Inainte de orice trebuie sa recunosc faptul ca echipa pe care o am alaturi de mine sau alaturi de care sunt a functionat cu suisuri si coborasuri, dupa cum eu insumi am permis sa fiu aruncat in mii de lucruri. Insa oamenii cu care lucrez, echipa Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics, sunt minunati si dornici sa faca performanta.
Ceea ce am realizat eu zilele acestea, chiar daca pentru multi tine de domeniul evidentei, e ca acest contact direct cu oamenii, cu echipa, este esential. Nu poti fi un leader prin telefon sau fiind plecat in delegatie. Nu poti fi un leader atribuind sarcini, delegand, ci doar daca esti parte din echipa respectiva, lucrezi alaturi de membrii echipei, participi la sesiunile conceptuale, la realizarea sarcinilor directe, la monitorizari, la inchiderea proiectelor etc.
Un leader nu cere performanta, in opinia mea, fara sa dea performanta. Altfel nu este decat un sef de postalion (“the boss”), unde caii si paznicii, cei cu armele, fac toata treaba, iar el, cel de pe capra, e cu biciul si urletele. Eu, personal, m-am lovit de trei astfel de birjari in ultimii doi ani si nu a fost deloc placut sa te simti exploatat, sa-ti lipseasca motivatia de a face treaba pentru ca un ins nu stie sa vorbeasca oamenilor, pentru ca nu e sincer, pentru ca te pune in situatii penibile atunci cand incerci sa-l scoti din hazna.
O echipa, ca sa fie performanta, inainte orice trebuie sa fie o echipa. Oamenii trebuie sa se simta confortabil in compania si in mediul in care se afla. Nu e suficient sa spui: “angajatii mei trebuie sa dea performanta pentru ca pentru asta ii platesc”. Ca leader, ai responsabilitatea de a fi un model de performanta pentru ceilalti, sa comunici si sa te straduiesti ca performanta ta sa se rasfranga si asupra echipei chiar daca ea nu a ajuns inca la punctul dorit. Chiar daca nu iti iese din prima, din a doua sau din a n-spea, trebuie sa iti dai toata silinta. Oamenii vor aprecia.
O echipa, pana devine o echipa, trebuie sa se cearna. De foarte multe ori afli ca persoana despre care credeai ca este cea mai compatibila din punct de vedere intelectual este exact pe dos. Un leader isi selecteaza oamenii lucrand cu ei, apreciind potentialul si rezultatele, dar mai ales caracterul. Unui sef nu-i pasa decat de rezultate, daca un angajat isi termina treaba in timpul alocat si cat i se intoarce inapoi din acel rezultat. La primul semn de slabiciune, seful isi elimina angajatul neperformant; un leader, la primul semn de slabiciune isi pune intrebari si incearca sa ajute stiind ca relatiile de durata se cladesc pe respect reciproc.
Un leader se formeaza in timp, prin reflectie si experienta. Daca reflectia este eminamente interioara individului, experienta, dimpotriva, tine exclusiv de colaborarea in cadrul echipei. Ca atare, un leader se formeaza si este format. Un leader are tot timpul ceva de invatat de la cei cu care lucreaza, in timp ce un sef le stie aproape intotdeauna pe toate. Un sef de-abia asteapta sa dea sfaturi, chiar si atunci cand nu sunt cerute, in timp ce un leader stie sa asculte si sa puna intrebarile relevante.
Sunt sigur ca putem gasi mult mai multe lucruri importante despre raportarea unui leader la echipa, dar as prefera sa nu citam din carti, sa transmitem informatii preluate de la cine stie ce “guru” in materie de “lucru in echipa”, “leadership” si “management eficace”. As prefera sa reflectam si sa comunicam pornind de la experientele noastre. Ca atare, va intreb: voi cum credeti ca ar trebui sa se comporte un leader intr-o echipa?