In ultimii ani, in mai multe randuri, am incercat sa starnesc discutii critice. De fiecare data m-am lovit de acelasi lucru, si anume absenta spiritului critic. Nu stiu cum as putea cultiva aceasta apetenta pentru analiza critica, dialog, dezbatere. As vrea sa vad ca oamenii nu raspund cu argumente ad hominem sau ca nu au reactii umorale, isterii. Uneori am impresia ca oamenii respectiv sunt mai degraba speriati.
Nu stiu daca este posibil sa cultivi acest spirit critic de vreme ce exista niste pattern-uri mentale bine intiparite. Stiu doar ca respectivii nu au rabdare sa citeasca ceea ce am scris, nu au rabdare sa-si gandeasca raspunsurile, nu au rabdare sa discute. Tipam unii la altii, ne injuram, ne ocaram, dar nu discutam. E un fel de discurs al surzilor. Daca pui o intrebare la obiect, ti se raspunde altceva. Daca pui o intrebare retorica, se tine mortis sa ti se raspunda.
Rezumandu-ma la acest scurte randuri, inchei spunand ca eu nu incetez sa fiu critic, sa spun ce gandesc, chiar si atunci cand poate gresesc. Cui nu-i convine, rog sa nu-mi polueze spatiul vital.