in ceea ce priveste “client replacing’: orice ‘om de business serios’ stie ca nu exista clienti pe viata, ci doar fluxuri de clienti.
Spre deosebire de negustorul din pietele bucurestene care vinde mere din import, citrice si banane, cel care nu ‘imprumuta’ este asemeni negustorului de cartofi dulci, capsuni in extra-sezon si avocado din Piata Amzei. Stie ca locul unde isi expune si isi vinde marfa este la fel de important ca si know-how-ul lui specializat. El nu arunca cu banii pe un stand la un eveniment unde se gasesc toti oamenii din domeniul consultantei ori trainingului, ci prefera sa mearga la un trabuc bun intr-un club select ori pe terenul de golf. Acolo sunt cei care cumpara serviciile sale.
Din punctul meu de vedere, si aici este unde revin asupra indemnului meu anterior, cei care ‘imprumuta’, chiar daca plagiaza, nu trebuie pusi la zid pentru lipsa de creativitate, originalitate ori profesionalism. Cel putin nu pentru faptul ca ar fi in competitie cu cei care nu ‘imprumuta’, caci, dupa cum am mentionat, nu sunt intr-o astfel de relatie. Nici macar pentru faptul ca eu insumi si multi altii ca mine ne-am pierdut timpul ascultandu-i, urmarindu-i. (Nota 4)
—
Note de subsol:
1. Exista si alte reviste serioase, nu doar HBR. Evident ca nu am sa vi le enumar aici ca sa va scutesc pe voi de efort (de fapt nici eu nu stiu ca exista “The Economist. Intelligence Unit”, “The European Business Review”, “Stanford Business”, “strategy+business”, “Accounting and Business International”, “Social Europe Journal”, “Management Today” [de aici incolo costa…]) Ah, si sa nu uitati si ziare profesionistele profesioniste — da, nu din cele care sunt pe la noi! — ori de suplimentele lor, gen cele de la “L’Oservvatore Romano”, “Il Sole 24 Ore”, “Le monde diplomatique”, “Financial Times”.
2. Stiu, nu ma pricep nici la neuromarketing, nici la marketing. Nu vreti sa ma invatati voi?!
3. Da, divulg public faptul ca la un moment dat vroiam sa devin predicator neo-protestant. Da! Sunt un mandru sectant!
4. Cata aroganta, dom’le! Cata aroganta!