Comentariul de mai jos este din 3 ianuarie 2008 si l-am publicat pe o versiune mai veche a blogului meu. Il reiau acum la cererea publicului, unde publicul e constiinta mea.
Zilele trecute, postul de televiziune Realitatea a difuzat emisiunea “100%” gazduita de Robert Turcescu si avand in postura de invitat pe actorul Dan Puric. Titlul acestui episod a fost “Romania lui Dan Puric” si a constituit un monolog de circa o ora despre starea actuala a lumii romanesti si rostul romanilor in lumea europeana. Ceea ce m-a interesat pe mine a fost sa vad — pentru ca aveam o oarecare idee despre ce crede si balmajeste Dan Puric — cum, aiurind in fraze frumos aranjate idei teologice (cu precadere teologice) cu diverse lucruri despre fizica atomica, matematica, filosofie, el vrea sa identifice si sa explice esenta “romanismului”. Fara sa exagerez impresia pe care mi-a lasat-o emisiunea respectiva, am pierdut timpul ca sa inteleg tipul de “mesianism” promovat de Dan Puric, un “mesianism” imbracat intr-o haina noiciana. Pentru a ilustra acest mesianism ciudat si desantat redau aici cateva propozitii rostite de D.P.: “trairea mistica e sa vezi prin si peste”; “il alungam pe Dumnezeu din timpul nostru”; “poporul roman are ascendentul tacerii […] taci si spui […]”; “nu trebuie sa ne canalizam pe imaginea noastra in lume ci pe icoana lui Dumnezeu”; “nu are Rusia atatia sfinti cati a dat Romania”; “trebuie recrestinata prin marturisire si clasa politica”.