In urma cu cateva saptamani, la o dezbatere despre integritate, am avut parte de cea mai agresiva forma de miopie morala. Persoane cu o experienta de viata considerabila in spate afirmau ca in regiunea lor nu se poate sa faci afaceri in mod corect sau sa te comporti integru intr-o institutie publica fiindca ajungi sa nu mai ai afacerea sau locul de munca respectiv. Cu alte cuvinte, daca incerci sa faci lucrurile in mod corect ajungi sa te manance lupii. Politizarea, incompetenta, retelele de tip mafiot, toate acestea si multe altele pun presiune de oamenii de afaceri si reprezentantii statului
Aceeasi ideea am auzit-o si din gura unui investitor neamt, care, siderat de modul de a face afaceri in Romania, afirma ca este constrans de mediul de afaceri autohton sa dea spaga. In cele din urma, omul respectiv a ales sa-si retraga investiile din Romania. El distingea intre comportamentul corect si cel incorect din punct de vedere moral, dar sustinea ca in lumea reala, nu in cea ‘a filosofilor’ sau ‘a eticienilor’, a fi etic este aproape imposibil. “Esti constrans sa alegi raul cel mai mic sau solutii de avarie care sa te tina departe de faliment”, dupa cum imi spunea el.
In opinia mea, este usor sa tii lectii de moralitate atunci cand oamenii se confrunta cu situatii in care isi risca locul de munca, hrana copiilor, mari sume de bani si chiar si viata, dar acei oameni te vor lua drept nebun. Nu poti opune miopiei morale utopii de genul “mori cu dreptatea de gat” in orice situatie. Insa poti opune ‘discernamant moral’.
Discernamantul moral inseamna sa practici corectitudinea si sa incerci si pe altii sa-i determini sa fie corecti. Altfel, cu cat spunem “nu se poate” cu atat nu se va putea.