Zilele trecute mi-a aparut un articol de o pagina in “Dilema veche”. Articolul se intituleaza Ne relaxam moral si face trimitere la modalitatea in care am ajuns sa nu ne mai punem intrebari cu privire la ce este corect sau incorect din punct de vedere moral, la incapacitatea de a vedea nuantele problemelor morale cu care ne confruntam si la aplatizarea la nivel social a simtului moral. Textul poate fi citit aici.
Pentru a va starni interesul, redau aici primul paragraf:
S-ar putea ca expresia “ne relaxăm moral” să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bază pe argumente, lipseşte aproape cu desăvârşire din spaţiul românesc. Ne place, din ce în ce mai mult în ultimii doi, trei ani, să ne auzim spunând că fapta lui X sau a lui Y este imorală, sau că anumite lucruri care ni se întâmplă nouă, ca indivizi, sunt incorecte, dar niciodată nu ne găsim timpul şi efortul necesar pentru a discuta într-o formulă academică sau mai puţin specializată despre ce înseamnă ca o anumită acţiune să fie imorală. De exemplu, toata lumea blamează conflictele de interese din universităţi, dar nimeni nu vrea să se angajeze într-o dezbatere nuanţată despre ce este conflictul de interese. Nu de alta, dar s-ar putea să descoperim că a năşi copilul unui coleg de catedră nu este chiar aşa de condamnabil din punct de vedere moral ca atunci când rectorul îşi angajează soţia pe post de director al unui centru de cercetare.
Continuarea acestui articol se numeste “Despre miopia morala” si va aparea, sper eu, la finalul lunii martie. Problema mea actuala este de a-l restrange putin fiindca ma tem ca nu incape intr-o pagina de revista.