Oameni de bine sau nu, cu expunere mediatica mai mica sau mai mare, sau simpli anonimi, plang astazi de dorul democratiei. Intr-un avant revolutionar ce aduce foarte tare cu spiritul celor care au ocupat Piata Universitatii in zorii democratiei romanesti sau al prietenilor lor, minerii, cu mic, cu mare, ne indeamna sa participam la un mars impotriva unei asa-zise lovituri de stat.
Peste noapte, s-au gasit altii, asa-zisi intelectuali de dreapta, sa se planga ca a inceput un jihad impotriva institutiilor statutului de drept si impotriva democratiei insasi. Poate chiar mai mult, ei indeamna la bun simt si ratiune. Alteori, la impotrivire dura fata de actiunile staliniste propuse de noua majoritate parlamentara, aflata momentan, la guvernare. Nici unul nu pare sa-si aminteasca ce s-a intamplat la ultima schimbare a coloraturii guvernului, dupa cum nici unul nu pare sa-si aminteasca ce au facut ei insisi cand s-au aflat la guvernare.
Ce pot sa observ este ca ne place sa ne plangem de mila ca X sau Y ia masuri antidemocratice, dar uitam de politizarea institutiilor publice si de subminarea economiei de catre fostii guvernanti. E ciudat cum ajungem sa ne prostim singuri, sa credem ca lucrurile iau o intorsatura urata doar pentru ca actualii guvernanti vor sa schimbe garnitura care slujeste fosta guvernare. Nu stimati concetateni, lucrurile nu iau o intorsatura urata acum, ci ele sunt intr-o continua intorsatura. Traim intr-un balansoar care nu vrea sa stea in echilibru, nu ne gasim linistea pentru a functiona normal.
Asadar, cu sau fara mars, nimic nu se schimba. Totul este un vals intre doua rele. Oare de ce nu protestam cand mergem pe strada si un individ arunca o hartie pe jos, sau cand o femeie isi ia o palma peste fund de la un individ libidinos pe strada? Sau cand un coleg de munca este discriminat de sef sau este hartuit de o colega?! Oare sa fie pentru ca e mai usor sa credem ca rezolvam ceva participand la un mars decat sa ne schimbam pe noi insine?!
Cuvintele de genul “lovitura de stat”, “jihad”, “actiuni impotriva democratiei” dau extrem de bine. Atat la cetateanul turmentat, cat si la cel avizat. Dar dau si mai bine la finantatorii din strainatate, cei care sustin financiar programe si actiuni civice, cei care dau bani ong-urilor de partid sau asa-zis independente ca sa “studieze” democratia si institutiile democratice din Romania. Nu ma mir ca unii au cazut in plasa celor care au folosit aceste cuvinte, acei “aparatori ai democratiei” de netagaduit, fiindca discursurile au fost fin mestesugite pentru a impulsiona masele, neaos spus, pentru a prosti.