Fenomenul anti-globalizare nu a reusit nici macar sa clinteasca monopolurile pe care le detin multe multinationale si state de pe intregul mapamond. Cum nici scandalurile de coruptie si de spionaj industrial care au afectat respectivele organizatii nu au facut mare lucru. Sa nu ne amagim, nici unele, nici altele nu vor disparea. Ne vom confrunta cu obsesii monopoliste in continuare, tot asa cum vom asista la acutizarea luptei impotriva lor. Insa problema cea mai mare nu este aceea ca exista monopoluri, ci ca ele ne afecteaza viata de zi cu zi. De la pretul gazelor si restrictionarea accesului la anumite evenimente si anumite canale TV prin intermediul companiilor de cablu pana la dependenta de anumite servicii cloud sau nu pe care laptop-ul, tableta sau telefonul nostru le contine si pana la concentrarea cunoasterii in companii mamut care se ocupa cu negotul ei prin intermediul unor baza de date.
Remarca mea este simpla: noi suntem creatorii acestor monopoluri, prin faptul ca nu am chibzuit mai mult asupra nevoilor pe care ni le-am creat, pentru ca nu am chibzuit asupra caracterului celor de la care am achizitionat produse si servicii, pentru ca nu am chibzuit asupra unor alternative dand frau liber imaginatiei unor obsedati de putere si acumulare masiva de capital. Altfel spus, noi insinem suntem vinovati ca am devenit prizonierii acestor monopoluri si ca nu am incurajat libera initiativa.
Avem remediu? Nu cred ca l-am gasit inca sau cel putin ramane in continure ascuns noua. Avantul ong-istilor in a promova “responsabilitatea sociala” sau “constiinta ecologica”, dorinta arzatoare a anarhistilor de a sparge vitrine si de a vandaliza bancomate ori visul unor “politically correctness mavericks” de a schimba lumea prin filantropie nu sunt decat iluzii. Ele se vor spulbera la prima bula economica majora care se va sparge, la prima lebada neagra care va afecta masiv sistemul economic global, piata globala. Insa inca nu s-a creat presiunea pentru aceasta mega-lebada neagra; iar ea este o fictiune doar pentru naivi.