Prin intermediul lui Ciprian Domnisoru am aflat ca ZF o promoveaza pe o domnisoara consilier a primului-ministru. Este vorba de Ioana Petrescu, consilier pe probleme de evaziune fiscala al domnului Victor Ponta. Este scolita la Harvard si preda prin State, lucruri demne de toata lauda in orice tara, nu doar in Romania. Iar a avea un consilier cu titlul de doctor in Economie obtinut la Harvard e un lucru si el demn de toata lauda, daca persoana consiliata ar si tine seama de sfaturile consilierului.
Cu toate acestea, ma tem ca eu vad lucrurile altfel de cat majoritatea celor care s-au exprimat pe aceasta tema. Insa nu am sa intru in detalii acum. Ma limitez la ultimul comentariu pe care l-am pus si pe Facebook, cu mentiunea speciala ca, evident, nu cred ca in locul unei persoane cu un astfel de cv ar fi de dorit un incompetent.
Comentariul se refera la fraza “O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor.” pe care o gasim in ultimul articol al domnisoarei Petrescu din ZF intitulat “Cumpăraţi-mi usturoiul, vă rog! Nu am vândut nimic azi!”. [Nu dau link-ul fiindca eu boicotez ZF!] Sunt sigur ca dansa nu ar fi ajuns sa publice in ZF daca nu ar fi fost consilierul primului ministru. Motivul? Fraza respectiva reprezinta o naivitate. Uitati si de ce:
1) Nu “toti” cetatenii sunt persoane rationale ca sa inteleaga argumentul pentru care plata impozitelor este un lucru dezirabil din perspectiva propriei bunastari sau sa-si doreasca plata impozitelor. Si nu neaparat dintr-un spirit de “civil disobedience.”
2) Nu “toti” cetatenii au la ora actuala capacitatea de a-si plati impozitele. De exemplu, impozitele pe terenuri si cladiri in majoritatea zonelor rurale ale Romaniei ajung sa nu fie platite tocmai pentru ca oamenii sunt la un nivel extrem de saracie. Ei nu au efectiv de unde sa plateasca si prefera sa aiba un job neinregistrat, sa faca tranzactii financiare nefiscalizate, sa evite orice presiune suplimentara pusa pe bruma de venituri.
3) Cum a observat si cineva anterior, nu exista o corelatie directa intre colectarea la bugetul de stat si calitatea serviciilor pentru pensionari. De ce? Pentru simplu motiv ca pensionarii si serviciile publice de asistenta nu sunt o prioritate pentru guvernul actual, cum nu au fost nici pentru guvernele anterioare. De asemenea, managementul defectuos face ca intre nivelul de colectare si nivelul de cheltuire in detrimentul interesului public sa existe o corelare directa: cu creste nivelul colectarii si implicit a bugetelor institutiilor publice — ministere –, cu atat se observa o marire a volumelor de la buget cheltuite eronat.
4) Nivelul pensiilor nu depinde de nivelul de colectare: pot creste nivelul de colectare la 45%, dar nu pot indexa pensiile cat sa existe un raport proportional intre cresterea nivelului de colectare si nivelul pensiilor. Pe de alta parte, pensiile depind de foarte multi factori, printre care si presiunea inflationista in cazul unei cresteri a valorii punctului de pensie.
5) Adesea evaziunea fiscala este in legatura directa cu nivelul fiscalitatii si mai ales cu nivelul para-fiscalitatii: cu cat o tara are un sistem fiscal mai stufos, cu foarte multe impozite si taxe para-fiscale, cu atat oamenii, in special oamenii de afaceri, reactioneaza negativ fata de institutiile statutului, “autoritati”. (A se vedea cazul SUA, cu numarul mare de cetateni ce traiesc in strainatate si care decid sa renunte la cetatenia americana din cauza costurilor dublate pentru raportarea financiara individuala.) Cand lupta impotriva evaziunii fiscale nu este suplimentata cu o clarificare si simplificare a sistemului fiscal si legislatiei aferente, atunci nu te poti astepta la colectari mai bune. Daca tot ni se dau drept exemplu tarile din Nordul Europei, putem sa ne uitam la ‘Codul Fiscal’ din Finlanda sau Norvegia si o sa vedem cat de clar si de usor de aplicat este. Asa ca oamenii de afaceri si cetatenii din cele doua tari mentionate nu zic nimic cu privire la impozitul destul de mare intrucat ei nu au batai de cap cu aplicarea legii si, suplimentar sau concomitent, cum doriti, vad o transpunere imediata a ceea ce se colecteaza de la ei in sistemul de sanatate, in transportul public, in strazi, in tot ceea ce constituie viata lor.
Lasand deoparte argumentele, nu stiu daca este naivitatea domnisoarei Petrescu cea care a indemnat-o sa se duca inspre ZF, dorinta sa de afirmare in Romania sau face parte din strategia de “comunicare” (white-washing) pe care guvernul Ponta o are, intr-o oarecare masura ca o lectie invatata din timpul guvernarii lui Adrian Nastase. Stiu insa ca asocierea cu un guvern care continua politici strambe nu este tocmai in regula pentru reputatia cuiva.
Totusi, in cazul domnisoarei Petrescu tind sa cred ca e vorba de o naivitate. De ce? Pentru ca ultimul paragraf din textul domniei sale denota acest lucru. Nu este vorba de demagogie, ci de naivitatea tanarului tehnocrat care s-a vazut intr-o echipa guvernamentala: raportarea la sine este un bun indicator al acestui fapt.
Ce este de făcut? O soluţie simplă şi cu efecte pe termen scurt ar fi să faceţi ce am făcut eu: cumpăraţi tot usturoiul şi trimiteţi bătrâna acasă la nepoţi. Dar nu rezolvaţi problema. O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor. Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel!