Discursul agresiv practicat online si offline, de politicieni, de fosti functionari de rang inalt, de jurnalisti si oameni obisnuiti deopotriva, a inceput sa ma plictiseasca. Invectivele, acuzele, minciunile, indarjirea, incruntarile, razbucnirile, furiile, glumele si mistoul de cartier, toate acestea mi se par rupte dintr-un film prost cu personaje dereglate. Probabil ca acesti indivizi au foarte mult timp liber de stau sa arunce in dreapta si in stanga cu comentarii despre partidul X sau Y, despre politicianul Popescu sau Ghitulescu, despre situatia economica si sociala a Romaniei.
Ce ne desparte … doamnelor si domnilor, desi ma indoiesc ca este modul corect de adresare, ceea ce ne desparte este dorinta de a progresa. Nu sunteti cu nimic diferiti de cei care, inainte de ’89, isi turnau vecinii la Ilicit fiindca aveau pica pe ei, cu cei care, in urma cu cativa ani, stateau la birt cand pompierii le scoteau apa din curte, cu cei care fac poze la un accident in timp ce alti oameni sar sa-si ajute semenii. Numai gura este de voi! Va auto-victimizati, va plangeti in stanga si’n dreapta ca democratia a fost afectata prin masurile unei noi coalitii guvernamentale, va dati de ceasu’ mortii ca justitia nu este libera, dar uitati ce s-a intamplat in ultimii ani. Sunteti precum ciorile din Cismigiu, care isi exprima nepasarea facandu-si nevoile in capul trecatorilor si dau din clont ori de cate ori adie vantul mai tare din fata.
Ce ne desparte este bunul simt. Ala care ar fi trebuit sa va indemne sa va opriti macar pentru 2 minute din a da din gura sau din taste. Sunteti ba PDL-isti, ba USL-isti, dar semanati intre voi de parca ati fi produsul unei sarcini gemelare. De cand deschid browser-ul si pana cand il inchid, imi poluati vederea cu prezenta voastra. Aleg sa nu privesc, dar alegerea mea este zadarnicita pentru ca sunteti precum pecinginea. Probabil ca singura solutie ca sa scap de voi este raman orb si surd.
Ce ne desparte este programul de lucru. Voi stati in majoritatea timpului pe Internet, in cautare de cacaturi cu care sa va spurcati gura. Uitati ca sunteti la munca si accesul la retea este platit de compania sau de institutia publica prin care va faceti veacul. Uitati ca sunteti platiti ca sa va faceti treaba corect si in timp, chiar daca ati fost angajati pe pile sau simpatii politice. Uitati ca atunci cand va suiti in tramvai trebuie sa fiti atenti la trepte si la ceilalti pasageri, nu la contul de Facebook ca sa vedeti cine a mai scris ceva si apoi sa-i sariti in cap.
Din pacate, nu vom scapa de voi prea curand…