Aud adesea angajati de prin companii care se lamenteaza cu privire la salariu sau la conditiile de lucru. Si le dau dreptate. Cum ai putea sa dai randament la locul de munca atata vreme cat lucrezi 12 ore fara sa mai apuci sa-ti vezi copilul cum alearga prin casa sau cand sefu’ iti cere sa faci diverse lucruri fara sa tina seama de programarea activitatilor pe care tocmai el ti-a cerut-o?! Insa cea mai tragica situatie nu cred sa fie totusi prin companii, in special in zona de whitecollars, ci in institutiile publice. Deunazi, cineva imi spunea de salariul de 600 de lei oferit pentru un post cu studii superioare. Daca imi amintesc bine, Codul Muncii impune un nivel de salarizare minim in functie de studiile pe care le ai. Cel putin asa se intampla la firme, unde eu nu pot plati un absolvent de masterat cu 600 de lei, oricat de putine lucruri ar avea trecute in fisa de post. De ce nu face nimic ITM-ul in situatii de acest gen?
Probabil ca e dificil ca inspectorii de la ITM sa amendeze o institutie publica. Probabil ca se tem si sa mearga in control la institutiile publice. Atunci de ce sa am incredere in institutiile statului? De ce mi se cere sa respect legea cand primii care nu o respecta sunt chiar guvernantii ori reprezentantii autoritatilor publice? Nu cred ca raspunsul este: “fiindca trebuie sa fim etici”. Acesta e un raspuns de gaga, cum ar fi zis o profesoara din liceu. Cand respectam o regula morala nu facem acest lucru pentru ca “vrem sa fim etici”. Dar nu despre asta vreau sa discut.
Ma intreb — stiu, am mai multe intrebari decat raspunsuri! — si de ce avem nevoie pentru a urni niste inspectori ca sa controleze o institutie publica si sa dea amenzi. Cum la fel ma intreb daca nu-l putem da in judecata fostul prim-ministru pentru ca a pus in pericol viata profesorilor si altor “bugetari” scazand salariile cu 25%. Nimeni nu mai raspunde pentru tampeniile pe care le face cat este in functie?!